17 octombrie 1961: masacrarea algerienilor în Paris

Una dintre cele mai negre zile din istoria recentă a Franței a avut loc exact acum 60 de ani. Războiul de Independență algerian se apropia de final, cu rezultate clare. La Paris, numeroasa comunitate franco-algeriană a organizat o demonstrație în inima orașului. Răspunsul Poliției a fost de o brutalitate rară.

Începând cu acea seară, pe parcursul următoarelor zile demonstranții au fost bătuți, uciși sau aruncați să se înece în Sena.

Demonstrația fusese organizată de filiala franceză a Frontului de Eliberare Națională (FLN), care milita pentru independența Algeriei, într-un oraș în care Maurice Papon, șeful Poliției pariziene, impusese starea de asediu împotriva algerienilor.

Mass media, partidele și poliția au băgat masacrul sub preș. A fost „cea mai violentă” represiune a unui protest în Europa Occidentală postbelică, cum aveau să arate istoricii britanici Jim House și Neil MacMaster în studiul semnat în 2006, Paris 1961: Algerians, State Terror, and Memory.

Decenii la rând, autoritățile au acoperit masacrarea algerienilor de către reprezentanții statului. Monopolul statului asupra violenței s-a întors împotriva propriilor cetățeni. Aceasta este poate cea mai mare încălcare a contractului social și a democrației. Ani la rând, cifra oficială a celor morți a fost de trei. Astăzi, vorbim de un minimum de 48 de persoane care au fost ucise în noaptea de 17 octombrie. Probabil că numărul total al celor uciși de Poliție depășește cu mult suta de victime.

Abia în 1999, adică la aproape 40 de ani de la masacru, biroul procurorului general al Franței a recunoscut oficial că „a avut loc un masacru”. Astăzi, mulți speră ca președintele Franței Emmanuel Macron, la 60 de ani de la uciderea și torturarea algerienilor, să recunoască oficial răspunderea statului francez pentru această atrocitate.