Sidney Poitier, actor, regizor și activist de la Hollywood care a remodelat cultura şi a deschis calea pentru nenumăraţi alţi actori de culoare cu filme clasice precum In the Heat of the Night şi Guess Who’s Coming to Dinner, a murit la vârsta de 94 de ani.
Vorbind despre moartea sa, Mitchell a spus: „Am pierdut un mare cetăţean, iar eu am pierdut un prieten personal”.
A intrat în istorie ca primul actor de culoare care a câştigat un premiu Oscar pentru „cel mai bun actor”, scrie NBCnews.com.
Poitier, care a refuzat roluri ce se bazau pe stereotipuri rasiale ofensatoare, a fost apreciat pentru că a portretizat bărbaţi mândri, inteligenţi în producţii din anii 1960 precum Lilies of the Field, A Patch of Blue, To Sir, With Love, In the Heat of the Night şi Guess Who’s Coming to Dinner. El a spus că a simţit că are responsabilitatea de a reprezenta excelenţa persoanelor de culoare într-un moment în care majoritatea vedetelor de film erau albe şi mulţi interpreţi de culoare au primit roluri de supuşi sau bufoni.
A câştigat Oscarul în 1964 pentru intepretarea unui fost militar care le ajută pe călugăriţele din estul Germaniei să construiască o capelă în Lilies of the Field. A fost primul actor de culoare care a câştigat această onoare şi va rămâne singurul până la Denzel Washington în 2002 – în acelaşi an în care Poitier a primit Oscarul onorific „pentru realizările sale remarcabile ca artist şi om”.
Poitier a primit distincţia Kennedy Center Honors în 1995, Medalia Prezidenţială a Libertăţii în 2009, două premii Globul de Aur (inclusiv unul pentru întreaga activitate în 1982) şi un Grammy pentru că a povestit autobiografia sa, Măsura unui om: o autobiografie spirituală, publicată în 2000.
Poitier s-a născut prematur pe 20 februarie 1927, la Miami, din părinţi originari din Bahamas, în timp ce aceştia erau în vacanţă în Statele Unite. A crescut în Bahamas, petrecându-şi primii ani în jurul fermei de tomate a tatălui său de pe Insula Cat, înainte ca familia să se mute în Nassau. Adolescentul Poitier s-a întors în SUA, unde s-a înrolat în armata SUA şi a lucrat pentru scurt timp într-o unitate medicală.
În 1967, Poitier a interpretat unele dintre cele mai incredibile roluri din cariera sa, un profesor în To Sir, With Love, detectivul din Philadelphia Virgil Tibbs în drama In the Heat of the Night şi văduv logodit cu fiica albă a unor liberali din San Francisco în Guess Who’s Coming to Dinner.
La începutul anilor 1970, Poitier a rămas în spatele camerei. Şi-a făcut debutul regizoral cu filmul Buck and the Preacher (1972), alături de Harry Belafonte şi Ruby Dee. Poitier l-a regizat pe Belafonte din nou în Uptown Saturday Night.
Poitier a renunţat la actorie în anii 1980, deşi a regizat cu prietenii Gene Wilder și Richard Pryor Stir Crazy (1980) şi l-a distribuit pe Wilder doi ani mai târziu în Hanky Panky, alături de Gilda Radner.
În anii 2000, Poitier s-a retras efectiv din cinema, dar a rămas productiv din punct de vedere creativ. Și-a publicat autobiografia în 2000; o altă carte, Life Beyond Measure: Letters to My Great-Granddaughter, în 2008; şi un roman, Montaro Caine, în 2013.
A fost ambasador al Bahamas în Japonia timp de un deceniu, din 1997 până în 2007, şi a continuat să inspire tinere talente în artele spectacolului.
Poitier a fost căsătorit de două ori: cu Juanita Hardy între anii 1950 şi 1965 (cu care a avut patru copii) şi, ulterior, cu Joanna Shimkus în 1976 (cu care a mai avut doi).
