Ce rămâne dintr-un veac? Ai albumul cu fotografii de familie ale părinților și bunicilor. Scrisori. Mărturii. Ce avem astăzi? Ce rămâne dintr-un veac? La ce sunt bune catedralele? Când au pornit războaiele de la firul ierbii? Când stabilim noi că un fapt științific e demonstrat sau nu? Dar ce înseamnă Europa? Sunt aceste straturi culturale, unele sedimentate, altele, care revin la suprafață periodic. Și care fiecare ne comunică câte ceva. Și trebuie să fim atenți la toate aspectele fie că este vorba despre arhitectură, fie că e vorba despre metoda științifică aplicată în medicină.

Doar câteva întrebări…..după Furtuna Barocă.

Bogdan Suceavă este matematician și autor de carte, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University îți lansează în România cea mai nouă carte și anume „Furtuna barocă. Poemul unei epoci”. Editura Polirom. Bogdan Suceavă a fost invitatul special al Matinalului Play the Day realizat de Ana Maria Hârleț.

Andrei: Radio HIT a adus pe calea undelor vocea unui autor. E o onoare să vorbim cu Bogdan Suceavă, matematician și autor de carte, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University.  V-am descoperit săptămâna trecută, nu mai departe de săptămâna trecută într-o emisiune TV pusă pe YouTube în urmă cu un an, cu Ovidiu Pecican. M-a impresionat discursul și lejeritatea cu care dialogați despre lucruri nu prea simple la prima vedere.

Presupun că și cel care a luat interviul a contribuit la atmosfera asta plăcută.

Recomandarea vine din partea maică-mii, care a terminat Facultatea de Informatică, Matematică. Consecința, am căutat volumul ăsta nou, a apărut la prietenii noștri de la Polirom, Furtuna Barocă, Poemul unei epoci. Anei, colegei mele, i-a picat Ion Barbu la Bacalaureat.

Ana: Da, la Bacalaureat. Adică am avut de ales între Tudor Arghezi sau Ion Barbu și am ales Ion Barbu pentru că m-am simțit eu mai apropiată de opera lui.

Bogdan: Oh, cât ar fi de spus aici… Dar să știți că e o legătură între Furtuna Barocă și Ion Barbu. Să vă spun care. E un fragment din autobiografia intelectuală a lui Dan Barbilian, fragment scris în 1940. Pe care l-am preluat pe coperta patru al volumului apărut la Polirom acum doi ani și care se intitula Adâncul acestei calme creste.

Și acolo Barbilian scrie așa…. că programul de la Erlangen este o revoluție de asemenea amplitudine la fel ca și discursul asupra metodei și reformei. Și întrebarea era… stai puțin, în fond, ce s-a întâmplat?  Cât de mare a fost acea revoluție, acea preschimbare a felului de a organiza informația? Apariția metodei științifice asociată cu începuturile secolului XVII. Cum o percepem azi?  Și eu citeam despre chestia asta exact în perioada pandemiei când am descoperit că de fapt există oameni care nu cred în metoda științifică. Eu nu știam treaba asta.

Eu credeam că lucrurile sunt clare. Eu credeam că toată lumea l-a asimilat bine pe Descartes și că toată lumea înțelege despre ce vorbim. Hai să vă spun un secret.

Nu. Și atunci, ce se întâmplă cu secolul XVII? Mai este el important, care e moștenirea culturală de atunci? Când stabilim noi că un fapt științific e demonstrat sau nu?

Și culmea este că acea metodă s-a întâmplat în timpul unui dintre cele mai oribile războie pe care le-a cunoscut umanitatea, războiul de 30 de ani.

Andrei: De asta avem multe războaie, multe lupte descrise în Furtună Barocă?

Bogdan:  Da. Am încercat să pun în oglindă, pe de-o parte, dezvoltările științifice și, pe de-altă parte, războaiele. Felul cum a început să se gândească în termeni științifici la arta militară. Cum am putea să organizăm artileria ca să omorâm cît mai mulți! Era o paradigmă atunci.

Andrei: Aproape un manual de strategie, acest volum, sau compilație. Ce v-a făcut să-l condimentați așa?

Bogdan: Mă interesează dacă s-ar fi putut să se citească repede și la obiect experiența unui întreg veac. Și să vedem, dar ce ne-a rămas din acest timp? Ce ne-a rămas nouă personal? Cu ce este importantă perioada aceea istorică pentru azi? Dar pe măsură ce întrebăm lucrurile acestea descoperim că, de fapt, discutăm despre Europa. Este moștenirea Europei de atunci și ajungem să ne întrebăm, dar ce înseamnă Europa? Sunt aceste straturi culturale, unele sedimentate, altele, care revin la suprafață periodic. Și care fiecare ne comunică câte ceva. Și trebuie să fim atenți la toate aspectele fie că este vorba despre arhitectură, fie că e vorba despre metoda științifică aplicată în medicină.

