Aventura celor șapte de ani de acasă, un proiect educativ de lung metraj în cinematografele din Iași și din Timișoara

 

Aventura celor șapte de ani de acasă, un proiect educativ de lung metraj în cinematografele din Iași și din Timișoara. Această producție nu este doar o poveste captivantă despre importanța celor „7 ani de acasă”, ci și o unealtă de parenting creată cu ajutorul unor specialiști, psihologi din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Filmul explorează importanța celor 7 ani de acasă, evidențiind 7 virtuți esențiale pentru fiecare dintre noi. Iar filmul introduce noțiunea de comportamentul în online. Care a fost motorul care a generat acest proiect? Conferențiarul universitar doctor Oana Dănilă, Facultatea de Psihologie Universitatea Alexandru Ioan Cuza, implicată în proiectul Eroi în creștere.

Proiectul este un experiment cu valențe multiple sau un exercițiu cu valențe multiple. Practic ce avem? Avem un curs de actorie de șase luni, la care copiii, 10 protagoniști finali în această poveste, în primul și în primul rând, au fost susținuți de către părinți pentru a dobândi atât abilități de actor, dar pentru a-și exersa, de fapt, implicit, multe alte abilități. La sfârșitul cursului, absolvirea a constat în participarea la multe ore de filmare care să genereze acest film de lungmetraj. Ideea îi aparține unuia dintre mămici. Ideea filmului, respectiv, ideea de a vorbi despre 7 ani de acasă, dar dezvoltarea, scenariul, tot ce a decurs de acolo este rezultatul muncii regizorului împreună cu echipa pe care am coordonat-o și eu pe partea de consultanți psihologică.

De ce ați ales cei 7 ani de acasă? Ați constatat că familia pune și responsabilitatea primilor ani de viață, începând de la creșă, tot pe umerii instituțiilor de învățământ?

Am vrut să arătăm că dacă aduci laolaltă sistemul parental cu o instituție de data asta de învățământ alternativ, e o soluție mai bună. E o soluție care funcționează mult, mult mai eficient. Practic, pui într-adevăr responsabilitatea dezvoltării morale este în grădina familiei, într-o bună măsură, dar se conjugă, e adevărat, și cu sistemele educaționale. Și atunci noi asta am vrut să arătăm, că e mai mult decât un curs. Iar filmul care să rezulte dintr-un astfel de curs este mai mult de un film. Noi nu ne-am dorit să facem un alt film pentru copii. Noi ne-am dorit să gândim din start un instrument de parenting, o experiență în care părintele, mergând la film cu al său copil, declanșează, după ce se termină filmul, o discuție despre aceste valori, despre importanța lor, despre cum le cultivăm. Nu se oprește experiența la vizionarea strictă a filmului.

Șapte ani de acasă, șapte virtuți esențiale pentru fiecare dintre noi.

Absolut, conceptul de 7 ani de acasă există în limba română, el nu este dublat în vreo altă limbă în mod similar și prin urmare nu există undeva un set de astfel de virtuți. O parte din munca cu Doctor Anzii de la Facultate de Psihologie a fost tocmai să le identificăm pe aceste șapte virtuți care să fie cele mai relevante pentru primii 7 ani de evoluție morală. Și atunci prietenia, generozitatea, empatia, respectul față de diversitate, responsabilitatea, politețea sunt valori care au apărut mai natural. În schimb, ce am adăugat ca fiind pentru moment de folos este și comportamentul în online cuviincios. Chiar dacă spunem copilul de până la 7 ani nu ar trebui să fie în online, bazele, felul lui de a se comporta mai târziu în online se pun tot în primii 7 ani.

Cum am schimbat acest film copiii? Cei care au fost implicați în proiect.

Eu insist pe faptul că acești copii nu au dezvoltat atât de mult abilitățile de actorie, cât mai degrabă foarte bune abilități de lucru în echipă, o rezistență fantastică la frustrare. Au fost replici care au repetate uneori de câteva zeci de ori o abilitate de a-și gestiona emoțiile. E greu pentru un copil să fie atât de mult în fața camerei. Și acum ce e foarte fain este expunerea copiilor la tot felul de ocazii în care să povestească despre experiența lor. E vorba și despre efectul ăsta de post-expunere a copilului actor la tot ceea ce înseamnă faima în jocul filmului.

Dacă ne referim la comportamentul online, adăugat ca virtute pentru cei 7 ani de acasă, orele petrecute în fața telefonului mobil ne lipsesc și de empatia necesară?

Poate fi extinsă discuția aceasta și de altfel, scena din film pune destul de mult accent la empatie, pe corecta conectare cu emoția dincolo de ecrane, scena cu oglinzi și sugerează destul de bine dinamica asta de care faceți vorbire. Noi nu am vrut să punem accent doar pe aceasta, ci pe ideea că ele împreună generează un comportament cuviincios și când ești în online.

Va schimba într-un fel sau altul și prin discuțiile pe care copilul le va avea cu părinții după acest film, relația părintelui cu profesorul, relația elevului cu colegii lui? Mai puțin bullying.

Așa este. Este o componentă pe care am avut-o în vedere în mod special să aibă bullying cu prisosință, dar bullying în genere, dar ne dorim să fie și o caravană de proiecții cu scop educațional și o să vedem în ce măsură o să reușim să ajungem în mai multe localități din țară, nu doar Iași și Timișoara, care să genereze, cum spuneți, o discuție și între elevi și profesorii, dascălii lor despre aceleași șapte virtuți. Îmi e foarte dragă scena de la empatie, cea cu oglinzile. Avem o scenă care copiii trebuie să demonstreze empatia înțelegând corect mai multe emoții care le sunt oglindite. Dar mai important de atât, înțelegând că emoția, atunci când ești empatic cu ea, nu trebuie oprită, nu trebuie controlată, ci trebuie bine înțeleasă și sprijinită.

În film apar și influenceri.

Sunt ambasadori, așa i-am denumit noi și sunt toți oamenii pe care noi i-am identificat ca fiind activi în zona asta de parenting, care cred și promovează mesaje de educație.

Ultimul studiu Digital Report a arătat că 65% dintre tineri între 14 și 24 de ani își iau informațiile de pe rețeaua socială, urmăresc influencerii. Credeți că acest film îi învață într-un fel sau altul să-și caute influenceri buni?

Este unul din obiectivele noastre majore, acesta pe care l-ați punctat acuma, de a ajunge cu mesajul corect la copil și la părinte, vizavi de cum cenzurăm expunerea și cum îi învățăm pe copii, până la urmă, nu neapărat să cenzureze, cât să analizeze critic mesajul cui îl iau în suflet și pe care altul îl consideră doar ca pe o opinie care merită combătută.