Online & live: Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române de Mihai Zamfir

Joi, 9 decembrie 2021, ora 19.00, pe paginile de Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Mihai Zamfir va intra în dialog cu Ovidiu Șimonca pornind de la volumul Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, apărut de curând la Polirom, ediția a II‑a revăzută și adăugită, cartonată.

Scurtă istorie este o istorie sintetică și mai degrabă nonconformistă a literaturii române. Scrisă de un stilistician care s-a ocupat multă vreme de istoria literară înainte de a deveni el însuși romancier, cartea de față reunește cele trei calificări ale autorului ei. La capătul unui lung șir de istorii ale literaturii române (unele excepționale, altele oneste, cele mai multe anoste, adică didactic-istorizante), un stilistician se încumetă să recitească venerabilele texte, preocupat fiind exclusiv de performanța lor literară, care – în ochii lui – rămâne primordial una stilistică. Iar descoperirile se vor dovedi a fi de multe ori surprinzătoare. Mihai Zamfir realizează o panoramă a literaturii române redusă la esențial, înfățișată sub forma unui text accesibil și lizibil el însuși în regim de proză literară. Un compendiu universal fixând literatura noastră în ansamblul literaturii europene, punând la dispoziția celor interesați specificul principalilor scriitori români și apreciind valoarea lor la o scară ideală. Prin urmare, un manual de bază care să formuleze perspective contemporane asupra întregii noastre literaturi, așa cum se schițează ea la începutul secolului XXI. Și, poate, mult după aceea.

 

„Chiar de la primele pagini, cititorul capătă încredințarea că de aici va învăța literatură. Nu doar literatură română… Literatură pur și simplu.” (Cosmin Ciotloș)

 

Mihai ZAMFIR (n. 1940), profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată, profesor la Universitatea din Lisabona (1972-1975), fondatorul secției de limba și literatura portugheză de la Universitatea din București (1975), ambasadorul României în Portugalia (noiembrie 1997 – mai 2001) și ambasadorul României în Brazilia (2007-2012). A publicat numeroase sinteze de specialitate: Proza poetică românească în secolul XIX (1971), Introducere în opera lui Al. Macedonski (1972), Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976), Poemul românesc în proză (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealaltă față a prozei (1988), Din secolul romantic (1989), Discursul anilor ’90 (1997), Jurnal indirect I (2002), Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (vol. I, 2011, 2012; vol. II, 2017). A mai publicat romanele Poveste de iarnă (1987), Acasă (1992), Educație târzie (2 vol., 1998-1999), Fetița (2003), Se înnoptează. Se lasă ceață (2006), În așteptare (2020) și o selecție a articolelor sale apărute după 1990, Jurnal indirect (1990-2015) (2015).