Primele spectacole-lectură realizate sunt „Ion” de Liviu Rebreanu, „Iona” de Marin Sorescu și „Alexandru Lăpușneanu” de Costache Negruzzi, iar echipa artistică lucrează deja la „Moromeții” și „Moara cu noroc”.Aceste spectacole au fost imaginate pentru a fi versatile: se pot juca în școli, amfiteatre, cafenele, biblioteci sau la sala mică a Teatrului Luceafărul. Solicitările au început deja să curgă de la licee din mai multe județe ale Moldovei.

Teatrologul Oltița Cântec, coordonatorul proiectului și directorul artistic al Teatrului Luceafărul, explică modul în care artiștii au adaptat scenic operele canonice: „realitatea este spiritul timpului nostru. Trebuie să acceptăm că, în general, nu se mai citește cum se citea altădată. Cred că cea mai bună abordare, în loc să repetăm în buclă că „nu se citește” sau „nu se mai merge la teatru”, este să gândim proiecte care să atragă atenția și publicul. Scopul nostru este să stimulăm curiozitatea. Un elev, după ce vede un astfel de spectacol-lectură, se poate duce acasă sau la bibliotecă să deschidă, de exemplu, romanul Ion. Va fi curios să vadă cum au fost comprimate acele fragmente în 40 de minute și ce s-a întâmplat, de fapt, cu personajele. Este un proiect valoros din punct de vedere artistic și, în același timp, extrem de folositor celor care se pregătesc pentru examen”.

Elevii au fost încântați de inițiativă. Marius, elev în clasa a IX-a la profilul Filologie, a fost printre primii spectatori: „Mi se pare o inițiativă extrem de interesantă. Deși suntem abia în clasa a IX-a, faptul că ne familiarizăm încă de pe acum cu lecturile de Bac ne ajută mult. Toată lumea spune că aceste romane canonice sunt „sperietori”, dar văzându-le puse în scenă, nu ni se mai par atât de înfricoșătoare.

” Asocierea textului cu jocul actorilor este o metodă interactivă de a învăța și de a stimula dorința de lectură”

Cum poți să îi faci pe elevi să le placă Lăpușneanu? O provocare la care a răspuns Tudor Nicorici, regizorul spectacolului-lectură Alexandru Lăpușneanu:” Cred că o să le placă pentru că am ales o abordare „fresh”, care îi apropie pe adolescenți de această poveste. Avem naratori care sunt mereu în contact cu publicul și îi atrag în firul narativ. De asemenea, facem destul de multe paralele cu prezentul. Nu este o poveste plasată undeva într-un trecut pierdut; încercăm să le reamintim constant că ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 500 de ani încă se întâmplă, sub o formă sau alta, și astăzi.

Recomand cu tărie citirea nuvelei, mai ales că este extrem de scurtă. Noi ne-am propus, în primul rând, să îi atragem spre lucrare, să aibă un prim contact care să le dea încredere că pot înțelege textul. Dar, cu siguranță, dacă înțeleg spectacolul, se pot baza pe ceea ce văd într-un procent de 90%. Chiar dacă am imaginat și noi anumite elemente pentru a completa ceea ce autorul nu ne-a spus direct, informația de bază este acolo. Și da, ar putea lua Bacul”. .Denisa va susține bacalaureatul peste puțin timp și spune simplu: ” Mi se pare un proiect foarte creativ și util. Este interesant să descoperi operele literare într-un alt mod. Mulți tineri se simt intimidați de volumul unei cărți, iar asocierea textului cu imagini și cu jocul actorilor este o metodă interactivă de a învăța și de a stimula dorința de lectură”