Constantin Brâncuși – viața și cariera. În 1903, Brâncuși a luat-o pe jos din Capitală spre Paris

Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, în satul Hobița, județul Gorj. S-a tras dintr-o familie modestă, fiind al șaselea copil al lui Radu Nicolae și al Mariei Brâncuși. În perioada copilăriei, Brâncuși nu a mers la școală, ci s-a ocupat de turma de oi a familiei.

În copilărie, Brâncuși nu a avut o viață ușoară. La vârsta de șapte ani, el păzea turmele de oi ale familiei. Tot în această perioadă a început să manifeste o mare atracție pentru meșteșugurile din lemn. A învățat să modeleze diferite obiecte din lemn. La vârsta de 11 ani, a plecat din satul natal și s-a mutat la Slatina, pentru a lucra la o băcănie locală. După ce a lucrat câțiva ani ca servitor casnic, Brâncuși s-a mutat la Craiova, unde a lucrat tot ca servitor. Aici a reușit să-și câștige independența financiară și, în cele din urmă, să urmeze cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova.

Brâncuși a studiat cu pasiune meșteșugurile, iar în 1898 a absolvit Școala de Arte și Meserii cu distincție. După absolvirea acestei școli, el s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde a continuat să-și perfecționeze tehnicile de sculptură. A fost un student remarcabil, dar și-a format rapid o viziune proprie asupra artei, care i-a influențat cariera ulterioară.

Constantin Brâncuși a mers pe jos până la Paris

În 1903, Brâncuși a luat-o pe jos din Capitală spre Paris, parcurgând cei 2.400 de kilometri ai călătoriei pe jos. A durat mai bine de un an, timp în care a dormit în aer liber și a trăit din ce i-au dat străinilor. Avea 28 de ani când a luat această decizie și când a ajuns la Paris, s-a înscris ca practicant în atelierul renumitului sculptor Auguste Rodin, un moment crucial din cariera sa. Deși a învățat mult în atelierul lui Rodin și a primit laude pentru talentul său, Brâncuși a părăsit atelierul acestuia la scurt timp, nemulțumit de stilul său.

A spus celebrul: „Nimic nu poate crește sub copaci”, referindu-se la dorința sa de a-și construi propria viziune artistică, independent de influențele altor maeștri. După plecarea din atelierul lui Rodin, Brâncuși a început să creeze lucrări care reflectau filozofia sa artistică, concentrându-se pe esența formelor, reducându-le la forme geometrice simple. Acesta a fost începutul unui stil propriu, caracterizat prin abstractizare și reducerea formei la esențial. Primele sale lucrări notabile, cum ar fi „Rugăciune” (1907), au fost modele de simbolism și au marcat începutul unei cariere internaționale remarcabile. „Rugăciune” a fost o sculptură realizată pentru un monument funerar, care reflecta ideea de sacralitate și credință.

În 1914, Brâncuși a avut prima expoziție personală la New York, un moment semnificativ care l-a lansat pe plan internațional. De asemenea, în 1924, a participat cu lucrări celebre precum „Sărutul”, „Domnișoara Pogany”, „O muză” și „Măiastra” la prima expoziție de artă contemporană din România.