Problemele generației Z, un inedit proiect artistic desfășurat la Iași!

Tinerii și-au spus poveștile de viață pe o canapea galbenă amplasată in locuri neconvenționale din municipiu. Proiectul „Generația ZET– Zâmbet, Empatie, Terapie” a fost implementat de Ateneul Național din Iași în parteneriat cu organizații din Norvegia. Iar specialiștii au aflat de la membrii generației Z de la Iași că depresia are culoarea albastră iar culoarea fericirii e galbenul.

Dacă aș ști ce în capul tău!? E întrebarea retorică adresată de mulți părinți adolescenților de astăzi. Iar răspunsurile au venit de pe canapeaua galbenă:

Ajungeam acasă și iar era starea urâtă….depresia

Nici nu mai dormim noaptea ca să facem temele!

Depresia e o problemă foarte mare. E ca și cum cineva îmi spune că sunt urât și eu mă supăr, dar n-ar trebui să-l bag în seamă!

Îmi este frică pentru mulți dintre prietenii mei!

Proiectul „Generația ZET– Zâmbet, Empatie, Terapie” este proiectul implementat în parteneriat cu DAC Music Performance Norvegia. Timp de peste cinci luni. Rezultatele au fost prezentate în această săptămână. A fost finalul experimentului. În ultimii ani, ca urmare a pandemiei de COVID-19, au atras atenția experții în diferite studii, depresia și anxietatea mai ales în rândul generației Z au crescut cu peste 40%. Nativii digitali sunt cei care, încă din primii ani de viață, au fost expuși la utilizarea internetului, jocurilor video, telefoanelor mobile, rețelelor de socializare. Așa încât studiul de caz la Iași a fost realizat în rândul elevilor de gimnaziu cu vârste cuprinse între 10-15 ani ce fac parte din generația Z. Au fost zece grupe pilot din municipiul Iași. S-au aplicat interviuri și chestionare pe tema tulburărilor de depresie, anxietate, dificultăți de adaptare. Au fost realizate în colaborare cu psiholog și un sociolog.

Coordonatorul proiectului Generația Z, Cezara Fantu, actor la Ateneul Național din Iași, explică: „Proiectul a constat în întâlnirea cu peste 300 de preadolescenți din Iași. Cu răspunsurile lor am construit un performance. Este o instalație de artă ce are ca temă depresia preadolescenților. Pe baza unor situații reale din viața lor. Am construit o instalație de artă și pentru că ei au numit o serie de obiecte cu care asociază depresia. Artistul Alexandru Grigoraș a construit instalația numită Recul. În oglindă cu altă instalație construită de Valeria Duca în Oslo. Practic, am comparat expresia artistică a depresiei, așa cum o văd preadolescenții români și norvegieni. Am realizat un film pe care îl găsiți pe YouTube. Se numește My couch-My coach. 12 preadolescenți vorbesc despre problemele generației lor în spații neconvenționale din Iași”.

Care sunt problemele generației Z?

„Problemele generației Z din România vin cu definiția unor concepte precum bullying, cyber bullying, relația cu brandurile, cu tehnologia, cu A.I.-ul, cu părinții, performanța academică, presiunea și cu gestionarea emoțiilor. Pentru că nu știu cum să-și gestioneze emoțiile, cu precădere cele negative furia, tristețea. Pe când problemele copiilor norvegieni, de exemplu, pentru că am avut în schimbul de experiență șansa de a vorbi cu ei despre asta, depresia pentru ei e o scindare dintre corp și minte. Ceea ce înseamnă că educația și discuțiile despre depresie, anxietate, furie sunt influențate de educație cumva și de cultura în care trăim. Că e individualistă sau colectivistă. Iar feedback-urile au fost pozitive. Unii au apelat la specialiști, au recunoscut și au avut curaj să spună că au nevoie să meargă la psiholog. În privința adulților, unii au plâns în sală. Unii părinți au spus că sunt depășiți și că și ei au nevoie de ajutor. Pentru că nu-ți dă nimeni un manual despre cum să îți crești copiii. Și dincolo de toate cărțile de parenting e nevoie să ne ascultăm unii pe alții. Asta a fost concluzia”, a detaliat coordonatorul proiectului Generația ZET, Cezara Fantu.

Interviurile au avut întrebări deschise. Câteva exemple. Ce culoare are depresia? Cunoști pe cineva care a fost în depresie? Numește o situație care te înfurie! Ce mă face să te simți liber?

„Am momente în care îmi arunc lucrurile doar pentru că ceilalți spun că nu este la modă”

Interviurile s-au desfășurat pe o canapea galbenă. Preadolescenții au declarat că pentru ei aceasta este culoarea fericirii. Canapeaua a fost amplasată în diverse spații neconvenționale din Iași cum ar fi parcul din fața Teatrului Național, Palatul Culturii, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Casa Pogor, Gara Internațională, Ateneul Național și Mica Pinacotecă din Iași.

Fragmente din poveștile adolescenților din filmul documentar „My couch-My coach”

Este greu să recunosc că ești în depresia pentru că în momentul ăla nu te gândești că ești în depresie. Te gândești doar că ești trist și că ești marginalizat. Pur și simplu te gândești la problema pe care o ai. Eu cred acum că trebuie să ne bucurăm mai mult de lucrurile mici și să nu ne mai pese de părerea celorlalți.

În rândul prietenilor mei sunt la modă hainele de firmă cum ar fi Nike sau Adidas. În opinia mea hainele mele sunt la modă, adică cred că sunt la modă. Dar unii prieteni spun că nu sunt la modă și mă fac să simt că ceea ce mă îmbrac nu este bun. Am momente în care îmi arunc lucrurile doar pentru că ceilalți spun că nu sunt la modă. Așa cum uneori nu e la modă ceea ce fac. Ăsta cred că e un defect al meu și anume că sunt foarte influențabil.

Psihologul Ovidiu Gavrilovici, profesor universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, spune că Generația Z este sfășiată între care nevoi și talent. „Între nevoie și talent era un spațiu neocupat și cred că Ateneul cu echipa sa a creat o scenă pentru această conexiune specială. Cît privește problemele vorbim despre separarea de speranțe și idealuri, lipsa de locuri în care ei să vorbească despre ei, locuri unde să fie recunoscuți, să fie valorizați. Este o competitivitate teribilă și în mediul școlar și în general în viața noastră. Mediul, internetul și sursele de informații creează un efect amețitor de informații contradictorii. Deci e nevoie de niște surse de generare de informații veridice, de educație, de inspirare. Astfel încât să-și poată redobândi o identitate constructivă”, a povestit psihologul Ovidiu Gavrilovici care a ținut să sublinieze că simptomele la care părinții sau prietenii trebuie să fie atenți sunt tristețea și lipsa zâmbetului.