• martie 02, 2026
• Narcis Pohoata

Aceasta a reușit să transforme nu doar spațiile școlii, ci și modul în care elevii privesc arta și educația. Povestește că a avut elevi, inclusiv de etnie romă, care au revenit la cursuri, au început să participe la activități și au descoperit că pot fi apreciați pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce creează. Pentru Ana-Maria Hanganu acesta este,de fapt, cel mai important rezultat: momentul în care un copil începe să aibă încredere în el. De ce a ales să fie profesor? Radio HIT Iași  i-a adresat aceasta intrebare Anei-Maria Hanganu, profesoară de Educație plastică la Liceul Teoretic „Comandor Alexandru Cătuneanu” din Lunca Cetățuii.

Am ales să fiu profesor pentru a fi mai aproape de copii. Mi-a plăcut întotdeauna să creez și am vrut să dau acest dar mai departe. În același timp, m-a atras meseria de profesor. Mediul școlar și faptul că pot veni în fața a 30 de copii pentru a le explica, până la urmă, meseria mea. În educația plastică este vorba despre talent, dar și despre mult mai mult de atât.

rAți ales această profesie într-o perioadă în care statutul profesorului nu mai este ce era odată.!?

Da, așa este, mai ales că nu trăim niște vremuri foarte ușoare. Totuși, am ales această cale și nu o regret. Îmi dovedesc mie că, în ciuda contextului actual, pot în continuare să fiu profesor, să vorbesc deschis cu elevii, să creez și să participăm împreună la activități, dedicându-le timpul meu.

De ce în mediul rural, la Liceul „Alexandru Cătuneanu”?

A fost o întâmplare. Nu am ales eu neapărat acest liceu. Inițial nu știam nimic despre el. Am venit pe acest post pentru câteva ore, ulterior s-au eliberat mai multe și am descoperit aici un mediu familiar, primitor și prietenos. Am fost primită din prima cu brațele deschise atât de elevi, cât și de colegii mei.

Sunteți un profesor de desen mai puțin obișnuit. Realizați picturi murale. Cum a început totul?

Am fost pasionată de picturile murale de la început, deși nu avusesem o activitate constantă în acest sens. Am avut însă bucuria de a o întâlni pe doamna director care m-a încurajat din start să pictez un perete în școală. Mi-am spus: „Ok, hai să încerc!”.Doamna director mi-a sugerat să implic și elevii. Eu, fiind artist la bază, eram obișnuită să lucrez singură, dar ulterior am descoperit un sprijin real din partea lor. Mi-am dat seama că pot colabora cu mulți elevi deodată, că îi pot coordona ușor și că astfel terminăm lucrările mult mai rapid.

La Lunca Cetățuii sunt și copii de etnie romă. I-ați implicat și pe ei? Cum au reacționat?

Da, i-am implicat chiar din prima lună. Am fost surprinsă să văd implicarea lor și dorința de a participa la cât mai multe activități. I-am dus și la concursuri de artă, unde au obținut premii. Ne-am înțeles foarte bine. Le-am observat entuziasmul și i-am ținut aproape.Și ei se țineau după mine.

Există „antitalente” la desen?

Sigur că nu putem spune că fiecare elev are un talent nativ, dar încercăm să îi implicăm pe toți. Nu poți să-i spui unui copil în față că nu are talent. Acest lucru l-ar descuraja pe parcurs și i-ar bloca dezvoltarea personală și artistică. Chiar dacă un elev pare să nu aibă înclinație în clasa a V-a, până în clasa a VIII-a își poate forma „mâna”. Poate nu este talentat la pictură, dar este la desen tehnic sau la alte forme de expresie.

Cu ce sunt diferiți elevii tăi de tine, din perioada când erai elevă?

Sunt mult mai curajoși decât eram eu sau colegii mei de atunci. Au puterea de a-și spune părerea, implicarea lor se observă. Au chef de viață și dorință de a crea. Se inspiră mult din mediul online — de pe TikTok, Facebook sau Instagram — și vin la școală să-mi arate ce au văzut, propunându-mi noi proiecte.

Care sunt provocările perioadei următoare?

Îmi doresc să particip cu cât mai mulți elevi la concursuri, să ajungem la etape naționale și chiar internaționale. De asemenea, vreau să organizez o expoziție cu lucrările lor în galeriile Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) sau într-un spațiu din Iași. Vreau să îi scot din mediul rural. Până acum au expus doar în școală, iar obiectivul meu este să îi aduc în oraș.

Vă mai supără elevii din când în când?

Mă mai supără când nu ascultă, dar sunt mereu acolo să îi încurajez. Uneori trebuie să îi „împing de la spate”, ceea ce poate fi obositor. Dar așa au prins curaj și au realizat lucruri frumoase. Dacă i-aș lăsa doar în ritmul lor, am face poate o activitate pe lună. Așa, încercăm să avem rezultate săptămânale.

Cum îi schimbă ora de desen?

Cred că îi relaxează, dar îi și responsabilizează. Ora de desen nu se rezumă mereu la 50 de minute; de multe ori activitatea se întinde pe parcursul întregii zile. Ei abia așteaptă idei noi: să mai pictăm un perete, să mergem la un concurs. Cei de clasa a V-a sunt în mod deosebit entuziasmați de concursuri.Ora de desen nu este o oră plictisitoare. Sunt implicați. Nu doar pictăm, ci creăm obiecte handmade, suveniruri pentru profesori sau obiecte din lut. Recent, am făcut niște „colăcei de mare” din lut pentru clubul de robotică. Deoarece școala noastră are o tematică marină (Liceul „Comandor Alexandru Cătuneanu”), ne legăm mereu de acest aspect în tot ceea ce creăm.

Ce i-ați spune unui tânăr care ezită să intre în învățământ?

Să intre! O să descopere o latură a sa mult mai răbdătoare, mult mai curajoasă și, în definitiv, o versiune mai bună a propriei persoane.