„Rădăcini” are premiera sâmbătă, 13 aprilie, la Sala Unirii. De ce nu trebuie să ratați piesa

Bine v-am regăsit la o nouă ediție a Libretului de cultură. În condițiile în care marile teatre au înghețat practic, angajările, Ateneul Național din Iași a deschis porțile tinerilor actori și nu numai. Scena Ateneului Național din Iași a fost pusă și în slujba trupelor de teatru independente, iar colaborarea cu mari actori ai scenei românești aduce, dincolo de succesul pieselor puse în scenă la Ateneul Național din Iași, și o relație de mentorat între actorii consacrați și cei aflați la început de carieră sau în plină ascensiune. Managerul Ateneului Național din Iași, Gheorghiță Rusu Piersic.

Toți cei din trupa de teatru a Ateneului Național din Iași, cei care sunt acum, dar și cei care au fost până acum care au trecut prin Ateneu, a fost pentru mulți dintre o rampă de lansare și o oportunitate pentru a putea profesa într-un spațiu cât se poate de adecvat și dedicat acestei acestei forme de arte. Pentru că Ateneul Național, din 2017, de când s-a înființat grupa de actori a noastră, a propus pentru mai mult de 20 de tineri absolvenți ai Universității de Arte George Enescu din Iași, a propus posturi și, desigur, multe spectacole și premiere alături de regizori consacrați și, de ce nu, în ultima perioadă, și de invitați, actori mari ai scenei de teatru românești.

Teatrul Independent din Iași a devenit istorie din perioada pandemiei și post-pandemie. În ce măsură reprezintă scena Ateneului din Iași o oportunitate pentru cei care vor să promoveze spectacole neconvenționale, piese noi de teatru? Pentru că dincolo de teatru clasic, vorbim și de teatru modern contemporan, de adaptare a unor piese celebre. Cât de deschis este Ateneul pentru experimente teatrale?

Ateneul a fost întotdeauna deschis, chiar și înainte de pandemie, dar mai ales în perioada acelei pandemii, a fost deschis către trupe de teatru independent din Iași, cele pe care le cunoșteam și le-a propus și a invitat în repetate rânduri, prin toate căile și mijloacele posibile, le-a invitat să aducă un suflu nou, repertoriului nostru prin piesele lor de teatru, în condiții mai mult decât bune, să spunem, din punct de vedere al costurilor pentru ei, care ar fi fost absolut zero. Am deschis către publicul larg acest acest sector. Unii dintre ei au veniți și sunt alături de noi și în continuare. Avem în continuare trupe de teatru independent care prezintă spectacole pe scena Ateneului ieșean, cum sunt cei de la Marionnette Show sau Teatrul Blue într-o perioadă și pot să mai numesc câteva câteva trupe în acest sens.

Au fost și alții care, din păcate ne-au refuzat și nu cred că din acest motiv s-au închis, ci doar pentru faptul că într-adevăr este dificil pentru o trupă de teatru independent să mențină o consecvență în ceea ce privește activitatea artistică, în condițiile în care susținerea financiară ar veni strict din sponsorizări sau vânzare de bilete. În continuare noi suntem deschiși și facem demersuri ori de câte ori găsim inițiative de astfel de evenimente sau de manifestări artistice.

Cu atât mai mult, dacă tot menționați de teatru experimental și teatru contemporan, cu atât mai mult că avem în administrare și baia turcească, care pe lângă interiorul foarte ofertant pentru tot felul de de manifestări și chiar vom avea în luna aprilie din partea celor de la Universitatea de Arte George Enescu un spectacol de coregrafie. Când vom avea efectiv bazele acestuia, cu siguranță vom anunța tot publicul doritor și amator, dar avem și amfiteatrul, care se pretează tocmai la astfel de manifestări experimentale sau contemporane și chiar suntem deschiși și dornici de a pune la dispoziție toate dotările noastre și tot sufletul nostru pentru a-i sprijini pe tinerii ce vor să se manifeste.

Ateneul ne-a obișnuit și cu spectacole în care apar pe distribuție actori celebri. Ne putem referi la Baltagul cu Maia Morgenstern, în regia lui Toma Hogea, la spectacole cu Marius Manole. În ce măsură se dezvoltă și un mentorat între aceste nume mari ale teatrului românesc și actorii trupei de la Ateneul Național din Iași?

Acesta a fost unul din principiile pentru care noi am invitat actorii consacrați la Iași, nu doar pentru a-i prezenta publicului în spectacole produse de noi și la prețuri mult mai bune, mult mai mici decât vin ei în mod normal la Iași, dar mai ales pentru această legătură care s-a creat între noi și București, între profesioniștii pe care îi vedem pe marele scene ale ale României, dar și la televizor, și trupa noastră de actori, o trupă tânără, foarte talentată, dar care absoarbe din experiența acestora. Și aici mă refer la toți cei care au venit pe scena noastră și au lucrat cu trupa noastră de de actori și desigur, aceste colaborări continuă și iată că vă anunț de pe acum, în luna iunie, spre finalul lunii iunie, va fi o nouă premieră de teatru de la regizorul care ne-a dat Baltagul, unul din cele mai vândute sau cele mai apreciate spectacole ale Ateneului. Vom avea o nouă premieră cu Maia Morgenstern, Marius Manole și Alexandra Paftală, o piesă în trei personaje și chiar suntem nerăbdători să vedem ce va ieși.

Managerul Ateneului Național din Iași, Gheorghiță Rusu Piersic. Rămânem la Ateneu și deschidem ușa sălii de spectacole. Sunt repetiții pentru premieră. Sâmbătă, 13 aprilie, de la ora 19:00, la Sala Unirii. Avem o nouă premieră. Rădăcini, regie Erica Moldovan, cu Cătălina Grama Ipate.

