Opaițul electric și prize. Răspunsurile arhitectului la acuzațiile aduse cu privire le restaurarea Bojdeucii
Pozele postate de președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, cu lucrările finalizate la Bojdeuca lui Ion Creangă, au stârnit reacții negative. Internauții, oamenii de cultură, actori, fotografi, dar și ieșenii, susțin că bojdeuca este de nerecunoscut.
Arhitectul Filip Ciobănașu reprezintă firma care a executat proiectul de reabilitare a Bojdeucii Ion Creangă din Dealul Țicăului. Mediul online s-a aprins. „Butaforie de lux” sau „pensiune banală de două margarete”, cu parchet şi prize. Scriitorul Vasile Ernu a scis că „Poftim: noii moldoveni s-au boierit. Sper că a rămas bani şi de mobilă Ikea”.
Ministrul Culturii, Raluca Turcan, a solicitat Corpului de control verificarea legalității emiterii avizului pentru intervenția realizată asupra monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă”, iar Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național pentru Patrimoniu vor fi solicitate să se pronunțe asupra calității intervenției, se arată într-un comunicat de presă transmis de ministerul Culturii, după ce casa memorială a scriitorului a fost reabilitată de Consiliul Județean Iași.
Ziua de luni a adus un val de petiții și reclamații de la toți. Cum explică acest lucru arhitectul Filip Ciobănașu?
„Mi-e foarte greu să răspund la asemenea acuzații fără să zâmbesc, pentru că lucrările de intervenție și de restaurare au păstrat fidel imaginea bojdeucii cu materialele tradiționale, chiar tehnicile de atunci, am încercat să le reproducem, motiv pentru care, de exemplu, șița a fost bătută de meșteri populari. Eu cred, ca arhitect, că lucrurile u plecat de la o glumă și au luat o proporție neobișnuit de mare pentru că oricine vine aici poate vedea realitatea și faptul că am păstrat fidel toate materialele. E adevărat, câteva schimbări s-au făcut pentru că lemnul putrezit nu poate rămâne în bojdeucă. Ultimele intervenții reparații capitale au fost în 88-89, deci cam 35 de ani în urmă și așteptările sunt ca încă pe atât să reziste și intervențiile noastre. Deci da, câteva materiale s-au înlocuit. Șița era putrezită și erau infiltrații. Ea este una nouă, dar copiază fidel și numărul de rânduri și tehnica”, a explicat Filip Ciobănaşu, arhitectul care s-a ocupat de restaurare.
Un opaiț electric
„Același lucru pot să-l zic despre dușumele sau tencuielile interioare. E adevărat că structura casei este schimbată încă din anii 60. Este o zidărie de cărămidă încă din perioada aceea, dar tencuielile au fost prelucrate cu mâna ca să păstrăm acea vibrație a casei tradiționale. Nu toate tâmplăriile s-au restaurat, ele sunt din stejar. Au trecut prin mâna unor restauratori de la Palatul Culturii care au păstrat într-adevăr tonurile foarte închise de lemn. Deci da, sunt niște tonuri închise la tâmplărie. Asta pentru că așa arăta-n epocă. Are un sistem de încălzire pentru că aici un muzeograf lucrează și vara și iarna și am încercat să asigurăm minim 5°, conform normativului, ca să nu avem probleme cu înghețul, dar este un sistem complet ascuns, nu este vizibil și nu ar putea să ridice temperatura la 18-20°, deci nu pregătește casa pentru locuit, ci mai degrabă conservă obiectele de muzeu să nu coboare sub 0° când pot apărea degradări”, a explicat Filip Ciobănaşu, arhitect.