Andrei: Da, am găsit pasajul cu catedrala…catedrala e o formă de a converti un veac într-o expresie spațială. Am găsit-o, asta vreau să spun.

Bogdan: Am zis asta, am zis asta.

Andrei: Ai putea spune că poate converti timpul în spațiu, reunirea fațadelor, fațetelor lumii care necesită extins rafinament pentru a fi pronunțată.

Deci, ne uităm la o catedrală și ce putem spune de epoca în care a fost construită?

Bogdan: Să știți că inițial n-am înțeles la ce sunt bune catedralele. Inițial nu pricepeam absolut deloc. Dar dacă te gândești că erau cel puțin cele care s-au construit în perioada de după războiul de 30 de ani… ele erau menite să impresioneze și să emoționeze mai mult decât orice se construise înainte. Era o formă de a epata, de a organizea frumusețea altfel, de a deborda arhitectonic, de a comunica un fapt religios. Asta în timp ce jumătatea Europei mergea către austeritate și către forme simple, o altă parte a Europei căuta exuberanța.

Ori, din această dualitate stai și te întrebi…..dar în fond, care este relația mea cu aceste lucruri frumoase care ne-au rămas de atunci. Noi fiind într-o altă parte a lumii. Cum mă raportez de această moștenire culturală? Cât din această Europă mă reprezintă pe mine azi? Îi caut semnele.

Cum îmi place Trei Ierarhi. Nu-i așa că e una dintre cele mai frumoase clădiri din lume?!

Andrei:  Am găsit un alt pasaj aici interesant……Cu toți avem gusturi și ne iubim gusturile. Uneori alegem căi iraționale și ne iubim iraționalitatea dar respectăm  oare toanele altuia la fel de mult cât le iubim pe ale noastre. Înțelegem excesele altuiva așa cum le admitem pe ale noastre. Pare că e despre 2024, nici de cum despre furtura barocă.

Bogdan: Exact asta doream să comunic. Această întrebare mi se pare cel mai important mesaj. Gândiți-vă puțin cum s-au născut toate cele tensiuni în secolul XVII. Au plecat ca niște chestiuni care țineau de prinți. Deci a fost la nivel princiar. Nu era  război care să plece de la firul ierbii. Dar după aia a devenit. Deci trebuie să învățăm din istorie. Sunt niște lecții care trebuie repetate și trebuie povestite într-un fel care să ne facă să înțelegem mai bine timpul nostru. E trist ce spun acum, dar asta e.

Ana: Discuția asta, totuși, stârnește curiozitatea și interesul celor care ne ascultă. Și bineînțeles că vin cu o întrebare, putem să spunem clișeică, dar când ajungeți la Iași cu această carte?Când o lansați la Iași? Ca să vă vedem și pe viu, să vă ascultăm pe viu. Așa prin telefon, într-adevăr, e foarte plăcut.

Bogdan: Deci, promit că exist, că e data de 8 ianuarie.

Andrei:  Am cumpărat cartea marți și astăzi am deja câteva pasaje subliniate.

Dumneavoastră subliniați pe cărți?

Bogdan: Da, din păcate sunt de modă foarte veche. Fac toate lucrurile greșite ale generației mele, inclusiv să subliniez pe cărți. Mai și calculez pe spatele paginilor, pe unde se poate. Fac tot felul de lucruri din acestea necivilizate.

Andrei:  Cartea dumneavoastră îmi pare un timelapse întrerupt de secvențe de slow motion. Ce merită cu adevărat să rămână dintr-o epocă și ce nu?

Bogdan: Ce ne amintim din perioada pandemiei? Care sunt evenimentele importante? Ce jalonează viețile noastre….trebuie să fii bătrân ca să porți discuția asta. Secolul acela e foarte bine documentat.

Avem corespondență, avem opere masive. Avem totul foarte bine documentat și știm câte ceva. Dacă ne mutăm câteva veacuri mai înainte, parcă nu. Avem tot felul de pagini albe. Și asta ne permite nouă să reflectăm cu substanță ce rămâne dintr-un veac.

Andrei: Unde nu ne imaginăm că am putea folosi matematica și am putea să-i dăm mai mult credit?

Bogdan: E o discuție complicată. La ce mai bună matematica în ziua de astăzi. Fie și doar pentru a exersa logica. Fie și numai pentru a învăța că anumite lucruri se pot demonstra în timp ce altele le lăsăm poeților.

Să știți că e nevoie de ea. Avem nevoie să fim niște cetățeni funcționali ai unei lumi în perpetuă schimbare.

Cum reacționăm la realitatea curentă dacă raționalmentele noastre nu sunt solide? Aceasta e întrebarea.

Andrei: Pentru mai multe răspunsuri, cumpărați Bogdan Suceavă, Furtună Barocă, Poemul unei epoci.

Ultima întrebare, ce ați pune într-un raft cu poezie?

Bogdan: Mi-asum responsabilitatea unor întrebări deschise.

