Mămicile copiilor de la Casa Share muncesc în solarii, își câștigă salariul și nu mai depind de ajutoarele sociale. Cum a fost recolta din acest an? Bogdan Tănasă.

Da, este al doilea an de la lansarea proiectului Solarii Casa Share. Anul acesta am reușit să ridicăm al doilea solar. Avem câteva mămici, dintre cele care locuiesc în casele construite de noi la Casa Share, care lucrează aici. Este un proiect care închide cercul. Copiii merg la centrul educațional dimineața, iar mămicile pot lucra pe timpul zilei, până la ora 16. Pot munci și pot cultiva propriile legume pentru ele, pentru copii și pentru bătrânii noștri de care avem grijă. Plus de asta, își câștigă un bănuț cinstit și nu mai stau cu mâna întinsă la statul român sau la alte organizații.

Deci este o modalitate de a le reda demnitatea, pentru că aceste mămici își recapătă încrederea în ele. Este un proiect social care aduce în actualitate acea expresie românească pe care o știm de la bunicii noștri: „Nu-i da omului pește, ci învață-l să pescuiască”.

Dacă m-ai întrebat de producție, producția este excelentă. Dumnezeu dă după sufletul omului. Avem niște roșii fantastice, dar și ardei. Am avut și norocul ca terenul pe care îl cultivăm acum să nu fi fost muncit timp de 35 de ani după Revoluție. A fost lăsat în paragină, iar noi am venit, l-am îngrijit și l-am curățat complet. Pământul îți oferă exact ceea ce îi dai: te răsplătește așa cum îl îngrijești.

Care au fost reacțiile primilor clienți?

Vă dați seama că oamenii sunt încântați! În primul rând, legumele sunt crescute doar cu apă și cu gunoi de grajd pe care l-am pus astă-toamnă. Sunt foarte mulțumit că sunt gustoase, au acel gust pe care îl simțeam când mâncam la bunica, la țară. În al doilea rând, clienții știu cine suntem. Știu că, cumpărând de la noi, susțin economia locală și, în al treilea rând, susțin educația la Casa Share. Oamenii sprijină educația deoarece copiii noștri primesc aceste legume cultivate chiar de mamele lor. Cei care vin și cumpără de la noi cunosc acest lucru și ne sunt aproape.

Chiar au venit foarte, foarte mulți oameni. Sâmbătă și duminică am fost pur și simplu uimiți. Pe internet s-au făcut zeci de mii de share-uri și sute de mii de vizualizări. Este incredibil: când un om pornește o roată, roata bunătății, vezi câți oameni se înhamă în spatele lui. Credeți-mă că sunt atât de mulți oameni în țara asta care vor să facă bine! Doar că vor să găsească acel mecanism curat prin care să o facă. Lumea s-a săturat de vorbe, pentru că se vorbește mult.

La Casa Share se știe deja. Dacă arătăm un caz, peste două-trei luni acel caz este rezolvat. Dacă unui om îi arde casa, o filmăm acum, iar peste trei luni arătăm cum copiii pășesc în noua locuință. Oamenii prind încredere, vor să facă bine și de aceea ne susțin și în acest proiect.

Și au fost copii care, venind la ferma voastră, au aflat că roșia nu crește direct în supermarket…

Așa este, așa este! Noi încurajăm familiile să vină împreună cu cei mici, ceea ce nu prea se întâmplă în alte locuri. Îi îndemnăm să vadă de unde vin legumele. Chiar eu am stat de vorbă cu o parte dintre copii și îi auzeam spunând: „Uite, mami, roșiile nu sunt doar de la supermarket!”. Ei probabil credeau că acolo cresc. Au cules roșii cu mânuța lor, au văzut cum se udă plantele, cum se îngrijesc… A fost ceva minunat. Părinții vin împreună cu copiii ca să vadă ce se întâmplă cu adevărat aici.

A fost și o tabără la mare pentru copiii care, unii dintre ei, nu au poate nici curent acasă și nu au văzut niciodată marea.

Așa este. Chiar nu au curent acasă. Zilele acestea am luat cu noi câțiva copilași la mare. Unii dintre ei sunt dintr-o casă nouă, Casa Share 37, unde abia acum două luni am reușit să le predăm cheile. Acei copii au trăit toată viața lor fără curent electric, fără apă în casă, fără minimul necesar. Sunt cinci copii în total care au ajuns în grija noastră. Acum au o casă, au curent, au apă și ne povesteau extrem de bucuroși cum au ajuns la mare pentru prima oară în viața lor. Vă dați seama, un copil care nu ieșise niciodată din satul lui a ajuns la mare!

Nu știu cum să vă transmit acea emoție… Am făcut niște filmulețe, dar e greu de descris în cuvinte ce simți când vezi un copil care descoperă marea. Doamne, Doamne! Este un sentiment aparte. Chiar și pentru mine, după 12 ani în care am făcut fapte bune, tot este copleșitor. De asta și merg personal cu ei. Mă încarc cu o energie pe care nu o găsești nicăieri în altă parte. Nu o poți cumpăra de la supermarket, exact cum spunea copilul cu roșiile. Nici eu, dacă mă duc la magazin, nu am cum să găsesc sentimentul ăsta. Nu poți spune: „Băi, pe raftul cutare, la rândul trei, se găsește omenia. Mă duc să cumpăr 200 de grame să mă hrănesc cu ea”. Nu. Te hrănești direct din bucuria acestor copii. Am stat cu ei cinci zile și, când m-am întors, simțeam că am baterii Duracell!