Tradiții și obiceiuri de Crăciun. Ce se face pe 25, 26 și 27 decembrie
Nașterea lui Iisus Hristos este sărbătorită în perioada 25-27 decembrie, iar seara de 24 decembrie este cunoscută sub numele de Ajunul Crăciunului. Această sărbătoare a Crăciunului a apărut în secolul al IV-lea, atunci când Biserica Creștină a stabilit această dată pentru a concura cu tradițiile păgâne care sărbătoreau nașterea zeului Soare în aceeași perioadă.
În dimineața de Crăciun, este recomandat să se mănânce pește la micul dejun, considerat un aliment sprinten. Masa de Crăciun este considerată una dintre cele mai importante mese ale anului și este de obicei formată din preparate tradiționale precum sarmale, cârnați, cozonac, plăcinte, piftie sau icre. Aceasta este ocazia de a petrece timp de calitate cu familia și de a sărbători într-un mod tradițional.
Tradiții și obiceiuri de Crăciun, pe 25 decembrie
De-a lungul timpului, tradițiile și obiceiurile de Crăciun s-au dezvoltat și au fost îmbogățite. Copiii așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Moș Crăciun, un personaj cu barbă albă și îmbrăcat în roșu, care aduce cadouri pentru copiii cuminți. În apropierea Crăciunului, bradul de Crăciun este împodobit cu ornamente de diferite culori, creând o atmosferă festivă și plină de bucurie în casele oamenilor.
Obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun este atribuit Germaniei. Conform legendei, Sfântul Bonifaciu a poruncit tăierea stejarilor, copaci venerați de păgâni. În timpul căderii lor, stejarii au distrus toți ceilalți copaci din jur, dar bradul a supraviețuit. Acest eveniment a transformat bradul într-un simbol al sărbătorii Crăciunului, iar acum este o tradiție universală să fie împodobit în seara de Ajun.
În România, există numeroase tradiții și obiceiuri de Crăciun transmise din generație în generație. În Ajunul Crăciunului, localnicii din Oltenia se trezesc dis-de-dimineață și aprind focul în sobă. Aceasta este o modalitate de a aduce căldură și lumină în case înainte de sosirea Crăciunului. În timp ce focul arde, ei rostesc o urare de Crăciun, exprimându-și dorința pentru un an nou fericit și plin de bucurie.
Un alt obicei popular de Crăciun este colindatul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua în mână și închină oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Tradiția spune că cei care nu deschid ușa colindătorilor vor avea parte de un an nefast și de neplăceri în casă, din cauza zgârceniei lor.
În Maramureș, colindatul este o activitate practicată nu doar de copii, ci și de adulți. Gazdele îi întâmpină pe colindători cu bucate tradiționale precum cozonac, sarmale, preparate din carne de porc, colaci și vin.
În timpul sărbătorilor de Crăciun, oamenii își transmit gândurile bune și urările de Crăciun celor dragi. Această tradiție presupune să trimiți mesaje și carduri de Crăciun pentru a transmite gândurile tale calde și urările sincere celor apropiați. Este o modalitate de a aduce zâmbete și bucurie în viețile celor dragi în perioada sărbătorilor.
Un alt obicei înrădăcinat în cultura românească este atârnarea unei crenguțe de vâsc în casă. Originea și semnificația vâscului provin din mai multe culturi. De exemplu, în mitologia nordică, se credea că vâscul reprezintă zeița dragostei, Friga, și că cuplurile care se sărută sub vâsc vor rămâne împreună toată viața. Conform tradiției creștin-ortodoxe, se spune că atunci când cineva pune o crenguță de vâsc în casă, va avea un an plin de belșug, fericire și pace în familie.