audio Haz Show la Ateneul National din Iasi

Teatrul, improvizația și sportul se întâlnesc într-un spectacol la Ateneul Național din Iași. „Haz Show” aduce pe scenă cursanții programului Haz and Acting, într-un proiect construit pe energie, spontaneitate și joc de echipă. Despre cum a luat naștere acest concept și ce îi așteaptă pe spectatori, vorbim astăzi cu actorul și coordonatorul Haz and Acting, Dani Popa.

După aproape jumătate de an de cursuri Haz and Acting, s-a ajuns și la spectacolul „Haz Show”. Propui, alături de cursanții tăi, un spectacol de teatru-sport. Pentru cine ne ascultă și probabil nu este foarte familiarizat cu acest concept, dacă poți să îl definești, așa, în linii mari?

Aș începe, în primul și în primul rând, prin a explica puțin numele spectacolului de teatru-sport „Haz Show”. Puteți să vă dați seama că a fost o alegere foarte grea de la Haz and Acting să creez numele spectacolului „Haz Show”. Am avut câteva idei inițial, dar am zis că totuși cred că cel mai bine e să continui să folosesc această marcă de „Haz” și chiar și în denumirea spectacolului, nu doar a cursurilor.

Revenind la întrebarea ta, Ana, ideea asta de teatru-sport în niciun caz nu am inventat-o eu. Prima dată am văzut-o la domnul Alexander Hausvater, în urma unui workshop de nouă zile. Apoi, dumnealui a venit și în Iași, la Facultatea de Teatru, cu același concept. Eu l-am adaptat puțin și l-am făcut mai mult pentru public.

Acesta presupune două echipe, în cazul nostru una roșie și una verde, un arbitru — eu — și mai avem niște surprize. Avem și doi invitați speciali, actori ai Ateneului Național din Iași. N-aș vrea să le dau numele, dar sunt niște actori foarte cunoscuți, care vor fi „plantați”, cum îmi place mie să spun, în fiecare echipă, pentru a-i ajuta pe cursanți.

De asemenea, ca la orice meci de fotbal, și îmi place foarte mult fotbalul, de asta am zis să mergem în direcția asta, avem nevoie și de un arbitru de tușă. În cazul nostru, este Paul Pintilie, „maestrul Paul Pintilie”, cum îmi place mie să-i spun. El ne va acompania la pian pe durata scenelor.

Așadar, cele două echipe se duelează în scene de teatru, film și improvizație, iar la finalul fiecărei scene publicul decide cine primește punctul. De obicei, scenele se petrec între un membru al echipei roșii și unul, doi sau trei membri ai echipei verzi, sau invers. Publicul votează cu ajutorul unor cartonașe roșii și verzi.

Ideea scorului, care va fi proiectat pe fundal, este destul de irelevantă, pentru că oricum toată lumea câștigă: experiență, bucurie și multe alte lucruri frumoase.

Cum a fost procesul de lucru cu cursanții tăi? Ne-am tot auzit de când au început cursurile. Cum au evoluat?

Noi am început în noiembrie, la mijlocul lunii, cu o mică pauză în decembrie, iar din ianuarie până acum am lucrat constant. Recunosc că a fost un drum destul de lung, cu oameni care au venit, oameni care au plecat și oameni care au rămas până la final.

S-au văzut clar rezultatele la cei care au venit constant și care acum joacă în spectacol. Nu înseamnă că nu le mulțumesc și celor care au participat doar o perioadă mai scurtă. Poate nu a mai fost pentru ei sau nu au avut timp, dar le mulțumesc și lor.

Le mulțumesc, bineînțeles, și cursanților care au continuat. A fost un drum lung. Le-am spus încă de la început că acest curs va avea o finalitate și iată-ne acum, pe 25 mai, pregătiți să avem acest spectacol de teatru-sport.