107 ani de la inaugurarea primului muzeu literar din România, Bojdeuca din Țicău!

Timp de două zile, marți 15 aprilie și miercuri 16 aprilie, Muzeul Național al Literaturii Române Iași organizeaza Zilele Bojdeucii. Spectacole, lecturi publice, vânătoare de comori pentru elevi de gimnaziu. Iar controversele legate de modul în care a fost restaurată Bojdeuca au ajuns istorie. Învățătorii spun că cei mici îl descoperă pe Ion Creangă cu uimire iar într-o lume plină de tehnologie poveștile Bădiei Creangă îi fac pe cei mici sa rîdă în hohote.

„Să asculte dascălul pe fiecare de tot ce-a învăţat peste săptămână; şi câte greşeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greşeală să-i ardă şcolarului câte un Sfânt-Nicolai. Atunci copila părintelui, cum era sprinţară şi plină de incuri, a bufnit în râs. Păcatul ei, sărmana!

– Ia, poftim de încalecă pe Balan, jupâneasă! zise părintele, de tot posomorât, să facem pocinog sfântului Nicolai cel din cui. Şi cu toată stăruinţa lui Moş Fotea şi a lui bădiţa Vasile, Smărăndiţa a mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mâinile la ochi şi plângea ca o mireasă, de sărea cămăşa de pe dânsa. Noi, când am văzut asta, am rămas înlemniţi. Iar părintele, ba azi, ba mâine, aducând pitaci şi colaci din biserică, a împărţit la fiecare, de ne-a îmblânzit, şi treaba mergea strună; băieţii schimbau tabla în toate zilele, şi sâmbăta procitanie”, Ion Creangă.

15 aprilie 2025! 107 ani de la inaugurarea primului muzeu literar din România. Bojdeuca din Țicău l-a găzduit pe Ion Creangă din vara anului 1872 până la sfârșitul vieții.

Bojdeuca este astăzi cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Național al Literaturii Române. Istoria Bojdeucii se confundă cu însăși istoria scriitorului. Ion Creangă a cumpărat Bojdeuca în vara anului 1879.

Pe 50 de galbeni austrieci. Bojdeuca e alcătuită din două odăi cu o tindă pe la mijloc. Cu o cămăruță în spate. Una din odăi, cea despre miazăzi, era podită. Alta, cea dinspre miazănoapte era dată pe jos cu lut. Odăițele sunt cu ferestre mici și cu cruce prin mijloc. Bojdeuca a supraviețuit la două cutremure și fiecare restaurare a fost contestată.

Ultima a început în ianuarie 2022. Bojdeuca din Țicău a fost închisă publicului pentru a fi restaurată alături de curtea și clădirea alăturată. Împreună formează ansamblul muzeal Ion Creangă Iași. Pentru restaurarea bojdeucii s-au cheltuit 140 de mii de euro fără TVA. În spațiul virtual a fost criticat modul în care a fost restaurată Bojdeuca lui Creangă. De-o viață muzeograf la Bojdeuca, Valentin Talpalaru povestește mândru: „Este cel mai vechi, primul muzeu literar, prima casă memorială care a fost inaugurată. 15 aprilie 1918, un an cu rezonanțe istorice. De atunci, Bojdeuca a trecut prin nenumărate încercări. Și-a mai lăsat o parte din clădire obosită la pământ. Și-a mai odihnit o aripă la pământ. A renăscut, acum arată foarte bine! Iar lumea a fost absolut nedumerită văzând o Bojdeucă în straie noi. De unde și toate discuțiile în presă și în general în mass media.

Adevărul e că Bojdeuca își vede de drum, înaintând așa prin timp, prin vânturi, prin ploi, acolo în amintirile noastre prezente și viitoare. Și este gata să primească musafirii de ziua ei.

Mai are lipici bădia Creangă la copii! Recent a venit un grup de copii minunati de undeva din zona Neamțului, care au făcut un spectacol între ei și între vizitatorii accidentali de acolo. Vin foarte, foarte mulți copii, este o scenă primitoare, acolo se simt și ei artiști, măcar pentru o zi, acolo interpretează pe Creangă. Parcă spun altfel textele din Creangă acolo pe scena din fața Bojdeucii”.

Mai este Bădia Creangă pe gustul copiilor din zilele noastre?

Alexandra Vornicu, învățătoare la Colegiul Pedagogic din Iași răspunde zîmbind: „Dacă mă întrebați pe mine, aș spune cu mare certitudine că da. Pentru că, deși nu îl descoperă întotdeauna singuri și au nevoie de o mână întinsă, de un îndemn pentru a-l afla, o persoană care se aducă mai aproape de lumea poveștilor, consider că le place să-l citească. Și intervine, într-adevăr, magia pe care o cunoaștem la acest scriitor. Pentru că nu este doar un autor de manual, cum aș vrea eu să-i spun, ci e un povestitor universal.

Pentru că elevii râd la poznele lui Nică, se miră de obiceiurile bunicilor, privesc cu ochii lor din ziua de azi, lumea de atunci, cumva.

Mai ales că mulți nu mai au bunici la țară. Și, așa cum am spus, poveștile nu sunt doar niște cuvinte frumoase aranjate așa pe o hârtie, ci sunt reale lecții de viață despre greșelile pe care le pot îndrepta, despre bucuria sinceră, curiozitate. Modelează, într-adevăr, sufletul copilului pentru că suntem acum puși într-un context în care sunt înconjurați de atât de multă tehnologie încât simplitatea vieții de atunci nu le-ar strica, spun eu.

Povestirile lui Ion Creangă au însă și multe arhaisme.

Eu aș putea spune că, pentru început, un învățător, un părinte care să stea să le explice este binevenit. Însă este, într-adevăr, unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le oferă povestile lui Creangă. Pentru că este un limbaj bogat, plin de cuvinte pe care azi nu le mai auzim. Cu toate că sunt acele cuvinte vechi pe care nu le mai folosim neapărat, sunt esența unei epoci. Au așa un parfum de altă dată și fac parte din identitatea noastră culturală.

Dacă un copil dă peste un cuvânt necunoscut, se oprește și întreabă. Așa începe, de fapt, călătoria de a învăța. Pentru că limba română nu a fost mereu la fel dar a rămas vie. Și îi ajută pe ei să înțeleagă că înainte se vorbea altfel și altfel gândeau oamenii de altădată”.