Absența unei culturi a protestelor care să detensioneze social și să impună politici publice țintite a dus la sanctiunea prin votul pedeapsă

Absența unei culturi a protestelor care să detensioneze social și să impună politici publice țintite a dus la sancțiunea prin votul pedeapsă. Este opinia sociologului Ciprian Iftimoaei, director adjunct al Directiei de Statistică Iași. Sociologul spune că starea de frustare maximă se regăseste în rândul tinerilor, a adultilor cu vârste cuprinse între 35 si 55 de ani. Avem cel mai mare procent de tineri din UE care abandonează studiile si nici nu muncesc. Toate dublate de o educație aflată în suferință, spune sociologul ieșean. Ciprian Iftimoaei spune că integrarea în UE a dus la reducerea sărăciei prin programe de incluziune cu fonduri europene, dar comunicarea oficială a fost si ea deficitara. Sociologul Ciprian Iftimoaei, director adjunct al Directiei de Statistica Iași.

Există o stare de nemulțumire, de frustrare și de dezamăgire foarte profundă la nivelul societății românești, care s-a propagat și în diaspora. Foarte nemulțumiți, persoanele tinere, dar și adulții, cu vârste cuprinse între 35-55 de ani, care cuprind și generația decrețeilor, cei născuți după decretul legei din 1968, e vorba de perioada 1969-72. Toți aceștia sunt și afectați de sărăcie și sunt în risc de sărăcie și excluziune sociale.

Ultimele date furnizate de Institutul Național de Statistică și Evidente Eurostat arată că unul din cinci români este sub pragul de sărăcie, mai exact 21,1% din populația României. Iar dacă vorbim de riscul de sărăcie sau excluziune socială, aici avem 32% din populația României care este afectată de acest fenomen. Atunci când am intrat în Uniunea Europeană, în 2007, rata sărăciei era de 25%, iar în momentul de față este puțin sub 23%, 22, ceva.

S-a îmbunătățit în ultimii ani, s-au făcut niște realizări și pe acest palier al reducerii sărăciilor prin programele europene, evident, și sunt și pungi cronice de sărăcie, mai ales în mediul rural, în orașele monoindustriale. Toate acestea explică, într-o măsură foarte mare, situația aceasta de frustrare, de nemulțumire. 

Cum explicați votul românilor din diaspora, din moment ce ei sunt beneficiarii integrării României în Uniunea Europeană? 

Migrația în Uniunea Europeană și, în general, migrația externă a românilor este un fenomen puternic condiționat economic.

Se spune că, dom’le, situația în România, din punct de vedere economic, s-a îmbunătățit, produsul intern brut per capita în România, raportat la puterea de cumpărare, ne apropie drept de Polonia, am depășit țări precum Ungaria, Bulgaria, Croația. Problema este că acest nivel de dezvoltare, atât cât este el, nu se regăsește în buzunarul tuturor.

Și oamenii se compară unii cu alții. De exemplu, în Iași, în centru Iași, în Copou, în zonele acestea dezvoltate, vedem ultimele tipuri de mașini pe care le vezi în toate capitalele dezvoltate ale Europiei, oameni care stau la restaurante.

Nu toate categoriile sociale din țară au acces la acest nivel de dezvoltare, ceea ce creează o frustrare destul de mare atunci când polarizarea socio-economică este foarte mare. Avem coeficientul Gini, de exemplu, este de 32%, cu cât se apropie de 100%, cu cât acest lucru arată că țara este foarte polarizată și ar fi nevoie de o intervenție din partea statului, din partea altor actori, organizații neguvernamentale, parteneri, pentru a mai reduce toată această situație. 

Și totuși, unde regăsim gândirea critică? Pentru că o soluție la frustrările anumitor categorii de populație o reprezintă acest candidat izolaționist? Cred în faptul că va construi fabrici, că va fi benzina un leu, apa gratis? 

Oamenii nu gândesc, aș spune eu, atât de rațional în termeni economici. E vorba de o dezamăgire profundă care, practic, a configurat acest vot de sancțiune. E un vot masiv de protest dat la adresa clasei politice românești. Oamenii simt așa o, să traducem această nedreptate, să vii după nu știu câți ani, să spui că, dom’le, România este afectată, uite, avem deficit bugetar, fără să le expici din ce cauză s-a format acest deficit bugetar, unde s-au dus banii, ce s-a finanțat, dar cine e responsabil la toată această situație? Evident că nu oamenii.

Deci, practic, oamenii identifică un țap spășitor și caută un salvator, dar acest salvator îi poate aduce într-o situație mai proastă. 

Chiar zilele trecute a fost o emisiune de titluri de trezorerie, de tezaur a Ministerului Finanților. Băncile nu au vrut să achiziționeze aceste titluri.

Banii nu cresc, nu coboară nici din cer de undeva, te împrumută cineva în condițiile în care tu ești sustenabil. Priviți la faptul că avem 22% din tinerii din România cu vârstă între 15 și 29 de ani, nu muncesc, nu învață, nu urmează nicio formă de pregătire profesională. Cum credeți că au văzut învățat acești tineri? Educația este într-o mare suferință.

Și e vinovat statul pentru această situație? Este el responsabil? 

Cu toții suntem responsabili. Responsabilitatea se îndreaptă către cei care sunt la butoane, adică au decizia. Cetățenii obișnuiți într-o mică măsură pot influența acest lucru.

Doar ei pot protesta, pot formula anumite nemulțumiri, ceea ce la noi nu prea este obișnuit. O democrație consolidată, să știți că este atunci când oamenii reacționează. Au posibilitatea și uzează de dreptul de a participa.

Au cultura protestului. 

Da, noi avem o cultură civică de tip parohial, tradițional, în care oamenii așteaptă de Sus. 

Cine sunt cei care au stat acasă, pe care nu i-a mișcat niciun candidat? 

Da, da, tinerii reacționează pasiv.

Prezența în spațiul public ar trebui să fie mai deasă, inclusiv în nemulțumirile acestea care ar trebui coagulate, chiar sub forma unor proteste. 

Practic, cultura protestului ar mai fi micșorat din aceste tensiuni sociale care s-au acumulat și au lovit? 

Cu siguranță ar fi detensionat și ar fi impus rezolvări punctuale la niște probleme care s-au acumulat de multă vreme în societate și nu ar mai fi ajuns la această formă de protest.