Jean-Paul Belmondo a murit, la 88 de ani

Actorul Jean-Paul Belmondo, unul dintre cele mai mari nume ale cinematografiei franceze postbelice, a murit în casa sa din Paris, la 88 de ani.

Jean-Paul a fost imaginea Noului Val al filmului francez, un amestec de James Dean și Humphrey Bogart, cum îl descrie France24. Construit ca un boxer, cu nasul rupt și zâmbetul fermecător, eleganța sa neglijentă l-au transformat în alegerea perfectă pentru La Nouvelle Vague al anilor ’60.

Copilul teribil al Noului Val, regizorul Jean-Luc Godard, l-a distribuit în À bout de souffle, rolul cu care a cucerit marile ecrane ca golan care se îndrăgostește. Iar când François Truffaut l-a distribuit în debutul său regizoral, Les Quatre Cents Coups, numele lui Belmondo a cucerit întreaga lume. Public și critică, toți știau de acum că s-a schimbat istoria cinematografiei.

Revista „Time” l-a numit „chipul Franței moderne”. „Simbolul primar este astăzi imaginea unui tânăr lungit într-un scaun de cafenea. El este Jean-Paul Belmondo, fiul natural al existențialismului.”

Dar Belmondo era multe, însă nu un intelectual fin. Și-a petrecut cea mai mare parte a carierei în roluri care făceau apel la sex-appealul său primar.

Viața sa

Jean-Paul a crescut în suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine, fiind fiul unui sculptor renumit, Paul Belmondo. Născut în 1933, a făcut școala în timpul războiului, unde nu a excelat. În schimb, era un boxer talentat, care într-o scurtă carieră de amator a câștigat trei meciuri din runda întâi.

Apoi a urmat Conservatorul Național de Artă Dramatică. Prima sa întâlnire cu cinemaul a fost în 1957, într-un film neglijabil, Les Copains du dimanche. Dar în scurt timp Belmondo avea să ajungă să lucreze cu unii dintre cei mai importanți și mai talentați regizori ai generației sale, turnând trei filme cu Godard, apoi cu Truffaut, Alain Resnais, Louis Malle și Jean-Pierre Melville.

François Truffaut l-a descris ca fiind „cel mai complet actor european al generației sale”.

Din anii ’70 a început să joace roluri în filme de acțiune, plătite pe măsură. Este cunoscut și pentru faptul că își făcea singur cascadoriile. Noua nișă i-a adus mulțimi de fani în toate părțile lumii. A avut și o scurtă aventură hollywoodiană, dar care nu a durat decât două filme. Belmondo și-a descris singur parcursul între arthouse și box-office: „Este ca viața, o zi râzi, a doua zi plângi”.

În anii ’80, actorul și-a încercat mâna și în roluri dramatice, câștigând un premiu César pentru cel mai bun actor cu rolul din Itinéraire d’un enfant gâté, de Claude Lelouch, în 1988. Dar Belmondo, fiind Belmondo, a refuzat premiul, deoarece sculptorul statuetei, Cesar Baldaccini, luase odată în râs lucrările tatălui său.

Viața personală

Căsătorit de două ori, divorțat tot de două ori, Belmondo a avut o relație de 7a ani și cu Ursula Andress. A reușit să aibă patru copii, dintre care pe ultimul în 2003, când el avea 70 de ani.

Ultima sa relație cu fostul model Playboy Barbara Gandolfi, mai tânără decât el cu 42 de ani, s-a terminat scandalos, cu condamnarea ei pentru că l-a escrocat de 200.000 de euro, arată France24.

A avut un atac cerebral în 2001, după care a rămas cu probleme de vorbire. Acesta a fost punctul de încheiere a carierei sale.

În 2016, Festivalul de Film de la Veneția i-a acordat Leul de Aur pentru întreaga carieră.

„Niciodată nu mă gândesc la trecut”, avea el să declare cu această ocazie. „Înainte, înainte, înainte.”