audio Bilanț SFR 17: cinci zile de film românesc la Iași
S-a încheiat cea de-a XVII-a ediție a Serilor Filmului Românesc, după cinci zile în care Iașul a adus împreună filmul, teatrul, muzica și întâlnirile cu oamenii din spatele lor. O ediție construită în jurul temei „Terapia”, cu premiere și proiecții speciale, conferințe, spectacole și evenimente în mai multe spații din oraș.
Dacă înainte de festival vorbeam despre planuri, dar și despre provocările unei ediții deloc ușor de organizat, acum a venit momentul să vedem cum a arătat SFR 17 dincolo de program.
Alături de noi este Andrei Giurgia, directorul festivalului Serile Filmului Românesc.
Acum că s-a încheiat SFR 17, cum a fost ediția din acest an din perspectiva voastră și cum a răspuns publicul?
A fost o ediție plină, o ediție cu foarte multe evenimente. Am constatat și noi, atunci când s-a terminat festivalul, vorbind cu invitații, cu cei din public care au venit către noi și ne-au spus că, într-adevăr, a fost o ediție consistentă.
A fost o ediție și cu multe provocări, dar, una peste alta, ce ne-a bucurat pe noi este faptul că, pe o perioadă foarte scurtă, de doar cinci zile, am oferit publicului iubitor de artă, de scriitură, de film un program consistent.
Au avut parte de momente inedite, de la conferințe, la filme în premieră, la concerte și, bineînțeles, toate aceste întâlniri minunate, care s-au lăsat cu foarte multe discuții la sfârșitul fiecărui eveniment.
Cred că festivalul și-a atins scopul, pentru că așa l-am gândit de la început: să fie un spațiu, o platformă de dialog între cineaști, între cineaști și public, chiar cineaștii între ei să se întâlnească și să discute despre producțiile pe care le-au realizat sau despre ce au de gând în viitorul apropiat.
Și, vorbind strict de public, a fost alături de noi. Sălile au fost pline, au răspuns pozitiv și aceasta este satisfacția noastră cea mai mare atunci când tragem linie la finalul celei de-a XVII-a ediții.
Tema din acest an a fost „Terapia”. Privind acum în urmă la cele cinci zile de festival, unde simțiți că s-a văzut cel mai bine această temă?
Cred că terapia a fost peste tot. Chiar asta comentam și cu o parte dintre invitați.
Terapia a fost prin film, pentru că au fost foarte multe teme, foarte multe situații de acest gen și care clar te duc cu gândul că se poate face terapie. Unii regizori, prin prezentarea unor situații, unele chiar personale, au recunoscut că, aducând în fața publicului acea situație, a fost o formă de terapie și sunt într-un proces de vindecare.
Și prin muzică s-a făcut terapie, prin toate genurile pe care le-am abordat. Dacă ne gândim la Ada Morar, care a cântat la închiderea ediției de anul acesta pe pietonal, acolo, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, s-a simțit foarte bine.
Și cred că, în orice moment al existenței noastre, referindu-ne acum la artă, pentru că despre asta vorbim, orice formă de artă poate îmbrăca o formă de terapie.
Au fost foarte multe discuții și la finalul filmelor, și la finalul evenimentelor, care chiar au ajuns la această concluzie: că tot ceea ce facem, cum ne încărcăm, cum povestim, cum prezentăm, poate determina o formă de terapie.
Și, în încheiere, au fost multe premiere, conferințe, spectacole și întâlniri cu publicul. Care a fost pentru voi momentul sau reacția care a definit cel mai bine SFR 17?
Cred că publicul, personal, pentru că el ne-a surprins și anul acesta. Sălile au fost pline atât la conferințe, cât și la spectacole de teatru. La filme, nu mai spun.
Cred că, una peste alta, publicul a răspuns, publicul s-a bucurat, publicul a făcut cunoștință cu filme care abia intră în cinematografe la toamnă sau poate chiar anul viitor. Și m-am bucurat că am putut oferi câteva premiere minunate.
Dar aș putea spune că publicul a reacționat foarte bine inclusiv la seriile de scurtmetraje pe care le-am propus, la toate evenimentele In Memoriam, pentru că avem și această categorie de personalități pe care nu le uităm și care au plecat dintre noi.
Nu știu, a fost așa o emulație, o emulație minunată și ne-am bucurat. Asta înseamnă că tot ceea ce am pregătit noi pe perioada unui an de zile nu a fost în zadar.
Publicul ne-a răsplătit cu aplauze, cu prezență, cu sfaturi, de ce nu, a răspuns la toate provocările, cu mesaje care au venit pe paginile noastre de socializare.
Și da, deja suntem întrebați ce vom face la ediția următoare. Deocamdată ne liniștim așa puțin. Urmează partea cealaltă a festivalului, partea de birocrație, și după ce o să terminăm cu ea ne gândim serios ce să facem la anul.
Cert este că deja am anunțat perioada. O să ne întâlnim cu publicul cinefil, cu publicul care ține la astfel de evenimente, în perioada 4–8 august 2027, atunci când SFR va împlini 18 ani, va fi major.
Alături de noi a fost Andrei Giurgia, directorul festivalului Serile Filmului Românesc.