Este maximul de subiectivitate care se poate clama. Cred că poezia își permite luxul acesta. Dacă privim un veac în asamblu poezia are capacitatea de a reuni lucrurile aparent disparate, de a le pune alături. Așa cum este, de exemplu, arta militară cu matematica și cu muzica lui Bach. Cum le putem reuni pe toate într-un singur discurs? Hai să-i spunem poezie, dacă-mi permiteți.

Andrei: Eu am să iau la următoarea întâlnire cu prietenii, chiar dacă va fi într-un pub, cartea dumneavoastră.

Bogdan:  Să știți că merge acolo, promit că merge.

Andrei: Da, da, da, asta mă gândeam.

Chiar și la prima întâlnire cu o femeie,dacă iei câteva pasaje și o întrebi ce părere are despre ideea asta, îți poți da seama din start că nu sunteți compatibili.

Ana: Sau că sunteți. Sau că sunteți compatibili, deși entuziasmul primei întâlniri lăsă loc la mult subiectivism

Pe curând la Iași! PS …ascultați pînă la sfârșit. Finalul e waw.

Vineri, 29 noiembrie 2024, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38, București), va avea loc lansarea volumului Furtuna barocă. Poemul unei epoci de Bogdan Suceavă, publicat în colecția „Eseuri și confesiuni”.

Alături de autor vor vorbi Luminița Corneanu, Ligia Pîrvulescu și Octavian Soviany.

Lansarea de carte va fi urmată de o sesiune de autografe.

Despre carte:

Constituită dintr-o serie de paradoxuri, deopotrivă poem și narațiune, eseu și confesiune, Furtuna barocă îi oferă cititorului o radiografie a secolului al XVII-lea, marcat de Războiul de Treizeci de Ani și de Revoluția Științifică. Conflagrații motivate cultural și religios aveau să măture Europa dintr-un capăt în altul timp de decenii, schimbându-i pentru totdeauna înfățișarea, însă a fost și începutul unei perioade în care au avut loc unele dintre cele mai importante descoperiri științifice și o înflorire a artelor, a științelor și a filosofiei. Pornind de la aceste realități, autorul propune o reflecție asupra naturii mecanismelor istoriei și a felului în care punctele de turnură de altădată se pot dovedi a fi relevante chiar și astăzi, într-o epocă în care tehnologia pare că i se poate substitui omului în orice domeniu, inclusiv în arta scrisului. Un text profund personal, ce invită la multiple analize și avertizează asupra pericolului dispariției originalității, încheiat cu o serie de considerații despre importanța literaturii azi și în deceniile viitoare.

Bogdan SUCEAVĂ, născut la 27 septembrie 1969, la Curtea de Argeş. Studii în matematică la Universitatea din Bucureşti (licenţă 1989‑1994, master 1994‑1995) şi la Michigan State University (doctorat, 1996‑2002). Din august 2002, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University, Fullerton, SUA, unde în 2023 a primit premiul „L. Donald Shields” pentru excelenţă în domeniul academic şi creativitate. În 2020 a primit premiul „George Pólya” din partea Asociaţiei Americane de Matematică pentru articolul „Eclectic illuminism: Applications of affine geometry” („Un iluminism eclectic: aplicaţii ale geometriei afine”), scris împreună cu A. Glesser, M. Rathbun şi I.M. Serrano. Autor al volumelor: Teama de amurg (Topaz, 1990), Sub semnul Orionului (roman, Artprint, 1992), Imperiul generalilor târzii şi alte istorii (nuvele, Dacia, 2002; LiterNet, 2003), Bunicul s‑a întors la franceză (istorii, Editura T – Fundaţia Timpul, 2003; LiterNet, 2008), Venea din timpul diez (roman, Polirom, 2004, 2010, 2014; ediţie maghiară la Noran Libro, 2009; ediţie bulgară la Paradox, 2009; ediţie engleză la Northwestern University Press, 2011; ediţie franceză la Ginkgo édi­teur, 2012; ediţie cehă la Paseka, 2014; cartea lunii la iLiteratura.cz în mai 2014; pentru această ediţie, Jiří Našinec a primit premiul „Josef Jungmann” pentru cea mai bună traducere în limba cehă din anul 2014), Miruna, o poveste (Curtea Veche, 2007, 2008; ediţie engleză la Twisted Spoon Press, 2014; ediţie italiană la Atmosphere Libri, 2014; ediţie slovenă la Modrijan Press, 2016; ediţie în colecţia Top10+ la Editura Polirom, 2017), Distanţe, demoni, aventuri (Tritonic, 2007), Vincent nemuritorul (roman, Curtea Veche, 2008; Polirom, 2019), Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010; ediţie maghiară la Lector Kiadó, 2020), Memorii din biblioteca ideală (Polirom, 2013), Scrisori de la Polul Est (Agol, 2015), Republica (roman, Polirom, 2016), Istoria lacunelor (eseu, Polirom, 2017), Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi (roman, Polirom, 2018; ediţie în colecţia Top10+ la Polirom, 2019), Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen şi poetica Jocului secund (eseu, Polirom, 2022).