„Hidra”. „Important e ca o lucrare pusă într-un spațiu public,o lucrare de artă contemporană, să intrige. Și în momentul în care ești intrigat, începi să cauți” (Sculptor Costin Ioniță)

Este Luna Sculptorilor la Iași, iar lucrarea „Hidra”, semnată de Costin Ioniță și amplasată în Piața Voievozilor, a suscitat numeroase controverse. Mulți ieșeni au postat zeci de mesaje pe rețelele sociale. „Urâtă”, „inestetică”, „de groază” au fost doar câteva dintre mesajele ieșenilor.

Presa locală a publicat imagini în care o femeie se arată revoltată de modul în care arată statuia expusă în Iaşi şi o loveşte cu piciorul. Polițiștii ieşeni au demarat cercetări în acest caz. Sculptorul Costin Ioniță a povestit la Libretul de Cultură că a primit și mesaje de amenințare și descrie simplu creația sa.

Sculptura e destul de ușor de descris. Imaginați-vă o statuie totalitară a lui Lenin, o replică a unei statui care a fost amplasată în Piața Presei Libere din București, care este fără cap. Iar din locul capului, practic din piept, din trunchi, ies șapte trandafiri sub forma unor șerpi, deci arată ca un fel de balaur.

Care au fost reacțiile ieșenilor? Vorbim de sculptură contemporană.

Reacțiile cred că au fost împărțite. Au fost oameni care au fost entuziasmați, care au înțeles despre ce e vorba și despre ce vrea să vorbească lucrarea și oameni care au fost speriați, care au zis – vai, ce-i cu monstrul ăsta. Oameni care au făcut referire la tot felul de chestii că sunt satanic, că sunt mason, că vreau să stric imaginea voievozilor. Am primit foarte multe mesaje de amenințare, chestii injurioase.

Ce trebuie făcut? Mă refer la educația artistică pentru a învăța să privim arta contemporană, nu prin ochelarii prejudecăților și a clișeelor.

Cred că trebuie să ne punem întrebarea – vrea să spună ceva lucrarea asta de artă sau pur și simplu e o sperietoare? În general, arta contemporană are un mesaj, nu e un simplu obiect care să ocupe spațiul public. Acum ține de educația fiecăruia, de cultura generală, de educația vizuală, de referințele pe care le poate accesa sau nu în propriul background. E mult de spus, dar cred că important e ca o lucrare pusă într-un spațiu public și o lucrare de artă contemporană e important să intrige și în momentul în care ești intrigat, începi să cauți. Poate nu înțelegi despre ce e vorba, dar cauți artistul, poate cauți un interviu cu el. Cauți niște articole scrise despre acea lucrare, mai ales dacă e o lucrare care a mai fost expusă, s-a mai vorbit despre ea.

Dacă ar fi să faceți o paralelă între statutul sculptorului în România și statutul sculptorului în țările din Uniunea Europeană sau în Marea Britanie sau Statele Unite, cum arată această analiză?

Cred că artiștii se confruntă oarecum cu aceleași probleme, indiferent de țara în care activează sau de țara din care provin. Cred că societățile de peste tot au propriile cutume și proprii demoni cu care se luptă. La noi, probabil statutul artistului e un pic mai complicat, pentru că și societatea noastră este mai puțin dezvoltată, mai puțin educată, cu o istorie mai sărăcuță față de altora, pentru că până la urmă, noi, totuși, nu avem o tradiție așa cum o au multe alte state care au fost și imperii și cumva au un background istoric și cultural mult peste al nostru.

Ați povestit că trăiți din artă încă din perioada în care erați licean, vindeați de când aveați 15 ani. Dacă ar fi să vă uitați la programa școlară, ce ați schimba?

Cred că la ora actuală cred că se face, cred că nici nu se mai numește desen, cred că se numește educație vizuală și se încearcă a se face un fel de educație vizuală, nu neapărat o istorie a artei, dar cred că educația asta vizuală trebuie să se arate foarte mult, pentru că dacă e vorba de artă plastică, artă vizuală, oamenii, copiii, în primul rând, trebuie să vadă lucrurile, trebuie să meargă prin muzee, prin spații publice, profesorul respectiv să le explice, să le facă o poveste, să introducă lucrarea în context, momentul în care a fost făcută și problemele cu care se confruntau artiștii și societatea din acea perioadă, ca ei să înțeleagă și să vadă dincolo de aparență.

Credeți că reușim să găsim tinere talente în domeniul artei de la pictor, sculptură sau talentele astea răzbesc singure?

Talentele în general răzbesc singure, dar din păcate, trebuie făcute sacrificii foarte mari pentru că societatea în general, nevoia de artă nu este una vitală. Întâi, oamenii trebuie să-și rezolve problemele de bază, adică trebuie să aibă necesitățile, chestiile de siguranță, de hrană și apoi lucrurile astea culturale.

Din păcate, faptul că în România, artiștii o duc mai rău și că răzbesc foarte greu e și pentru că oamenii se confruntă cu niște probleme existențiale marea lor majoritate. Deci, odată cu rezolvarea problemelor simple ale societății, probabil se va îmbunătăți și statutul artistului și probabil, artiștilor le va fi mai ușor să trăiască din ceea ce fac și cumva să fie priviți altfel de către societate, nu ca niște nebuni, niște paraziți ai societății.

