Live&online despre romanul Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé
Joi, 8 iulie, la ora 18.00, pe paginile de Facebook Cărturești (facebook.com/Carturesti) și Polirom (facebook.com/polirom.editura), va avea loc o discuție pornind de la Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé, romanul laureate al Premiului Noii Academii Suedeze pentru Literatură 2018 & Grand Prix Littéraire de la Femme 1986.
Vor vorbi despre carte: Alexandra Cozmolici, Andreea Molocea, Alina Purcaru, Miruna Vlada.
Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé, una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii antileze, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba franceză și note de Alexandra Cozmolici.
Fiică a unei sclave violate de un marinar englez în drumul spre Barbados, Tituba se naște din tragedia mamei: Abena dă viață pe un pământ străin, în care mirosul sângelui plutește peste plantațiile coloniștilor. Rămasă orfană la șapte ani, Tituba, curând eliberată, e luată în grijă și inițiată în tainele tămăduirii și ale magiei de bătrâna Man Yaya.
Dragostea ei pentru John Indian o aduce însă din nou în robie, purtând-o departe, în America, sub stăpânirea pastorului Parris, până în comunitatea puritană din Salem. Acuzată de vrăjitorie, ajunge într-o celulă alături de Hester Prynne, eroina romanului Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne.
De pe țărmurile Barbadosului de secol XVII, umbrite de realitățile crude ale comerțului cu sclavi, Tituba, singura victimă neagră a proceselor vrăjitoarelor din Salem (1692-1693), își rememorează viața plină de încercări extraordinare și puteri mistice. Deși protejată de spiritele celor dragi, Tituba nu va scăpa de minciuni și de acuzațiile din acele vremuri.
Uitată de marea istorie, figura Titubei prinde astfel viață în universul ficțional al lui Maryse Condé pentru a spune, cu o voce modernă, fermecătoare și plină de ironie, o poveste tulburătoare despre asuprire, solidaritate și supraviețuire.
„Jucăușă și necruțătoare deopotrivă, cartea lui Condé critică fără ocolișuri versiunile masculine, albe ale istoriei și ale literaturii, luîndu-le subversiv în posesie.” („Publishers Weekly“)
„Pentru mine, Tituba nu e un roman istoric. Tituba este exact opusul unui roman istoric. Nu m-a interesat cum ar fi putut să fie viața ei reală… Am inventat-o de-adevăratelea pe Tituba. I-am dat o copilărie, o adolescență, o maturitate. Totodată, am vrut să fac din ea un fel de erou feminin, o eroină epopeică asemenea legendarei Nanny of the Maroons. Am ezitat între ironie și dorința de-a fi serioasă. În final, a ieșit un fel de personaj eroicomic.” (Maryse Condé)
Maryse Condé s-a născut în Guadelupa în 1937. Și-a făcut studiile liceale și universitare la Paris, specializându-se în literatură engleză. În 1959 a plecat pe continentul african, lucrând ca profesoară și traducătoare în Côte d’Ivoire, Guineea, Ghana și Senegal. După revenirea în Franța, s-a dedicat jurnalismului cultural și carierei universitare, publicând, după eseuri, povestiri și piese de teatru, primul său roman, Hérémakhonon, în 1976. A cunoscut succesul și recunoașterea internaționale abia cu Ségou (1984-1985), care i-a adus totodată o carieră academică prolifică în SUA. Numeroasele romane ce au urmat, distinse cu prestigioase premii franceze și internaționale, aveau să-i consolideze poziția de autoare marcantă a literaturii feministe și postcoloniale: Moi, Tituba, sorcière… Noire de Salem (1986, Grand Prix Littéraire de la Femme), La vie scélérate (1987, Prix Anaïs-Ségalas acordat de Academia Franceză), Desirada (1997, Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde) și En attendant la montée des eaux (2010, Grand Prix du roman métis). În 2018, după amânarea decernării Premiului Nobel pentru Literatură, a primit premiul Noii Academii Suedeze datorită modului în care descrie, „într-un limbaj limpede și răscolitor”, „ravagiile colonialismului și haosul postcolonial” în toată opera sa.