Cum se transformă poveștile deținuților în lecții de viață
Totul a pornit de la scurtmetrajul documentar „Near Light”, în regia lui Niccolo Salvato, prezentat anul trecut inclusiv Comisiei Europene. Un condamnat din Italia dovedește că merită șansa reabilitării atunci când intră la cea mai bună universitate italiană de economie, mergând zilnic de la închisoare la cursuri și înapoi.
Comisia Europeană și o platformă de streaming au finanțat transformarea scurtmetrajului într-o docu-serie care prezintă destinele a trei deținuți din Italia, România și Republica Cehă. Echipa realizează interviuri-mărturii cu deținuții, dar vorbește și cu familiile acestora.
Cât de grea a fost documentarea pentru găsirea cazului potrivit în România?
Producătorul Mara Crăcăleanu la Radio HIT
Am lucrat cu un ONG din Cluj, Prison Fellowship Romania, care m-a ajutat foarte mult în căutarea cazului potrivit. Căutam o anumită tipologie: o persoană care să aibă orizonturile deschise, să fie mai artistică, să aibă și alte preocupări. Ne-au interesat penitenciarele care organizează evenimente și programe de reintegrare reale, nu doar cele care pun în scenă o piesă de teatru o dată pe an. Căutam locuri unde chiar se dorește schimbarea sistemului din România.
Cu ajutorul acestui ONG, am găsit un caz foarte special la Penitenciarul Arad – un loc despre care pot spune că este foarte deschis. Deși este al doilea cel mai mare penitenciar de maximă siguranță din România, oamenii sunt receptivi. Am norocul să lucrez în continuare cu doamna director adjunct și cu comisarul-șef de poliție, care ne sunt alături în tot acest demers. Primul contact a fost, de fapt, la Penitenciarul din Iași, când am început castingul pentru acest proiect, și am avut încă de atunci senzația că lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună. Desigur, există încă multe sincope și adâncimi ale sistemului pe care nu am reușit să le explorez integral.
În câte țări și penitenciare se desfășoară proiectul?
Proiectul se desfășoară în trei țări. Vom avea patru episoade filmate în Italia, România și Republica Cehă. Urmărim trei personaje diferite ale căror povești se întretaie; așadar, în fiecare episod vor apărea cele trei personaje. Prin această docu-serie vrem să arătăm că se poate, că reintegrarea este posibilă și că aceste persoane au o perspectivă de viitor. Vrem să arătăm ce se poate schimba în sistemul de justiție, care sunt părțile pozitive și cele negative, unde mai avem de lucru și ce schimbări se petrec chiar acum în interiorul penitenciarelor.
Ce speri să schimbe această serie în sistemul penitenciar?
Sper să obținem mai multă deschidere. Ceea ce am văzut în Italia sunt programe mult mai elaborate, în care deținuții au posibilitatea de a studia la universități de anvergură, precum Universitatea Bocconi din Milano. În loc ca orele de studiu să fie organizate exclusiv în interiorul penitenciarului, cred că ar fi o schimbare majoră ca acest lucru să se întâmple în afară. Ar fi un pas uriaș ca deținuții care sunt deja pe un drum bun să poată ieși, să vadă lumea, să aibă conversații cu colegii lor. Avem nevoie de un sistem de monitorizare mai strict, dar care să funcționeze în afara penitenciarului, nu doar înăuntru.
În ceea ce privește percepția publicului despre deținuți, ce vrei să schimbi?
În principiu, vrem să schimbăm mentalitățile, pentru că toți avem prejudecăți. Tindem să credem că un deținut care a comis ceva grav merită doar pedepse extreme, fără să cunoaștem omul din spatele faptei. Noi vrem să intrăm în universul lor, să le descoperim sentimentele și emoțiile, să arătăm că unora le pare sincer rău pentru ceea ce au făcut. Sunt persoane care nu merită același tratament cu restul populației carcerale; vorbim aici de cazuri speciale. Încercăm să deschidem ochii atât publicului larg, cât și celor care lucrează deja în sistemul de justiție.
Când va fi gata filmul?
Estimăm că docu-seria va fi gata în 2027. Încă mai avem discuții pe partea de scenariu și creativitate. Vom termina probabil filmările la finalul anului 2026 sau începutul lui 2027, deci lansarea ar putea fi în 2027 sau chiar 2028.
