Care au fost cuvintele unei mame care a fost îngropată de vie alături de fiul ei de 10 zile sub dărâmături

Necla și familia ei locuiau la etajul al doilea al unui bloc modern, cu cinci etaje, din orașul Samandag. Era o „cladire frumoasa”, spune ea, mărturisind că se simțea în siguranță acolo. Aflată sub dărâmături, Necla, care era îmbrăcată cu o pijama, nu a văzut altceva decât „negru absolut”, așa că a trebuit să se bazeze pe celelalte simțuri pentru a înțelege ce se întâmplă. Spre uşurarea ei, și-a dat seama imediat că Yagiz încă respira.

La început, din cauza prafului, ea s-a chinuit să respire, apoi a început să se calmeze. Era cald printre dărâmături. Se simțea de parcă ar fi fost jucării pentru copii sub ea, dar nu putea să verifice acest lucru și nici să facă în așa fel încât să se simtă mai confortabil.

„Când a început cutremurul, am vrut să mă duc la soțul meu care era în cealaltă cameră, iar el a vrut să facă același lucru. Dar când a încercat să vină la mine cu celălalt fiu al nostru, garderoba a căzut peste ei și le-a fost imposibil să se miște. Pe măsură ce cutremurul a crescut în intensitate, peretele a căzut, camera tremura, iar clădirea își schimba poziția. Când s-a oprit, nu mi-am dat seama că am căzut cu un etaj mai jos. Le-am strigat numele, dar nu am primit niciun răspuns”, mărturisește femeia.