audio Ivanov – O noua premieră la Ateneul Național din Iași
Pe 24 aprilie, în Sala Unirii (fostul Cinema Victoria), are loc premiera spectacolului „Ivanov”, în regia lui Dumitru Acriș, realizat alături de echipa Ateneului Național din Iași. Un text clasic, semnat de Anton Pavlovici Cehov, este adus în fața publicului într-o montare contemporană, care explorează teme precum criza personală, sensul vieții și fragilitatea umană.
Alături de noi este Dumitru Acriș, regizorul spectacolului „Ivanov”.
Vă aflați la primul spectacol montat împreună cu echipa Ateneului Național din Iași. Cum au decurs repetițiile și cum ați descrie întreaga experiență la Iași?
Cred că este vorba despre un proces foarte profund, curat și sincer. S-a lucrat intens și se mai lucrează până în ziua premierei. Eu cred că un spectacol bun de teatru își ia avântul după vreo 10 reprezentații. Până atunci, o să mai intervin, o să mai schimb detalii, până ajungem la ceea ce ne dorim.
Vreau să le mulțumesc din suflet actorilor Ateneului Național din Iași pentru receptivitate, susținere, curaj și munca lor, pentru curățenia lor interioară. Și, desigur, direcției Ateneului, pentru tot suportul și încrederea acordată.
„Ivanov” face parte din dramaturgia cehoviană. Cum ați adus problemele transpuse de Cehov în urmă cu aproape 140 de ani în contemporan?
Piesa a fost scrisă în 1887, iar noi suntem în 2026, așa că, automat, au fost necesare anumite actualizări. Vorbim și despre textul lui Anton Pavlovici Cehov, adaptat astfel încât să sune actual în 2026.
La fel și jocul actoricesc, dar și firul evenimentelor, care a fost ajustat dramaturgic. S-a intervenit destul de mult în text, însă s-au păstrat personajele și esența lui Cehov. Doar că unele lucruri sunt aduse mai aproape de realitatea de azi.
Din câte știm, Cehov s-a declarat nemulțumit de prima reprezentație din 1887. Cum credeți că ar vedea acum spectacolul dumneavoastră?
Cred că i-ar plăcea multe lucruri și, probabil, altele l-ar deranja. Dar, dacă ar trăi în lumea noastră, cred că ne-am înțelege și am avea, cu siguranță, despre ce discuta după spectacol.
Ce aduce diferit montarea „Ivanov” față de alte interpretări ale textului?
Cred că este multă iubire în acest spectacol. Este foarte multă fragilitate, dar sunt și momente dure. Este un spectacol care vine să provoace și să prevină, într-un fel, și cred că se adresează tuturor vârstelor.
În încheiere, ce ar trebui să simtă sau să ia cu ei spectatorii după acest spectacol?
Cred că o reîntâlnire cu sine sau, cel puțin, o provocare la dialog. Mi-aș dori ca spectatorul să devină mai deschis în relațiile sale, în special în cele apropiate, părinți-copii, soț-soție.
Am pus accent pe aceste relații în montare și, dacă publicul ajunge acasă și simte nevoia unei discuții sincere cu cei dragi, atunci eu cred că ne-am făcut treaba.