Restaurarea Filarmonicii din Iași, clădire monument istoric sub semnul greutăților!

Directorul tehnic al companiei de construcții care și-a adjudecat lucrarea, Iasicon, Gheorghe Băean, a explicat că sub clădire este o pânză de apă freatică la minus patru metri sub cota terenului natural. S-au căutat și s-au gasit metode de blocare a ascensiunii apei către viitoarea structură.

Acustica sălii de spectacol a Filarmonicii din Iași, o altă provocare pentru care se caută soluții și în colaborări cu firme specializate pe acest domeniu din alte tari ale Uniunii Europene. Sediul Filarmonicii, monument istoric ce datează din 1815, a fost grav afectat de cutremurul din 1977 şi a fost lăsat în paragină. În ultima vreme, clădirea era folosită doar pentru repetiţiile orchestrei. Clădirea Filarmonicii Iaşi a găzduit ultimul concert în anul 2012. Directorul tehnic al companiei de construcții din Iași, Iasicon, specializată în restaurări monumente istorice, Gheorghe Băean.

Am început cu elan restaurarea Filarmonicii. Am început cu corpul 3B, care nu era funcțional și a fost prins în proiect pentru demolare parțială. Au fost provocări majore așa cum ne-am așteptat la fundație. Zona respectivă stă pe o pânză de apă pe la -4m față de cota terenului natural. Și în momentul în care am săpat fundațiile apa a început să iasă ca un izvor acolo. A trebuit să rezolvăm împreună cu proiectanții niște soluții de drenaj și deblocare a ascensiunii apei către viitoarea structură. Și referitor la corpul principal al Filarmonicii, încă nu ne-am apucat. Am așteptat să se finalizeze stagiunea și sperăm ca în luna septembrie să intrăm și acolo să începem lucrările. Provocările sunt majore la acest obiectiv. Mai ales că se pune problema realizării unei acustici specifice unei săli de spectacole. Asta ca final. Dar pentru partea de început cred că o să avem probleme la consolidarea infrastructurii. Datorită acestei ape subterane care este la nivelul fundațiilor. Dar am mai făcut, suntem specializați în așa ceva și sperăm să reușim și aici.

Vorbim despre acustica sălii. Cum veți găsi cea mai bună soluție?

În primul rând, nu am inventat noi roata. Sunt oameni specializați în acustica sălilor de spectacole, atât în România cât și în străinătate. Având în vedere că noi am colaborat și colaborăm cu diferite firme de restaurări din Europa deja am contactat câțiva prieteni pe care îi vom solicita să ne ajute în elaborarea unei soluții. O soluție există deja dată de proiectant. Dar împreună cu proiectantul am convenit să vedem mai multe variante. Pentru alegerea celei mai bune soluții. Împreună cu colaboratorii noștri pe partea de instalații vom încerca să folosim același sistem pe care l-am adoptat la Teatru Național. Mă refer la partea de climatizare, ventilație, încălzire. Să facem în așa fel încât această clădire să funcționeze corespunzător și să te simți bine când mergi la un spectacol, atât din punct de vedere al climatizării, al raportului de aer proaspăt.

Școala Normală Vasile Lupu din Iași, în prezent Colegiul Național Pedagogic Vasile Lupu, cunoscută sub numele de Institutul Vasilian, o clădire inaugurată în 1891. O altă provocare pentru dumneavoastră ca și constructor.

Este o clădire foarte importantă. Îmi aduce aminte de viața de liceu când eram în competiție cu Liceul Pedagogic, cum i se spunea la vremea respectivă. În concursul <Școala mea, Mândria mea> . Și uneori eram invidios pe dânșii, pe cunoștințele lor, pe modul în care se prezentau la aceste concursuri. Este o oportunitate pentru noi să lucrăm la acest obiectiv. Am început deja lucrările, suntem la faza de decopertare pentru a vedea dacă soluțiile care au fost trecute în proiect corespund cu ceea ce este în realitate. Sperăm la fel împreună cu proiectanții și cu beneficiarii, cu Primăria Iași să găsim cele mai bune soluții pentru ca în viitor, măcar 50 de ani să nu se mai intervină asupra acestui obiectiv. La final să avem un obiectiv restaurat, nu modernizat. Mi-ar plăcea ca Liceul Pedagogic, cum îi spun eu, să fie restaurat măcar la nivelul Liceului Național. Pentru că acolo, la Colegiul Național a lucrat un bun prieten de-al meu, care nu mai este, domnul Ioan Constantin. A făcut o lucrare absolut extraordinară față de alte obiective, cum este Negruzzi, unde din punctul meu de vedere, nu s-a intervenit corespunzător unui monument istoric.

Avem o mare problemă în România, în ceea ce privește monumentele istorice și anume oscilația între restaurare și modernizare?

Exact, după părerea mea, ar trebui intervenit numai pe restaurare. Să încercăm să păstrăm ce ne-au lăsat înaintașii noștri, fără să ne aducem noi aportul major. De exemplu, la Liceu Pedagogic am văzut sistemul de încălzire. Ar trebui să regândim, din punctul meu de vedere sistemul de încălzire. Să nu mai vedem acele țevi care sunt pe holuri. Trebuie să găsim altceva, o modernizare, dar fără intervenții majore. Nu știu dacă mă fac înțeles, de exemplu, tâmplăria. Eu nu aș schimba tâmplăria din termopan. Îi pui termopanul efectiv și apare ca o clădire modernă. Am încercat și am convenit cu Armata, cu Palatul Oștirii din Copou, unde am pus o tâmplărie dublă ca să obținem eficiența energetică. Am pus cercevica exterioară cu sticlă simplă și cea interioară cu termopan. În așa fel încât să obținem și eficiența energetică a clădirii, dar în același timp să păstrăm estetica fațadelor. Când treceți prin Copou, chiar vă rog să vă uitați la acel obiectiv. Lucrul ăsta l-am mai făcut în Republica Moldova la Sala cu Orgp din Chișinău și la Muzeul de Artă din Chișinău. Această tehnologie este studiată foarte mult în Vest. Toți care fac restaurări de clădiri istorice fac acest lucru. Adică pun cercevica mică, exterioară, simplă. Când te uiți din exterior arată că acuma 100-150 de ani. Iar la interior, având în vedere că ferestrele sunt de obicei acoperite cu perdele, cu draperii nu se văd acele termopane care conferă până la urmă rezistența termică necesară clădirilor.