Copiii din Prisăcani mulțumesc donatorilor Campaniei de Crăciun a Ziarului de Iași

Predă la Prisăcani, deși nota la titularizare i-ar fi deschis porțile unor școli bune din municipiul Iași.

Este povestea unui profesor care a ales să predea copiilor de la țară. Și nu e singura care face naveta doar pentru a oferi copiilor de aici o șansă. În Prisăcani, părinții fie au plecat să muncească în străinătate, fie fac naveta la Iași. Ca în fiecare an, campania umanitară a Ziarului de Iași a adus zâmbete pe chipul copiilor. De 19 ani organizează Ziarul de Iași această campanie. 2023 a adus un record de donatori. Radio HIT a fost împreună cu Ziarul de Iași la Prisăcani.

Dimineața când am plecat de acasă am plecat cu tricicleta. Îmbrăcat în Moș Crăciun. Copiii mergeau spre școală. Și când m-au văzut îmi făceau din mână.
-Moș Crăciun!

Le-am făcut din mână. Dacă nu avem zăpadă mergem cu tricicleta în loc de sanie. Și cu baterii electrice în loc de reni.

Cu zâmbete pe buze a debutat ziua de miercuri 20 decembrie. Ziua în care aproape 200 de copiii din Prisăcani s-au pregătit pentru Moș Crăciun. Moșul are în spate oamenii inimoși de la Ziarul de Iași și zeci de donatori. Fiecare a fost un Moș necunoscut pentru un copil necunoscut căruia i-a luminat viața. La Prisăcani, școala principală a fost construită între anii 1960-1970 prin contribuția voluntar bănească a locuitorilor comunei Prisăcani. Așa scrie pe plăcuța de la intrare. Copiii îmbrăcați în port popular l-au așteptat pe Moș Crăciun cu colinde și poezii.

Redactorul șef al Ziarului de Iași, Toni Hrițac: „Este o dovadă de solidaritate cu mediul rural. Este o conștientizare a faptului că România merge în mai mult viteze”

Da, a fost o campanie deosebită, un an deosebit ca întotdeauna. Cititorii generoși și care au pus ceva în plus în acest an au fost și mai mulți. Cred că este o dovadă de solidaritate, în primul rând, de empatie cu mediul rural. Cred că este o conștientizare a faptului că România merge în mai mult viteze și Crăciunul, perioada aceasta în care noi cumva acționăm ca un trigger, le dă posibilitatea să pună în practică, să își manifeste această empatie pentru copiii din familiile care poate nu reușesc să facă un pachet consistent pentru a face bucuria deplină copiilor lor. Pe noi ne bucură lucrul acesta, e o dovadă de existență în comunitate, un spirit comunitar. Este ceea ce își propune Ziarul de Iași să dezvolte în rândul cititorilor, să cultive un sentiment al apartenenței, al locului și al implicării civice. Sigur, sub diverse forme, avem multe alte inițiative de participare civică, dar aceasta este una dintre cele mai frumoase, pentru că implică foarte mult atașament față de valorile de bază, față de eu știu, existențele, de bază, față de copii, față de viitorul nostru.

 

Povestiți-mi ceva de donatori sunt, să spunem, vârstnici care donează de ani.

Da. Sunt donatori dintr-o plajă largă, sunt. Persoane în vârstă, pe de o parte pensionari, vezi participarea lor și dorința de a fi de ajutor, pentru că sunt care donează puțin din pensia lor, 50 lei, sunt alții care după puteri dau mai mult, dau, eu știu 500, 1.000 lei. Sunt apoi oameni de afaceri care vin an de an alături de noi și care, din profitul pe care îl obțin la firme, au contribuții generoase, absolut generoase. Aceasta ne ajută să să luăm foarte multe din darurile pentru copii, dar și pentru școli. Și firește, sunt și tineri care vin, tineri care pe de o parte donează ei, pe de altă parte, vorbesc cu părinții, aduc bunuri, aduc bani, vin, se interesează. Sunt unii care s-au interesat special de mărimile copiilor. Noi le cerem profesorilor și lucrătorilor mărimile copiilor pentru ghetuțe, pentru bocanci și e o dovadă de implicare în profunzime, de la nivel de detaliu, acest lucru.

 

Cum schimbă aceste campanii în viața comunităților?