Sunteți sculptor. Iată, suntem în Uniunea Europeană, avem în curând un Schengen aerian, toată lumea speră la un Schengen total. Practic nu mai există bariere pentru artiști. Știu artiștii români să fie și antreprenori sau știu să își găsească impresari care să-i valorizeze, nu numai în România?

Cred că se merge mult pe intuiție, pe din păcate, nu avem o educație în domeniul ăsta, dar, repet, este tot o consecință a dezvoltării societății, pentru că în momentul în care ar exista o cerere suficientă pe piață de artă și de consum artistic, în momentul acela ar apărea și impresarii și artiștilor le-ar fi mai ușor să să-și găsească niște persoane sau niște societăți care să-i reprezinte.

În momentul în care cererea este restrânsă, ca să nu spun aproape inexistentă, atunci și concurența este foarte mare. Toți artiștii vor să trăiască din artă sau din ceea ce produc, dar piața fiind mică, cumva și impresariatul din zona artelor vizuale este la fel de restrâns și copleșit de oferta artistică. E un cerc vicios din care e un pic greu să să ieși.

Cum ați caracteriza ca eveniment Luna Sculptorilor Români la Iași?

Am fost extrem de impresionat ce au făcut organizatorii aici, de la Vladlen Babcinețchi până la Uniunea Artiștilor Plastici din Iași. Este fenomenal și acum nu exagerez deloc când spun lucrul ăsta, că e un eveniment care rivalizează fără probleme cu alte festivaluri care se fac în Suedia, în Olanda. Nu văd nicio diferență și modul în care au amplasat lucrările și felul în care s-au ocupat de absolut tot și de promovare și de șpațiile expoziționale, este fenomenal.

Care sunt proiectele sculptorului Costin Ioniță?

Am niște teme pe care le abordez în perioada asta, doar că unele sunt mai vechi la care revin, cum ar fi Cavalerii Apocalipsei. Am teme pe care le tratez cu un oarecare umor cum ar fi lucrări legate de corectitudine politică, de ce ai voi să spui sau n-ai voie să spui, evident transpuse în forme culturale. În general, îmi place să să tratez teme actuale, sunt atent la ce se întâmplă în politică.

Luna Sculptorilor români continuă la Iași. Un mesaj pentru ieșeni, fie ei obișnuiți sau nu cu arta contemporană.

 

Ieșeni, ieșiți pe stradă, mergeți în galerii, fotografiați lucrările, postați-le pe rețelele de socializare, căutați artiștii, încercați să aflați despre ei, despre opera lor și chiar dacă nu sunteți niște cunoscători, e bine să să vă extindeți orizonturile pentru că doar așa putem evolua și putem să facem lumea asta în care trăim ceva mai frumoasă și mai bună.

Sculptorul Costin Ioniță a fost invitatul Libretului de cultură.

Must to do. Evenimente, teatru, cursuri pentru copii și surprizele săptămânii.

Rămânem tot la Luna Sculptorilor. Vă oferim câteva sugestii – Galeria Octav Băncilă, expoziția Uman, curator Cristina Simion, artiști Bogdan Nueleanu și Sorin Purcaru. În același timp ce nu trebuie să ratăm, în afară de exemplu, de Muzeul Metropolitan din Iași, care găzduiește o serie de expoziții dedicate sculptorilor români.

Managerul interimar al Ateneului Național din Iași, Gheorghiță Rusu-Persic.

Vă invităm, bineînțeles, la Ateneul Național din Iași, unde veți putea vedea un parteneriat cu Muzeul de Artă din Constanța. La Palatul Culturii, desigur, pe lângă Coloana Funie aa lui Mircea Cantor, o colecție impresionantă de schițe și desene ale lui Brâncuși, la Muzeul Unirii, unde, pe lângă colecția de Irimescu, veți putea vedea și o expoziție colectivă tot în parteneriat cu Muzeul de Artă din Constanța. Vă invităm la Baia turcească în strada G.M. Cantacozino, în spatele Mitropoliei, pentru a vedea un Centru de Artă contemporană și la Palatul Roznovanu, pe pietonale și peste tot. N-aș putea să pun  într-un clasament cele mai frumoase, pentru că nouă ne plac toate și sperăm să fie pe placul publicului.

Sculpturile nu plac tuturor. Există ieșeni care le contestă.

Cred că aș putea cita aici din Ion Mândrescu, artist sucevean, care este și autorul lucrării din fața Palatul Roznovanu și a Mitropoliei, Omul, timpul, spațiul, care îmi spunea ieri la vernisajul lucrării, că lumea trebuie să se uite la artă, nu la sculptură în sine, pentru că se fac multe sculpturi și puțină artă. Mai mult mergem pe ideea de artă decât pe ideea de sculptură. Și arta presupune și o filozofie, o idee pe care fiecare dintre noi este liber să și-o închipuiască, să o manifeste. Arta contemporană provoacă multă discrepanță în ceea ce privește viziunea noastră. Îi sfătuim să se uite la o lucrare și dacă le place e ok, dacă nu le place, pot să meargă la următoarea și să vadă ce găsesc frumos în fiecare dintre ce am reușit noi să expunem în Iași în această perioadă.

La HIT ai ascultat Libretul de cultură, made by Ateneul Național din Iași.