Erica Moldovan.

Am pornit de la ideea rădăcinii răului. Poate sună puțină, puternic așa, dar abordează și teme transgeneraționale. Și de aici a venit ideea titlului de rădăcini. Inițial a avut un alt titlu, cel puțin cât a stat în calculatorul meu, dar mi s-a părut că e mai dramatic, un pic și mai de impact un titlu mai scurt și care, odată urmărit spectacolul, vor înțelege oamenii că e vorba despre rădăcinile care se află în noi și de unde pornește, de altfel, arborele vieții noastre ca manifestare și fiecare personaj de acolo reprezintă de fapt, o ancoră bine înrădăcinată în pământ, care determină cursul nostru în viața noastră și o personalitate proeminentă pe care o manifestăm public.

Elena, Ana, Camelia, Rita și Ioana, cinci prietene care în fiecare vineri la ora 19:00 se întâlnesc la cină și mănâncă rață cu portocale. E un scenariu care poate fi valabil în foarte multe grupuri din Iași, iar fiecare întâlnire are scopul de a echilibra și a vindeca ceva în fiecare din ele. Rădăcini. Dincolo de funcția teatrului de catharsis, are și o funcție vindecătoare această piesă.

Da, cu majuscule DA. De altfel, eu colaborez în demersul regizoral cu un psihoterapeut care vine sporadic la repetiții să vadă evoluția actrițelor și să vadă felul în care poate evoca în spectator această piesă de teatru anumite stări. Pentru că este o piesă cu puternic caracter psihologic și pe care am scris-o nu neapărat în urma unui studiu aprofundat, ci mai degrabă unul empiric, de 6 ani de zile, apropierea mea de domeniul psihologii umane și m-a interesat să aibă o coerență, să nu fie fracturi logice și să aibă o coerență psihologică care să răsune în spectatori fără să riște să lezeze în vreun fel. Și de aceea am colaborat cu un psihoterapeut și automat de la sine apare și această coordonată a vindecării.

O piesă cu distribuție exclusiv feminină. Cât de ușor, cât de greu a fost să alegi corpul actoricesc?

Nu a fost ușor, a fost cea mai grea distribuție, cel mai greu de de construit. De obicei nu am probleme și asta pentru că oricare dintre actrițe ar fi putut să joace pe oricare dintre fetele menționate, Elena, Ana, pentru că noi ca femei și nu doar ca femei, ca oameni conținem toate aceste personalități, să le spunem astfel. Mi-a fost destul de greu să să văd care este în fiecare cea mai proeminentă. Și de fapt, aici este miza, după ce am văzut care ar fi cea mai proeminentă, să le dau să joace altceva decât personalitatea lor de bază, pentru că mi-am dorit, dacă tot este să facem un proiect-studiu, inclusiv pe ele să le ajute și să descopere în ele și alte valori și să-și împingă limitele mai departe decât au făcut-o până acum și să trăiască și o experiență, să-i zicem pedagogică, educativă prin intermediul acestui proces de lucru.

Vă reamintesc Erica Moldovan, Rădăcini, premieră sâmbătă, 13 aprilie, Sala Unirii, Ateneul Național din Iași. Ați integrat noile media în acest spectacol? Pentru că vedem video design, Andrei Cozlac, light design, bineînțeles, ilustrație muzicală.

Așa este. Consider că trăim într-un secol în care este aproape de bun simț să introducem aceste surse, pentru că este secolul imaginii, este secolul vitezei, este secolul sincretismului în artă. Plus că publicul este atât de dornic să existe o complementaritate a imaginii cu textul, cu jocul actoricesc, încât trebuie să venim în întâmpinarea lui. Mai mult decât atât, pentru cei care vor urmări spectacolul, vor înțelege necesitatea imperioasă a acestor elemente care mă ajută să subliniez distopia la care vor asista și pe care e foarte greu să o redai doar din actorie.

Spectacol nerecomandat copiilor sub 16 ani. Erica Moldovan, de ce nu trebuie să ratăm Rădăcini?

N-aș vrea să sune în niciun fel arogant. Cred că este un spectacol de care orice om ar avea într-o oarecare măsură nevoie. Este un spectacol de la care nu pleci chiar cum ai venit, care modifică ceva în tine, fie că te amuză, fie că te revoltă, fie că te aduce la agonie, fie că te duce la extaz. într-o formă sau alta, va răsuna în fiecare spectacol acest spectacol, grație acestor personalități distincte pe care le vor vedea pe scenă, se vor conecta la una din ele, cu siguranță.

“Rădăcini” este un spectacol care te poartă pe axa agonie-extaz. Este un spectacol care, asemeni vieții tale, te face să râzi, să plângi, să fii emoționat, să fii curios, să visezi, să speri, adică să trăiești.

“Rădăcini” s-a născut dintr-o adâncă reflectare asupra universului uman. Atinge probleme sociale și personale de actualitate, precum: complacerea în mediocritate și consecințele ei, frica de necunoscut, teama de a ne lăsa iubiți, puterea de iertare, normalizarea sexualității, victim balming, trauma.

“Rădăcini” se referă la cât de adânc ne ancorăm existența în preconcepții sau valori morale moștenite, care devin ulterior sursa noastră principală de manifestare, îndepărtându-ne tot mai mult de ceea ce ne dorim cu adevărat.

Elena, Ana, Camelia, Rita și Ioana sunt 5 prietenecare în fiecare vineri, la ora 19:00 se întâlnesc la cină și mănâncă rață cu portocale. Fiecare întâlnire are scopul de a echilibra și a vindeca ceva în fiecare din ele.

Așadar, sâmbătă, 13 aprilie, de la ora 19:00 la Sala Unirii, premieră Rădăcini. Text și regie Erica Moldovan.