„Nevermind” la 30 de ani: cum albumul Nirvana a schimbat lumea

Nevermind nu a fost doar coloana sonoră, ci chiar esența unei generații, așa-numita Generație X. În septembrie 1991, scoaterea pe piață a albumului a dat peste cap multe lucruri care păreau gata așezate. Venit din partea unei mici trupe din undergroung, un trio care apăruse de 4 ani, albumul a rupt prin amestecul de punk, metal și indie – pe scurt, grunge.

Odată sub contract cu o casă de discuri, producătorul le-a dat libertate celor trei să cânte ce vor, cum vor, pentru ca apoi să îi îndrume spre un sunet mai limpede. Bateristul Dave Grohl, care li s-a alăturat basistului Krist Novoselic și chitaristului vocalist Kurt Cobain, a fost ultima adiție la trupă.

Și așa a apărut o trupă de succes în blugi rupți și cămăși cadrilate, care cântă despre frustrări, despre inimi frânte, violență domestică, șomaj, droguri și toate subiectele care pentru trupele mari de pe atunci nici nu existau. De la teme mari, precum războaiele, se trecuse la universul familial, de la terorism la prostia aproapelui, de la violența instituționalizată la mica violență cotidiană.

Iar rebelii depresiei cotidiene au devenit superstaruri odată cu Smells Like Teen Spirit, care, odată intrat în heavy rotation pe MTV, le-a deschis calea către tot ceea ce își puteau dori.

Dar tot ce îți poți dori e prea mult, cum avea să se vădească în curând și pentru Nirvana. Copleșiți de succes, cei trei au încercat să se îndepărteze de calea care acum le era prea deschisă, prea bătută. Așa că au scos In Utero, împotriva voinței casei lor de discuri. Dar a fost prea puțin, prea târziu. Un an mai târziu, Kurt Cobain avea să se alăture Clubului 27. Sinuciderea sa a fost completată de dispariția în neant a lui Krist Novoselic, iar Dave Grohl a fondat Foo Fighters. După ce au făcut istorie, Nirvana a devenit istorie.

Acum, la 30 de ani de la lansarea albumului Nevermind, știm că mișcarea grunge nu a fost menită să reziste timpului. Nici coperta nu i-a rezistat, copilul de pe copertă ajungând să dea în judecată trupa pentru „stres emoțional extrem și permanent” și „pierderea bucuriei vieții”. Dincolo de asemenea derapaje, albumul a schimbat percepția publicului asupra muzicii și a deschis calea către noi forme de explorare artistică și pentru noi trupe, precum Pearl Jam.

Și restul e istorie.