audio „Șampania regilor”. Povestea îmblânzirii Vestului Sălbatec al României
„Șampania regilor. O istorie a primei fabrici de șampanie din România. Pivnițele Rhein&CIE (1892-2022)” , Editura Polirom. Un volum semnat de Dorin Stănescu, doctor în istorie al Universității din București.
„Șampania regilor”. Scurtă prezentare.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, o comunitate mică de sași a înțeles potențialul Văii Prahovei și s-a stabilit în această zonă aflată la granița dintre Vechiul Regat și Austro-Ungaria. Cu sprijinul Regelui Carol I, în scurt timp, aici s-a înregistrat cel mai mare ritm al industrializării din România. Povestea familiei Rhein, care a jucat un rol esențial în modernizarea României, este strâns legată de cea a localităților de pe Valea Prahovei, în special Azuga, și a Casei Regale din România. În Azuga au fost ridicate, printre altele, o fabrică de postav, una de bere, un depozit de vin și o fabrică de șampanie, aceasta din urmă făcând celebră familia Rhein atât în țară (unde firma sa a devenit furnizoare oficială a Casei Regale), cât și în străinătate. Istoria familiei s-a suprapus cu cea a șampaniei în România, de la primele reușite, câștigarea renumelui și anii de glorie, până la decăderea din perioada comunistă.
Dorin Stănescu a acceptat provocarea Radio HIT și a acordat un interviu Violetei Cincu.
Violeta Cincu: Domnule Dorin Stănescu, subiectul v-a ales pe dumneavoastră sau dumneavoastră l-ați ales?
Dorin Stănescu: Cred că este un subiect care, cumva a venit natural pe linia preocupărilor mele legate de procesul de modernizare a României în secolul al XIX-lea. Și în același timp este legat și de faptul că eu fiind ploieștean, sunt interesat de istoria județului Prahova și, sigur, a orașului Ploiești. Am pornit pe calea ferată pentru că specializarea mea este legată de istoria căilor ferate și procesul acesta de modernizare declanșat în societatea românească de calea ferată m-a condus în cele din urmă spre această istorie cumva inedită a șampaniei de la Azuga și a șampaniei românești în general.
Cine este Dorin Stănescu? Dorin Stănescu (n. 1974), doctor în istorie al Universității din București (2009), bursier postdoctoral în cadrul programelor Europeus, derulat de Universitatea din București (noiembrie 2011 – februarie 2012), și Cendari Transnational Access Fellows, Trinity College Dublin (noiembrie 2015 – ianuarie 2016). Este vicepreședinte al Societății de Științe Istorice din România (din 2019). Cele mai recente lucrări publicate: Republica de la Ploiești (2016) și Statuia Libertății. O istorie republicană ilustrată (în colaborare cu Dan Gulea, 2020).
Violeta Cincu: Cartea dumneavoastră poate fi citită în note multiple. Poate fi ca o pagină de istorie. Într-un fel sau altul, pare a fi și o carte de aventuri pare a fi și, să spunem, o lecție că mioritica resemnare poate fi învinsă. În ce notă să citească oamenii acest volum „Șampania regilor” ?
Dorin Stănescu: Sigur, sunt foarte interesante aprecierile dumneavoastră și cred că și apropiate de realitatea pe care eu am descris-o în acea carte. Lucrarea poate fi privită dintr-o multitudine de perspective cumva caleidoscopice. Pentru că este într-un fel o situație similară cu cea pe care am întâlnit-o în Vestul Sălbatic din America primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Pentru că aici, la Azuga, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea locul era oarecum pustiu. Câțiva tineri au venit aici de la Brașov și din sălbăticia aceasta ei au creat o civilizație durabilă. Aceasta este o cheie în care poate fi citită cartea. În același timp, cartea este și o istorie a regalității din România. Este și o istorie a unor familii de sași care vin aici la Azuga și, așa cum spuneam din această sălbăticie, ei crează un imperiu. Și fac să se vorbească despre fabricile lor, despre produsele lor în mai toată lumea,. Și la 1900, la Expoziția Universală de la Paris, produsele firmei Rhein pentru că –despre familia Rhein și produsele și fabricile lor dtăm în această carte- la 1900, produsele Rhein sunt premiate și medaliate la la Paris. Ți fac ca lumea întreagă să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat aici, în doar câteva decenii, în acel cătun neînsemnat dintr-o țară mică din Estul Europei.
Violeta Cincu: Ce v-a plăcut cel mai mult din istoria familiei Rhein?
Dorin Stănescu: Sunt o mulțime de lucruri care efectiv mi-au mers la suflet. În primul rând, mi-a plăcut dârzenia acestor oameni, pentru că și-au sacrificat efectiv tinerețea pentru a-și împlini un ideal personal. Idealul lor personal era sigur, acela de a deveni niște oameni prosperi, respectați în societate. Însă în același timp au avut în vedere mereu și binele public. Pentru că ei sunt cei care s-au raliat efortului regelui Carol I de modernizare a României și au crezut în acest efort, au crezut în acest proces și au arătat că și aici se poate. Este frapant lucrul acesta. Familia Rhein așa cum am găsit-o eu în însemnările unui medic brașovean, însemnări aflate în posesia arhivelor Bisericii Negre din Brașov, familia Rhein este o familie care a fost încercată de viață.
