audio Filme, introspecție și invitați internaționali: începe Festivalul de Psihanaliză și Film

Așa cum ne-am obișnuit, la început de iunie are loc Festivalul de Psihanaliză și Film, mai exact în perioada 6–8 iunie.

Cu origini londoneze, acest festival este proiecția românească a European Psychoanalytic Film Festival, care are loc la Londra. Scopul său este de a pătrunde în profunzimea psihicului uman prin cinema ca formă de cultură și exprimare. Ediția din acest an propune trei zile de filme pentru toate gusturile și vârstele – producții ce vor fi ulterior analizate și interpretate psihanalitic.

Alături de noi este Irina Margareta Nistor, critic de film și organizatoarea festivalului.

Am înțeles că sunteți la Cannes. Cum e atmosfera?

Da, sunt în continuare la Cannes. Ieri am fost până la Marseille, pentru că nu îl văzusem niciodată și apare în atâtea filme. Am vrut neapărat să descopăr și cinematograful lui Marcel Pagnol, iar acolo am văzut „Lilo & Stitch” – dublat în franceză, desigur – dar a fost foarte nostim. Un cinema minunat, chiar lângă Marsilia.

Cum a fost ediția Cannes 2025?

A fost foarte intensă și extrem de politică. De la gala de deschidere, toate discursurile și o bună parte dintre filme au avut un mesaj politic, dar nu în sensul agresiv, ci în cel profund, care încearcă să ne facă să vedem ce e înspăimântător în lume și de ce ar trebui să ne ferim. Primul film poate fi întotdeauna o șansă să descoperim realități incomode. Important este să nu ne prefacem că nu le vedem.

Un moment special a fost prezența lui Jafar Panahi, cineast iranian căruia nu i s-a permis de ani de zile să plece din Iran. A reușit, totuși, să vină la Cannes cu filmul Un simplu accident, care a luat Premiul Palme d’Or. Este un film despre victime și torționari, despre răzbunare sau iertare, și sunt convinsă că întoarcerea lui în Iran nu va fi deloc ușoară.

De la Cannes ajungem la Iași, unde urmează ediția a VI-a a Festivalului Internațional de Psihanaliză și Film. Motto-ul din acest an este „Oglinzi în oglinzi, cu îngeri neștiuți”. Cum le explicați oamenilor acest concept?

Vor înțelege mai bine după ce vor vedea filmele. Deschidem cu Now, Voyager (Dorințe), un film în care Bette Davis se privește într-o oglindă – mai întâi disperată, apoi eliberată. Este o oglindă foarte specială, „norocoasă” aș zice, mai ales că recent a apărut un fragment din acest film într-un documentar dedicat lui Bob Dylan.

Apoi avem Corabia nebunilor – ce titlu mai sugestiv pentru vremurile noastre? Mai ales că am trecut deja pe lângă Titanic…La Cannes, am văzut și un film german, într-o secțiune paralelă, intitulat Oglinzi 3. Se pare că tematica oglinzilor e la modă.

La o întâlnire cu Robert De Niro, întrebat care sunt filmele care i-au rămas aproape, l-a menționat pe Jean Cocteau. Și știm cât de prezentă este oglinda în opera lui – ca portal între lumi. De aceea cred că este important să avem alături psihanaliști care ne pot explica această trecere simbolică. Vom avea invitați din România și din străinătate, inclusiv psihanaliști din Corsica. Unul dintre ei va fi prezent la festival și a doua zi după ce îl vizitez chiar eu personal acolo.

Avem și proiecția filmului Flow, o alegorie care aduce în discuție Potopul lui Noe, dar cu mai multă afecțiune pentru „patrupede”…

Alături de noi a fost Irina Margareta Nistor, critic de film și organizatoarea Festivalului Internațional de Psihanaliză și Film, ediția a VI-a.