Doina Ruști: „Inteligența artificială ne va livra cărți la comandă în câteva secunde. Scriitorul va deveni istorie”
Sigur că a trecut foarte multă vreme și mi se pare că nu mai avem nicio legătură cu cei dinaintea noastră, dar, în realitate, orice gest mărunt și orice frază pe care o scoatem întâmplător, fără să ne gândim, fără să o proiectăm, conțin ceva din lumea care a fost, pentru că totul este transmisibil. Eu am avut această revelație tot căutând în secolul al XVIII-lea unde se află rădăcinile României moderne.
În special moștenirea balcanică mi se pare interesantă. Există cuvinte care vin din antichitatea latină, care au trecut prin toate limbile slave și care au ajuns în cele din urmă la noi, încât astăzi aproape că nu se mai știe de unde vin. Pentru că odată cu aceste cuvinte, pentru care eu am o slăbiciune specială, se strecoară și obișnuințe și, mai ales, o filozofie care este demnă de luat în seamă atunci când vorbim despre noi, despre identitatea națională.
Chiar faptul ăsta că mereu am trecut Dunărea dintr-o parte în alta mi se pare un bun câștigat, un plus al spiritului de aventură și nu un minus, așa cum de multe ori suntem tentați să-l considerăm. A fi conștient de identitatea ta nu înseamnă neapărat să fii supărat pe strămoși, pe originea ta, să nu ai certitudini în privința originii și să fii șovăielnic în fața celorlalți numai pentru acest lucru, așa cum mi s-a întâmplat mie de multe ori la întâlnirile cu lumea din exterior. Pentru că, în realitate, fiecare lucru pe care îl simțim, chiar și aerul pe care îl respirăm, are legătură cu istoria, cu ceea ce a fost mai demult.
În ciuda hiperconectării digitale, observăm o epidemie de singurătate, de alienare. Ce ne spun personajele dumneavoastră despre vulnerabilități, despre nevoia de a spune și asculta povești?
Cred că e o chestiune care, de asemenea, durează de multă vreme. N u e doar o maladie a timpului nostru. Oamenii mereu au fost bântuiți de ideea singurătății, de faptul că au rămas în afara jocurilor. E chiar un dat omenesc acesta. Dar apariția rețelelor sociale cred că, într-un fel, a mai diminuat din această groază a singurătății. S-a inoculat practic iluzia asta a integrării în colectivitate prin apartenența la o rețea socială, la Facebook. Faptul că scrii trei cuvinte și ai impresia că te ascultă o lume întreagă. Toate acestea au, până la urmă, și o componentă psihologică, medicală chiar.
Iar în ceea ce mă privește, cred că lumea de astăzi se află mai degrabă într-o derută și într-o indisciplină generală. Vedeți bine că aproape că am uitat să respectăm legile. Există o harababură în multe, multe privințe. Gândește-te numai la faptul că, de vreo 20 de ani, după ce s-a dat legea ortografică a Academiei, încă mai sunt persoane care scriu cu „â din a” [sau din i] într-un mod subversiv, fără să aibă, de fapt, niciun fel de idee, de argument în privința asta. Pentru că legile, de regulă, sunt aleatorii și ele trebuie respectate, nu discutate și comentate și nu știu mai ce. Pentru că astfel se sudează unitatea unui grup. Prin legi.
Intrăm într-o eră în care inteligența artificială și algoritmii pot genera narațiuni pe bandă rulantă. Atunci, ce mai înseamnă vocea autorului, misterul creației?
Sunt deja multe volume la noi care, deși sunt semnate de autori, unii chiar celebri, sunt scrise în mod evident cu inteligența artificială. Volume de versuri, anul trecut de pildă am văzut pe piață. Deci astea sunt realități la care asist zilnic. Zilele trecute, la cursul meu de scriere creativă, am făcut o observație unei studente care a emis o opinie despre o carte cam veche, în timp ce le cerusem să vorbească despre literatura de azi. Iar studenta, în loc de răspuns, mi-a trimis pe telefon instant o altă opinie, scrisă atunci, bineînțeles, despre o altă carte care apăruse de o zi în America.
Acest joc extraordinar care se numește scriere cu inteligența artificială se va dezvolta. Inteligența artificială va face parte și din scris. Se vor scrie, nu știu dacă pe bandă rulantă, dar se vor scrie la comandă. Mă și văd cerându-i inteligenței artificiale să-mi trimită un roman care să aibă personaje dostoievskiene, să aibă un final convingător sau să aibă nu știu ce stil literar. Și îmi va trimite acest tip de roman în câteva secunde, cum se întâmplă. Iar eu mă voi bucura de poveste, mă voi bucura că am o carte pe gustul meu și comandată de mine, fără să mă mai intereseze autorul.