Să știți că pe plan local este un eveniment. Eu am reacții după mulți ani de la o asemenea campanie, mă întâlnesc cu profesor din satele respective. Eu știu de la Ciocaboca, de la Țibănești, care îmi povestesc despre bucuria copiilor și despre faptul că, în ultimă instanță, bunurile pe care le-am dat atât pentru școli, cât și pentru copii au fost folosite, mai sunt încă folosite, în special acele bunuri care fac parte din infrastructura primară a școlii, de la table, dotări, pentru sala de sport, pentru clase ș.a.m.d. Zilele trecute îmi spunea cineva din Românești, domnule, binele pe care le-ați făcut a fost pentru 2 ani pentru copiii respectivi, 2 ani însemnând știți că-i îmbrăcăm, cum se spune, din cap până în picioare și ei poartă ghetuțele, bocancii, iarna mai poartă o iarnă după aceea sau gecile respective călduroase sunt de de folos cel puțin până când sunt mari și le dau fraților sau le dau fraților mai mici.

Cadourile erau uneori mai mari decât picii. Bucuria și zâmbetele lor luminau încăperea. Grădinița din Prisăcani. Maria David a obținut la titularizarea de anul acesta o nota care i-ar fi deschis porțile unor scoli bine cotate in municipiul Iasi. A ales Prisăcaniul. A început să amenajeze și un muzeu al satului într-o sală de clasă.

„Pentru că am mai fost doi ani aici, în această școală, omenia și sufletul pur m-au determinat să aleg de data aceasta cu inima în detrimentul  bunăstării mele, să zic așa. Locul acesta are omenie care, încet-încet începe să se piardă, copii frumoși, deschiși la suflet, cu priviri sincere. Privirea lor spune uneori totul. Aici, în sala mea de clasă aceasta am încercat să readucem atmosfera de sărbătoare și tradiții printr-o șezătoare în care copiii să nu uite cântecul, jocul, meșteșugul tradițional, ce scrie pe ștergarele acestea, tot ce vedeți aici sunt brodate de mama mea și covoarele țesute. Unele sunt făcute înainte de căsătorie de către tinerele fete, care prin aceasta își construiau lada de zestre, dar transmitea un mesaj către viitorul soț”, spune Maria David.

La intrarea în școala din Satu Nou, altă plăcuță. „Inaugurarea scolii a avut loc pe 27 august 1998. Ca rezultat al efortului Asociatiei Normandie Moldavie”.

 

Directoarea școlii din Prisăcani, Liliana Lemnaru: „Alese mulțumiri tuturor donatorilor și Ziarului de Iași”

Directoarea școlii din Prisăcani, Liliana Lemnaru ne arată mândră sala modernă cu tablă inteligentă. Este de 30 de ani la Prisăcani.

Avem un număr de 302 elevi, dintre care 112 copii de gimnaziu, restul sunt copii de învățământ preșcolar și primar. În cadrul proiectului noi am aplicat pentru un proiect de echitate în educație la Școala Gimnazială Prisăcani, județul Iași și suntem bucuroși că munca noastră a dat roade. Prin urmare, în afară de educație remedială și activitățile extrașcolare, care au un impact deosebit asupra copiilor, am dotat sala SMART cu table inteligențe, 30 de tablete interactive, imprimantă color, materiale antivirus. Copiii sunt extrem de impresionați pentru că, pe lângă sala SMART, noi mai avem dotate și alte patru săli de gimnaziu cu table inteligente și cu imprimante alb-negru. Copiii sunt extrem de receptivi, poate că a crescut și motivația pentru învățare pentru că din curiozitate ies și scriu la tablele inteligente. Ceea ce mă bucură cel mai mult este că ei chiar folosesc aceste table inteligente. Eu am apreciat întotdeauna Ziarul de Iași. Este un ziar pe care chiar îl citesc. Atunci când îmi permite timpul, este unul din titlurile pe care le citesc online. Eu mulțumesc tuturor reprezentanților Ziarului de Iași. Dacă generozitatea este una din valorile pe care noi le promovăm, atât la școală, cât și în comunitate, aș vrea să spun că eu nu îmi găsesc acum cuvintele să le mulțumesc donatorilor.

La Prisăcani, părinții lucrează fie în străinătate, fie navetiști la Iași. Sau la munca cu ziua în sat. Copiii știu ce vor să fie când vor deveni mari.
-Pompier, ca să sting incendii cu apă.
-Polițist. Ca să feresc oamenii de accidente.
-Cântăreață.
-Bucătăreasă. Fac cele mai bune gogoși.

La Prisăcani am auzit colinde demult uitate. Poezii pe care le recitam și eu. Ghetuțele înșirate la intrare. Papucei de schimb. Copiii care tremurau pentru că aveau oaspeți în vizită. Cu respect pentru darurile primite. Cu vise mari care cu multă dragoste de carte, cu ajutorul părinților, al donatorilor și șansă vor trece hotarul Prisăcaniului. Poate unii vor deveni profesori în școala unde au învățat. Cu drag de profesorii lor care au ales naveta sau domiciliul în Prisăcani, tot de drag de copii. Și dacă tot s-a redeschis Bojdeuca din Țicău, cred că și Bădiei Creangă i-ar fi plăcut să predea carte copiilor din Prisăcani.