Practic, deținuții sunt actorii? Cum au reacționat?
Da, exact. Cu personajul din Italia am format deja o relație de prietenie, regizorul îl cunoștea dinainte de acest proiect. Eram deja în universul lui, vorbeam constant. El a fost eliberat între timp și acum ne întâlnim și vorbim ca niște prieteni adevărați, după ce am petrecut atâta timp împreună și i-am cunoscut familia.
Persoana din România este, de asemenea, foarte deschisă, este un om extrem de special și abia aștept să-l vedeți. În Republica Cehă încă suntem în căutări. Ne dorim să găsim o femeie pentru al treilea caz, deoarece consider că universul feminin din penitenciare nu este suficient reprezentat și nu sunt spuse destule povești de acest gen.
–
Întâlnirea finală a avut loc în Sala „Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, marcând încheierea seriei de zece invitați care au participat la proiect.
„Am discutat jumătate de an pentru ca Mara să poată veni alături de noi, însă programul și prezența ei în țară nu s-au sincronizat până acum. Faptul că atât Mara, cât și Cristian Mungiu și-au amânat zborurile doar pentru a fi prezenți la acest eveniment spune foarte mult despre legătura lor cu școala. Îi mulțumesc public pe această cale, așa cum le mulțumesc tuturor celor care au onorat invitațiile noastre, sponsorilor și partenerilor media care ne-au susținut. Nu în ultimul rând, mulțumesc colegilor, directorilor și elevilor. Este un proiect frumos care ne-a sudat ca echipă, demonstrând că iubirea se dăruiește în multe forme, trebuie doar să vrei”, a declarat coordonatorul proiectului, prof. dr. Lăcrămioara Iordăchescu.
Originară din Iași și stabilită în Marea Britanie, Mara Crăcăleanu este un producător de film cu peste 70 de premii internaționale și selecții la festivaluri de prestigiu precum BFI Flare, TIFF România, Torino Film Festival sau Rhode Island International Film Festival.
Proiectele sale au fost distribuite la nivel global și prezentate inclusiv la Bienala de Artă de la Florența. Mara este fondatoarea companiei de producție Melancholia, cu sedii în România și Marea Britanie, prin care dezvoltă co-producții internaționale alături de o echipă extinsă din New York, Londra, Milano și Los Angeles.
Un an de întâlniri memorabile pentru elevi
„Acest an ne-a oferit mai mult decât informații; ne-a oferit un spirit pe care îl vom purta toată viața: libertatea de a încerca, de a eșua și forța de a o lua mereu de la capăt”, au precizat elevii.
Elevii clasei a XI-a D, responsabili de organizare, au făcut o retrospectivă a întâlnirilor din proiect:
- Alex Nedea (jurnalist de investigație): „Ne-a uimit mărturisind că acum 30 de ani se întreba, pe aceleași holuri, dacă va reuși să termine liceul. De la el am învățat despre vocație, disciplina muncii și cum să nu ratăm «trenurile vieții»”.
- Bogdan Mihul (arhitect): „Ne-a provocat să ne descoperim «arhitectura interioară» și să privim mediul înconjurător cu alți ochi”.
- Mălina și Ovidiu Lazăr (actriță și regizor): „O întâlnire rară tată-fiică, unde am vorbit despre curajul de a urma o carieră artistică în ciuda tuturor ezitărilor.”
- univ. dr. Adrian Stoleriu (Decan al Facultății de Arte Vizuale la Universitatea de Arte din Iași,): „Ne-a învățat să căutăm sacrul în cotidian și să înțelegem altfel arta.”
- Nichita Danilov (scriitor): „Ne-a predat lecția puterii cuvintelor, determinându-ne să îi descoperim opera.”
- dr. Lăcrămioara Petrescu și dr. Ioana Raluca Petrescu: „Ne-au vorbit despre fațetele francofoniei, păstrând firul roșu al întregului proiect: libertatea și curajul.”
- Mădălina Morariu (diplomat): „Ne-a deschis culisele politicii externe și ale evenimentelor văzute la televizor, direct de la Ambasada României din Paris.”
- Cristian Mungiu (regizor) și Ionuț Bița (profesor): „Întâlniri a căror ecou este încă viu în rândul elevilor.”
–
–