Biblioteca din grădină, prima bibliotecă particulară din Iași

Acum doi ani, Diana Chirilă a realizat puterea cărților și și-a transformat atelierul foto din curtea casei în bibliotecă. Acum, fondul de carte a ajuns la 1.500 de volume, iar donațiile vin periodic din toată țara. Diana Chirilă a povestit că Biblioteca din grădină are 750 de cititori constanți. Mai nou, se organizează și clubul de lectură, iar la solicitarea ieșenilor — și seri de poezie. Totul este gratuit: cărțile se împrumută pe o perioadă de o lună, iar participarea la cluburile de carte și la serile tematice este liberă, în limita a 20–25 de locuri.

Biblioteca din grădină a fost mai întâi o nevoie profund personală. Cărțile mi-au fost sprijin și refugiu în momentele în care poate nu aveam pe nimeni alături sau treceam dintr-o perioadă mai dificilă și mi-au ținut companie, mi-au redat încrederea în mine, m-au vindecat. Și din această recunoștință s-a născut și dorința de a le oferi și altora șansa de a descoperi toate aceste sentimente pe care eu le-am trăit citind o carte.

Și apoi lucrurile s-au legat de la sine. Locul care este chiar la mine în grădină s-a ridicat și el parcă de la sine și au venit ideile una după alta. 

Cum e să-ți transformi grădina într-o bibliotecă și dacă a fost o carte de suflet care a dat viteză acestui proiect? 

Da, citeam chiar în grădină Ultima librărie din Londra de Madeleine Martin și era acolo o secvență în care protagonista în timpul celui de-al Doilea Război Mondial citea dintr-o carte oamenilor ca să uite de tragedia prin care treceau. Sentimentul pe care l-am avut citind această carte mi-a dat curajul să fac și eu o bucățică din ce făcea ea. Să transform grădina mea mică într-un loc în care oamenii poate să vină și să se regăsească. 

Practic, e o bibliotecă privată. Câte volume are și cum s-au adunat și se adună în continuare cărțile în biblioteca din grădină? 

Sunt aproape 1500 de cărți. Am început biblioteca cu toate cărțile mele și ale copiilor din casă. Apoi am cumpărat o parte dintre cărți, vânez întotdeauna târgurile, ofertele de peste tot.

Am primit și cărți de la prieteni. Toți prietenii mei știu că când îmi doresc un cadou, îmi doresc cărți pentru bibliotecă și au fost și oameni de bine din țară care au descoperit povestea bibliotecii și și-au dorit să contribuie într-un fel la visul acesta al meu. Și pentru că sunt atât de departe au trimis donații de cărți. Și așa am ajuns ușor-ușor aproape la 1500 de cărți. 

 

Cine sunt cititorii, cei care împrumută cărți și ce reacție au cei care vă trec pentru prima dată pragul bibliotecii din grădină? 

Cititorii sunt în special cei din zona Buciumului și dintre membrii care vin la Clubul de lectură. Ei împrumută cel mai des. Iar ca reacție, întotdeauna am avut o reacție foarte surprinzătoare pentru mine.

Eu știind biblioteca, cum e, nu mi se mai pare atât de extraordinară. Dar mi-a zis cineva că este cea mai instagramabilă bibliotecă pe care a văzut-o vreodată. Sentimentele sunt foarte înălțătoare când văd privirea oamenilor când intră în bibliotecă și se luminează la față de fiecare dată când văd ce avem acolo.

Există și cititori care mai uită să returneze cărțile? 

Nu mi s-a întâmplat niciodată și m-a întrebat cineva cum de ai încredere să dai cărți pentru că împrumutul este gratuit. Dar oamenii care vin în bibliotecă și află povestea bibliotecii și cumva fac parte din bibliotecă împrumutând cărți, întotdeauna le aduc la timp și vor să mai vină și să mai împrumute în continuare. Creează un pic dependență. Dacă ajungi odată în bibliotecă, după asta vrei să tot revii. 

Și nu v-ați oprit la biblioteca din grădină, seri tematice și cluburi de lectură.

Da, organizăm în fiecare lună câte un club de carte de doi ani de zile și am început de curând să organizăm și seri de poezie, o dată la două luni pentru că mi s-a transmis că ar fi nevoie și de o astfel de seară din când în când. 

 

Aveți în suflet câteva momente care v-au arătat și vă arată că sunteți pe drumul cel bun cu biblioteca din grădină, cu serile tematice? 

Da, au fost mai multe momente de-a lungul celor doi ani de când este biblioteca. Au fost oameni care mi-au transmis, chiar mi-au și scris scrisori în care să-mi mulțumesc pentru ceea ce le-a făcut o anumită carte sau participarea la club. Au fost mai multe momente de acest fel și faptul că sunt oameni la clubul de lectură care vin aproape în fiecare lună și chiar de la primele ediții și continuă să vină în continuare, pentru mine este un semn că ceea ce fac, fac bine.