Marșul Vieții: 80 de ani de la Pogromul de la Iași

Zilele acestea se împlinesc opt decenii de la unul dintre cele mai urâte episoade din istoria Iașilor, Pogromul de la Iași, care a dus la moartea a peste 13.000 de evrei. Inițiat de autoritățile române, centrale și locale, măsurile antisemite au dus la decesul unei treimi din populația evreiască a orașului, cu sprijinul locuitorilor orașului. Masacrarea evreilor la Chestură a fost dublată de Trenurile Morții, o altă măsură luată de autorități împotriva populației mozaice care a lăsat nu numai morți în urmă, ci și supraviețuitori umiliți, cu destine amputate și cu viețile distruse.

La 80 de ani de la aceste momente, astăzi sunt programate mai multe evenimente pentru a le comemora. Printre cei prezenți se află și ambasadorul Israelului în România, Excelența Sa David Saranga, și Alexandru Muraru, consilier onorific al primului-ministru – reprezentant special al guvernului României pentru promovarea politicilor memoriei, combaterea antisemitismului și a xenofobiei. Vă prezentăm mai jos declarațiile lor.

 

Excelența Sa David Saranga, ambasadorul Israelului în România:

Faptul că astăzi, după 80 de ani, facem acest traseu către cimitir, unde mii de evrei erau omorâți, cred că este un gest simbolic și sper că acest marș va fi și un simbol pentru viitor, un simbol pentru toleranță. Istoria trebuie să fie învățată și trebuie să luăm lecții din istorie, pentru că dacă nu înțelegem ce s-a întâmplat aici, în Iași, din partea societății românești, care a făcut ce a făcut, cred că nu putem să devenim mai buni. Cred că societatea nu poate evolua dacă nu cunoaștem istoria.

 

Violeta Cincu: Mai există antisemitism în România?

Există antisemitism peste tot. Vedem ce se întâmplă astăzi în Europa, vedem ce se întâmplă în diverse alte țări, vedem ce se întâmplă în Statele Unite. Și cred că, dacă nu vom continua a vorbi și a învăța despre trecut, nu putem să construim o societate mai bună, mai tolerantă.

 

Violeta Cincu: S-a vorbit despre implicarea populației civile în tragedia din urmă cu 80 de ani, se vorbește mai puțin despre Drepții între Popoare, e adevărat că sunt puțini. Ce mesaj aveți pentru ieșeni?

E adevărat că sunt Drepți între Popoare, care au ajutat evrei, dar din nefericire erau foarte puțini. Atunci când vedem că 400.000 de evrei au fost uciși aici, în România, numărul de Drepți între Popoare era foarte mic. Unul dintre ei, Viorica Agarici, a ajutat persoane care erau în Trenurile Morții, iar noi, statul Israel, am recunoscut-o ca Drept între Popoare (n.red.: președinte a Crucii Roșii din Roman, Viorica Agarici a salvat numeroși evrei din Trenurile Morții).

 

Alexandru Muraru, consilier onorific al primului-ministru – reprezentant special al guvernului României pentru promovarea politicilor memoriei, combaterea antisemitismului și a xenofobiei:

 

Violeta Cincu: 80 de ani de la Pogromul de la Iași. În primul rând aș vrea să vă întreb dacă mai există antisemitism în Iași și în România.

Alexandru Muraru: Prezența în Europa a acestui fenomen, în toate statele, este o realitate și acesta e, de cele mai multe ori, accentuat în perioadele de criză economică sau crize sociale. Sigur că discutăm de incidente, de acțiuni, de mesaje care sunt prezente în spațiul public și acesta e un indicator al antisemitismului în societate.

 

Violeta Cincu: Ce s-a schimbat în atitudinea populației, a ieșenilor, față de acest tragic eveniment în ultimii 32 de ani? Pentru că în fiecare an vedem autorități publice la Marșul Vieții, vedem reprezentanți ai comunității evreiești, dar nu vedem populație civilă care a avut și are un rol deloc neglijabil. Cum spunea Zăicescu, au fost „lașii din spatele perdelelor”.

Aveți dreptate, această conștientizare publică și memorie publică a Holocaustului e o chestiune care se construiește în timp. Să ne reamintim faptul că noi în primii 20 de ani după prăbușirea comunismului nu am vorbit deloc despre Holocaust, nu am vorbit nici în perioada comunistă, ceea ce înseamnă că cei mai mulți dintre cei care sunt astăzi ieșeni au cunoștințe foarte puține despre Holocaust. Ceea ce facem în fiecare an, comemorări publice, punerea în valoare a memoriei victimelor nu face altceva decât să crească gradul de conștientizare. Este un efort constant, este un efort destul de consistent și care trebuie să fie dublat de educație, pe care doar statul o poate susține, comunitatea doar o poate completa.