Nu a fost totul așa pe roze. Au avut drame personale, au avut copii care care au murit, au avut multe, multe lucruri de de înfruntat. Să ne gândim că fabrica de șampanie în 1916 este ocupată de către armata germană. Sigur, suntem în contextul Primului Război mondial. Această fabrică de șampanie este ocupată de armata germană. Este jefuită, evident că șampania a fost un premiu pentru soldații germani care tocmai cuceriseră Valea Prahovei. Și după război, oamenii aceștia au trebuit să reia munca aproape de la de la zero. Și au făcut-o cu atât de multă dedicare încât au reușit să repună fabrica și prestigiul acesta al produselor de la Azuga au reușit să să le repună din nou în atenția societății românești. Istoria șampaniei de la Azuga pe care familia Rhein o produce cumva se îngemănează cu istoria acestei familii. Pentru că sunt două generații care muncesc necontenit pentru ca produsele lor să devină cunoscute atât în țară…și trebuie să spun aici că șampania Rhein a fost cea mai consumată și cea mai iubită șampanie a perioadei, să spunem primei jumătăți a secolului al Xx lea. Iar românii au admirat ceea ce acești oameni au reușit să facă aici, la Azuga, reiterez cu sprijinul regelui Carol I.
Violeta Cincu: Cartea pare a fi și un manual pentru politicieni. Scrieți la un moment dat…… aici în rândul proprietarilor și funcționarilor din aceste fabrici de la Azuga Carol I regăsește spiritul și punctualitatea germană, atât de rare într-o țară în care anecdotica vremii afirmat că miniștrii nu erau niciodată punctual, iar regele deranjat le-a dăruit ceasuri tocmai pentru a respecta programul stabilit. Cât de ușor, cât de greu v-a fost să faceți documentarea pentru această carte?
Dorin Stănescu: Vă spun cu toată sinceritatea că fost un proces dificil. În lipsa unei arhive dedicate a companiei Rhein, o arhivă care din păcate a dispărut în contextul celui de al doilea Război Mondial și al instaurării la putere a regimului comunist. A fost foarte dificil de găsit documente care să sprijine acest proces de reconstituire atât a istoriei acestei fabrici, a istoriei orașului Azuga de astăzi, dar mai ales a istoriei acestei familii Rhein. În cele din urmă, printr-un efort așa detectivistic aș putea spune, am reușit să găsesc suficiente informații care m-au ajutat să conturez acest portret al unei fabrici,al unui produs șampania românească, al unei familii și al unei epoci. Și pentru mine lucrul acesta a reprezentat o mare împlinire.
Violeta Cincu: Ce simțiți atunci când revedeți Azuga după toată documentarea și după apariția cărții Șampania regilor?
Dorin Stănescu: M-am atașat sufletește de ea pentru că înțeleg mai bine coordonatele pe care s-a dezvoltat, în teleg mai bine eforturile extraordinare pe care acei oameni minunați de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al douăzecelea le-au făcut pentru ca zona aceasta să devină cunoscută, să se ridice, să se afirme Azuga. Chiar dacă astăzi este mult mai cunoscută pentru sporturile de iarnă.
Pentru componenta de turism Azuga la începutul secolului al XIX-lea a fost și termenul nu nu este exagerat a fost o vitrină pentru societatea românească. Dar și pentru vizitatorii din străinătate care veneau în delegații oficiale la castelul Peleș, la SINAIA, iar regele Carol I îi aducea aici, la Azuga, să vadă cele 12 întreprinderi care erau mândria sa. Și la care el însuși a avut o contribuție determinantă. Azuga am spus că a fost o vitrină pentru că întreaga societate românească de la începutul secolului al douăzecelea a venit aici ca să vadă acest miracol. Cum într-un sat a înflorit o industrie. Și cum cum de a fost posibil așa ceva și și la noi în țară.
Din acest considerent, Azuga de ieri a fost o vitrină. Iar Azuga de astăzi este cumva o vitrină, dar o vitrină în care vedem urmele trecutului și modul în care realizările înaintașilor pot să străbată timpul. Fabrica de șampanie de la Azuga, în ciuda tuturor vicisitudinilor, a crizelor economice, este în continuare acolo prezentă. Se produce în continuare. nu mai spunem sigur astăzi șampanie ci vin spumos. Dar ea ea a rezistat și această asociere cu regalitatea continuă chiar și astăzi Regele Mihai, întâi în anul 2006 a revenit la această fabrică și și-a amintit cu plăcere de copilăria sa, de momentul în care adeseori venea aici în vizită. Trebuie spus că toți cei patru regi ai României au venit aici la Azuga, au vizitat fabricile de fabricile de aici, inclusiv fabrica de șampanie. Pentru că acest lucru era o parte a îndatoririlor de a cunoaște țara de a cunoaște mecanismele prin care puteau să sprijine dezvoltarea economică și modernizarea României.