Profesorii pensionari, soluția găsită pentru disciplinele care nu-i mai atrag pe tineri la catedre
Directorii liceelor și colegiilor din Iași au atras atenția asupra zonelor de risc. Profesorii de excepție de limbi străine și de informatică ajung în domeniul privat, mai atractiv financiar. A doua zonă de risc, domeniul științelor, considerat unul greu. Presupun anumite sacrificii pentru atingerea performanțelor. Între cercetare și catedră, aleg cercetarea sau cariera academică. Experții susțin că aceste zone de risc ar trebui să fie în atenția oficialilor Ministerului Educației, care să ofere și soluții.
Câți profesori care s-ar fi putut retrage la pensie preferă să rămână la catedră? Am adresat această întrebare purtătorului de cuvânt al Inspectoratului Județean Școlar, Antonina Bliorț.
Peste 120 de cadre didactice care au solicitat rămânerea în activitate, deși îndeplinesc vârsta de pensionare. Procedura prin care ei au solicitat acest lucru este integrată în calendarul de mobilitate.
Sunt profesori care sunt titulari ai unităților de învățământ, care nu au solicitat încă pensionarea și pentru ei există încă ore în unitatea de învățământ. Ei au depus o solicitare în unitatea școlară, care a fost apoi depusă aproborii Consiliului de Administrație din unitate. Mai departe, școala a înaintat către Inspectoratul Școlar aceste solicitări și ele au trecut prin Consiliul de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean Școlar din Iași, Antonina Blorț. Deși subiectul profesorilor, care au depășit de mult vârsta pensionării, dar rămân la catedră, este unul despre care se vorbește în șoaptă, directorul Colegiului Costache Negruzzi din Iași, Camelia Gavrilă, e tranșantă.
Profesia aceasta noastră de dascăl e o profesie de vocație. N-am putea spune că salarizarea este spectaculoasă. Profesori buni se găsesc destul de greu, se formează în timp. E important și nivelul științific, ca punct de plecare, extrem de important. Și partea pedagogică, experiența, demersul didactic, toate creează un cumul de condiții extrem de importante. Ce aș putea să vă spun ca zone de risc pe care le resimt și la nivel de sistem, și ca director de școală performantă, aș sublinia faptul că profesorii de limbi străine sau de informatică sunt puțini buni, care rămân în sistem, întrucât opțiunile și oportunitățile de pe piața muncii sunt mult mai tentante și mai bine salarizate.
O a doua categorie de profesori este reprezentantă de cei de științe, matematică și științe, pentru că sunt domenii grele, domenii abstracte, domenii care presupun anumite sacrificii pe traseu pentru a atinge performanța. Și atunci din cei care termină buni, mulți merg spre cercetare sau spre mediul academic și rămâne o zonă destul de limitată din care poți să găsești profesori buni. Ne confruntăm și la nivelul de Colegiul Negruzzi, cu profesori care se apropie de pensie sau unii care au ieșit la pensie, la matematică, la alte domenii științifice și îți dorești, evident, tot un profesor de aceeași anvergură pe care să îl aduci spre o școală unde există o preocupare, o vocație științifică și atunci este mai complicat să găsești profesori foarte buni de Științe. Deci cred că la nivel de strategii ministeriale și de politică de resurse umane a Guvernului în general ar trebui să se decupeze aceste zone de suferință și să existe niște politici importante de susținere.
În rest, ce constat, chiar dacă e un domeniu care presupune și uzură și o permanentă conectare la schimbările științifice, la schimbările metodice, de manuale, de curiculum, iată că acum suntem în plină schimbare de planuri cadru de învățământ, rămân totuși profesori buni, profesori de vocație, preferă așa numitele prelungiri sau rămân până la 65 de ani. Nu știu dacă vor rămâne și spre 70, încă nu s-a ajuns la asemenea situație, dar încă există o pasiune, o dedicație a unor profesori cu experiență care mai acceptă să mai rămână 2-3-4 ani în activitate.
Directorul Colegiului Costache Negruzzi din Iași, Camelia Gavrilă, este completată de expertul în educație, Ovidiu Pânișoară.
Atâta timp cât nu avem o motivație puternică pentru carieră. Motivația să știți că începe în ultima esanță, chiar și din zona financiară, chiar dacă poate părea un pic mercantil. Pentru că, așa cum spunea Herzberg, există o motivație salarii. Dacă nu e suficient, demotivează. Dacă e mai mare decât trebuie, mai motivează.
Dar deocamdată în învățământ nu am ajuns pentru numărul de ani de pregătire. Pentru cerințele sistemului și mai ales pentru importanța profesiei nu am ajuns ca salariile să fie acolo unde ar trebui să fie. Asta face, într-adevăr, să fie multe alte domenii mai competitive.
Nu înseamnă că învățământul va deveni vreodată cel mai competitiv. Dar trebuie să ajungă la un anumit nivel de echilibru, astfel încât un profesor pasionat din domeniile acestea unde există salarii mai competitive să spună ok, rămân în învățământ, este salariul mai mic, dar nu este atât de mic. Adică este un salariu mai mic, aș putea câștiga mai mult în altă parte, dar eu îmi doresc să fiu profesor.
Ca să există această motivație și motivația să reziste, să putem atrage tineri la catedră, tineri valoroși, atunci și salariile trebuie să aibă un echilibru față de alte profesii unde acești tineri ar putea profesa.
Expert în educație, Ovidiu Pânișoară. O analiză Edupedu din noiembrie 2024 pe datele primite de la inspectoratele școlare arată o creștere cu 33% a numărului de profesori care au vârsta de pensionare și se află în activitate în ultimii 5 ani.