The New York Times: În România se fac eforturi pentru crearea unui ”Yellowstone european”. Obiectivul este un mare parc național care ar rivaliza cu parcurile asemănătoare americane
În 2018, am vizitat pentru prima oară Carpații Meridionali din România și m-am așezat lângă o stână săracă, deasupra Văii Dâmboviței. La est, maiestoasele culmi din Piatra Craiului străjuiau întregul ținut. Peste tot în jurul meu, panorama cuprindea văi adânci, munți înalți și pădurea atotstăpânitoare.
Printre copacii înalți, își croiau drum o mulține de vietăți – lupi, urși bruni europeni, porci mistreți, vulturi, râși.
Aici, prin Munții Făgăraș, cei mai înalți din Carpații Meridionali, departe, într-un colț din Uniunea Europeană cum nu mai e altul, era în curs de desfășurare un amplu proiect de conservare. Obiectivul final era crearea unui ‘Yellowstone european’.
În prima mea vizită, am fost însoțit de Mihai Zota, director tehnic al Fundației Conservation Carpathia, sau FCC. Fondată în 2009, fundația se ocupă de protejarea unei întinse regiuni din pădurile carpatine, cumpărând proprietăți, acordând permise de vânătoare, repopulând regiunea și împiedicând tăierea ilegală a copacilor.
Într-un final, planul este acela de reda publicului aceste zone sub forma unui parc național format în jurul Munților Făgăraș, care, aflat în apropierea Parcului Național Piatra Craiului, deja existent, să creeze un lanț de asemenea parcuri și o mare rezervație sălbatică.
Înaintea primei mele vizite, care a fost finanțată de Societatea Fotografică Regală și de Photographic Angle Environmental Bursary, nu mă prea încânta ideea de a vizita România. Dar, cum inițiativele legate de popularea zonelor sălbatice câștiga tot mai mult teren, România mi s-a părut deodată un exemplu de luat în seamă.
Deși multe țări se căznesc să recupereze ce au avut pe vremuri, în multe privințe, România se luptă să păstreze ceva ce are deja.
România adăpostește vaste întinderi cu păduri seculare, iar multe dintre ele se află în Carpații Meridionali. Aceste regiuni mai ales sunt de o mare biodiversitate și se află într-un tot mai mare pericol.
În loc să mă mulțumesc pur și simplu să fotografiez peisaje și sălbăticiuni, am început să intru în relații cu membrii FCC, însoțindu-i în activitățile lor de zi cu zi: monitorizarea sălbăticiunilor, replantarea unor arbori din păduri, inspecțiile vizând stoparea despăduririlor.