audio Ziua Eroilor. Ne promovăm suficient eroii autentici ai neamului românesc?

„Nu ne promovăm suficient Eroii!” – este opinia sociologului și antropologului ieșean Nicu Gavriluță, profesor doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social – Politice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Nicu Gavriluță spune că nu trebuie să avem rețineri și complexe de inferioritate în a ne promova eroii autentici ai neamului românesc.

Sociologul ieșean ne recomadă să privim la modul în care Franța, Germania, Marea Britanie sau Statele Unite își asumă eroii. Celebrată în România de Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor este momentul în care poporul român onorează memoria eroilor cunoscuţi şi necunoscuţi, căzuţi în lupte de-a lungul istoriei, pentru libertatea naţiunii, pentru apărarea şi reîntregirea neamului. Numai că termenul de erou are o altă semnificație pentru copii și tineri, subliniază sociologul și antropologul ieșean Nicu Gavriluță, profesor doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social- Politice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Cu certitudine, termenul de erou are conotații diferite în funcție de perioada istorică și de populațiile la care ne referim. Pe scurt, dacă în perioada modernă și premodernă, eroul era, prin excelență, omul capabil de sacrificiu total pentru o idee nobilă, pentru o cauză aleasă sau pentru salvarea altor oameni, astăzi, eroul funcționează nu în registrul realității cotidiene, ci în plan imaginar. Mai precis, eroul devine super-erou, în sensul în care este dotat cu puteri speciale și încântă, creează senzații puternice, trăiri neobișnuite celor care citesc un roman cu acești supereroi, celor care vizionează un film palpitant cu supereroi, așadar, diferența esențială este, din punctul meu de vedere, aceea că eroul își transferă faptele neobișnuite pe un plan imaginar.

Cum poate ajunge istoria și cum poate căpăta o semnificație deosebită pentru adolescenți, pentru copii, ziua eroilor, care se sărbătorește de Înălțare?

Iată cum poate. De pildă, un adolescent pasionat de un supererou poate să-și asume anumite virtuți pe care acest supererou le întrupează. De pildă, virtutea curajului, virtutea atașamentului, virtutea dăruirii exemplare necondiționate pentru a-l ajuta pe celălalt. Și atunci, înțelegând că într-un film de aventuri se întâmplă ceva frumos și nobil, el își poate asuma aceste virtuți prin educație, citind despre eroi, despre faptele neobișnuite și poate, în timp, transpune în viața sa reală aceste virtuți. Cu atât mai mult, poate să înțeleagă profund semnificația eroilor de astăzi, de ziua specială a Înălțării. Așadar, ca profesor, pledez pentru o înelegere lucidă, realistă, a vieții tinerilor de astăzi, pentru o analiză foarte minuțioasă și profesionist realizată a pasiunilor lor reale, a preferințelor lor autentice și, apoi, prin educație clasică, pledez pentru orientarea acestor tineri către înțelegerea simbolurilor naționale, a faptelor neobișnuite a eroilor neamului, pentru înțelegerea istoriei acestei țări, pentru limbă, cultură, religie.

Dar ne promovăm noi suficient eroii? Dacă ar fi să vorbesc în termeni de marketing istoric?

Ne promovăm eroii, dacă e să discutăm în termeni de marketing istoric, dar insuficient. Aici este loc de mai bine și nu trebuie să avem rețineri, complexe de inferioritate în a ne promova eroii autentici ai neamului românesc, în condițiile în care colegii și semenii noștri din țările mari și puternice ale Occidentului își promovează proprii eroi. Mă gândesc la Germania, mă gândesc la Franța, la Marea Britanie. Nu mai spun de Statele Unite, ca să extindem exemplele din lumea de peste ocean. Așadar, țările civilizate și puternice își respectă tradițiile, își respectă cultura națională, își respectă famili, limba, evident, țara. În felul acesta se pot deschide către comunicarea cu celălalt, către diversitate, către înțelegerea și acceptarea celuilalt. Fără exercițiul acesta de asumare în mod autentic a unui veritabil patriotism, a unui cult al eroilor naționali, nu putem vorbi despre europenism, despre cosmopolitism, multiculturalism și așa mai departe. De ce nu putem vorbi? Pentru că ar exista din nou o altă ipostază a unei teorii clasice a formelor fără fond. Așadar, pledez pentru construcția și reconstrucția culturală a fondului național.