O nouă șansă la viață la Spitalul „Dr. C. I. Parhon” Iași. Doi pacienți au primit rinichiul de la o pacientă de 72 de ani

În ianuarie, la Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon” din Iași a avut loc primul transplant de rinichi din 2025. O nouă intervenție de acest fel a fost efectuată joi, 27 februarie. De data aceasta, rinichiul a fost prelevat de la o pacientă de 72 de ani, aflată în moarte cerebrală, după ce familia și-a dat acordul pentru donarea organelor.

Astfel, medicii ieșeni au salvat viața a doi pacienți. Primul beneficiar este o femeie de 39 de ani din Iași, care este diagnosticată cu o afecțiune genetică renală, iar cel de-al doilea este un bărbat de 54 de ani din  Vrancea, care suferă de aceeași afecțiune. Acesta era în evidența medicilor nefrologi din 2011. Ambii pacienți au antecedente ale bolii în familie.

Dr. Ionuț Nistor, medic primar nefrolog și purtător de cuvânt al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” din Iași, spune că ambii pacienți au o boală care se transmite în familie, așa că nu exista foarte multe șanse de la un potențial donator din familie tocmai din cauza acestei afecțiuni genetice. 

„Acest donator aflat în moarte cerebrală este evaluat din perspectiva stării de sănătate și a speranței de viață a rinichiului. Cinci ani de zile fără dializă poate să însemne extrem de mult. Suntem profund recunoscători familiei donatorului. Acest gest al lor a permis șansa unui nou început pentru cei doi pacienți. Iar acest gest vine după cel puțin două episoade în care, din păcate, în același județ au fost refuzuri din partea familiei și, cumva, deveneam un pic neîncrezători că se mai poate întâmpla. Cele două motive principale sunt legate, pe deoparte de neîncrederea în sistemul sanitar. Nu crezi că, într-adevăr, persoana ta nu mai are nicio șansă. Și a doua neîncredere este legată, poate, de discuția pe care o ai în paralel sau nu cu membrii care te sfătuiesc”, a explicat dr. Ionuț Nistor.

Corina, pacienta de 39 de ani, e psiholog. Spune că că diagnosticul l-a aflat la 14 ani. Mama ei, cu aceeași boală. În urmă cu 20 de ani, mama a făcut transplantul. Boala fiicei a înaintat mai rapid: „Mi s-a spus ca va urma un drum lung, că voi face dializă și, poate, eventual, voi putea face transplant la un moment dat. Cred că e cel mai frumos cadou. Nici cadou nu e un cuvânt potrivit. E o șansă, practic, la viață pentru cineva și, în felul ăsta, ma gândesc că poate aș putea, la rândul meu, să ofer ceva din ajutorul ăsta oamenilor cu care voi lucra în continuare”.

Viața cu o boală renală presupune multe restricții. Corinei i-a fost impactat și modul de lucru. Nu mai putea lua la fel de mulți pacienți ca înainte, iar bucuriile vin acum din lucruri mici, chiar și de la o felie de pâine: „Inclusiv lucruri mărunte legate de mâncare, de băut apă, călătorit și acum, efectiv pot face lucruri simple, normal. De exemplu, astăzi efectiv m-am bucurat că am mâncat pâine și era o chestie foarte banală, dar mie mi-a produs foarte multă bucurie. Cred că ăsta e impactul. Eu am încredere în expertiza celor de aici și știu că au luat cea mai bună decizie”, a povestit Corina.

Cel de-al doilea pacient, un bărbat de 54 de ani, spune, cu lacrimi în ochi, că prin donare există a doua șansă la viață, de care foarte multă lume are nevoie: „Dincolo așteaptă și chiar așteaptă cu inima frântă.Doar în prin donarea realizează ceva. Mă bazez cu încredere pe medicii de aici. De șase luni fac dializă. După data de 28 august până la data de 27 februarie. Am aproape 15 ani de când îmi știu diagnosticul. M-am ferit și am avut grijă cât s-a putut. Nu este o viață sigură, ba îți este rău, ba îți este bine”.

Aceste transplanturi reprezintă cel de-al optulea și al nouălea transplant renal realizate de la începutul anului. Dintre cele șapte intervenții anterioare, cinci au fost efectuate de la donatori în moarte cerebrală, iar două de la donatori vii.