„România, te iubim și vă mulțumim!” Trei ani de la izbucnirea războiului din Ucraina
Mulți dintre refugiații care au rămas la Iași s-au revăzut la Centrul de Asistență Umanitară și Socială. Unii, vârstnici sau bolnavi au rămas dependenți de ajutorul oferit de fundații. 47 de firme înregistrate în Iași în ultimii trei ani au acționariat ucrainean. 739 dintre refugiații ucraineni si-au gasit un loc de muncă. 69 de copii ucraineni au deja statut de elev, dintre cei 134 care frecventează cursurile învățământului preuniversitar ieșean.
Vreau să spun mulțumesc pentru români. Mulțumesc mare pentru că ne-ați oferit ajutor, ne-ați susținut, ne-ați înțeles, ne-ați luat în brațe. Poporul român este foarte bun, foarte sufletist și bun la suflet, bun la inimă.
Iubesc România, știți, de mulți ani! Slavă Ukraina!
Ludmila este unul din miile de refugiați care a fugit din calea invaziei ruse. A ajuns la Iași doar cu un rucsac în spate. A înghesuit un laptop și toată cariera sa, un maldăr de acte de studii. Era conferențiar universitar la Facultatea de Litere, Universitatea Internațională de Științe Umaniste din Odesa. Acum lucrează la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați, Nicolina, Iași.
În fiecare zi sper să deschid știrile și văd că s-a terminat. Fiecare zi o încep cu această speranță. Și așa trăim zi de zi, muncim, trăim. Trebuie ocupată ziua, tot așa cum eu făceam în Ucraina, tot așa fac și aici, lucrez.
Cum vi se par cerințele lui Trump față de Volodimir Zelenski?
Eu nu pot comenta, eu nu am cuvinte. În această ultimă săptămână, fiecare zi este plină de știri. Sper că va fi terminat cumva cu pace, cu înțelegere, să se înțeleagă cumva.
Țineți legătura cu cei de acasă? Ce vă spun?
Acolo e jumătate din familia mea, e fiica mea, e ginerele, e o nepoată, sunt și verișori. Distanța ca asta.. 500 de metri, bombă. Bomba ar putea să cadă și pe casa mea. Distanță, 500 de metri. Școala mea, unde am studiat eu, deja nu există. Policlinică mea, bombă căzută. Dar ce le-a făcut policlinica? De ce au pus bombă pe policlinică? Emoțiile cresc.
Ludmila Moroșanu Demianova îi învață pe ucraineni limba română la centrul din Nicolina, dar și online. Până acum a avut 5.000 de cursanți. Este autoarea unui dicționar ucrainean-român. Și în curând va publica un ghid de conversație pentru ca ucrainenii să se poată descurca mai ușor la noi.
La 3 ani de la izbucnirea războiului din Ucraina, suntem la Centrul de Asistență Umanitară și socială pentru refugiați iași. Mihaela Munteanu, coordonatorul Centrului, ne povestește.
În partea aceea aveam magazinul social, care astăzi distribuie haine și încălțăminte de iarnă din donații. Aveam un stoc de produse și întotdeauna când vin la magazin, oamenii au problema asta, cât pot să ia. Și astăzi am zis să încercăm să le dăm cât au nevoie. Asta pentru că o parte dintre ucrainini sunt persoane care au rămas cu o vulnerabilitate extremă financiară.
Și pentru că suntem la 3 ani de război, m-am gândit că nu doar asta e imaginea celor care au venit din Ucraina, e și imaginea integrării și atunci i-am pus în compania lucrărilor lor făcute la atelierile de terapie. Dincolo avem antreprenorii, în total sunt, conform statisticilor, 47 de antreprenori. Au business-uri mai mari sau mai mici, unele afaceri sunt relocate din Ucraina.
Sunt oameni care au decis să trăiască cât de normal se poate în țara asta la 3 ani de război. Avem afaceri mai ales din zona serviciilor și o să vedeți că și-au pus în valoare ceea ce știau ei să facă mai puțin ceva pentru care erau calificați, adică gătit, cusut, reparații de tot felul, coafură, manichiură, pentru că oamenii ăștia nu pot să-și echivaleze diplomele. Și avem și o firmă de turism, cea care de obicei face legătura dintr-o țară și cealaltă.
Mihaela Munteanu, coordonator al Centrului de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiații din Ucraina la Iași. Iar Galina are o afacere numită Bucătăria de Acasă. A adus la centrul mâncare specific ucraineană. Bună de te lingi pe degete!
Eu sunt profesoară și am multe hobby-uri și eu folosesc hobby-urile mele. Am înțeles că mâncarea tradițională ucrăineană face bine și e visul meu să deschid o cofetărie, poate. Trebuie să se descurc singură în România și am folosit hobby-urile mele cu bucătărie și de cofetărie. Eu gătesc din produsele mai bune din România, dar gătesc mâncarea tradițională ucraineană.
Asta e plăcinta cu dovlecei și ceapă și praz. Apoi este plăcinta cu mere.
Îmi place România și îmi place să gătesc pentru voi.
sursa foto – Teodora Munteanu