Cum avem grijă de animăluțele care au atins vârsta senioratului? Alimentația și mișcarea sunt importante

Astăzi abordăm un subiect pe care mulți dintre noi îl ocolim, pentru că gândul bătrâneții nu e chiar unul pozitiv. Totuși, în ediția de astăzi discutăm alături de doctor-universitar Paula Maria Pașca din cadrul Compartimentului de Urgență al Facultății de Medicină Veterinară din Iași, despre cum să avem grijă de animăluțele care au atins vârsta senioratului.

Pentru animăluțele senioare, și aici mă refer la animăluțe cu vârsta cuprinsă între șapte și zece ani, pentru că deja peste zece ani discutăm despre pacienți geriatrici, trebuie să avem grijă la alimentație, în ideea în care, animăluțele care nu vor mai putea să mai aibă aceeași energie și nu o să le mai putem solicita la efort fizic, poate cum o făceam înainte. Astfel, exista posibilitatea să apară un exces ponderal daca administrăm mai multă mâncare decât ar putea ei sa metabolizeze. Putem să mergem la medicul veterinar să ne facă un plan nutrițional potrivit pentru vârsta lor și să administrăm cantitatea necesară de hrana de care au ei nevoie.

În ceea ce privește efortul fizic, trebuie să ne asigurăm că au parte și de mișcare în fiecare zi, de cel puțin jumătate de oră. Dacă nu putem să facem asta, mai ales în sezonul rece, există o serie de activități pe care le putem face în casă și ne putem juca utilizând o serie de jucării sau jocuri pentru ei, fiind extrem de important să petrecem timp cu ei.

Cum recunoaștem semnele de durere sau boală?

Să știți că animăluțele sunt foarte stoice și de foarte multe ori nu au semne caracteristice sau un comportament care să ne dea de gândit că ceva este cu adevărat în neregulă cu ei. Însă, dacă vedem că nu mai consumă hrana așa cum o făceau înainte sau dacă pur și simplu refuză mâncarea și apa, după maxim 24 de ore, ar trebui să mergem la medicul veterinar. Dacă îi vedem că nu mai au același nivel de activitate, sunt mai somnoroși sau stau triști într-un colt, poate să fie semn în disconfort sau boală. E de reținut faptul că după vârsta de șapte ani este obligatoriu să mergem cu animăluțele noastre măcar o dată pe an la veterinar. După vârsta de zece ani se recomandă o dată la șase luni.

Prevenția este extrem de importantă pentru animăluțele noastre pentru că ei nu ne pot spune ce este în neregulă sau dacă îi doare ceva. Foarte puține animăluțe vocalizează în momentul în care au o durere. De obicei se întâmplă lucrul ăsta un timpul unui traumatism. Dacă este o boală cu evoluție cronică, acel disconfort ei nu îl vor face extrem de evident pentru noi.

Doctorul Universitar Paula Maria Pașca din cadrul Compartimentului de Urgență al Facultății de Medicină Veterinar.