Radio Hit
Asculta Live
 

HIT play live

Green Arrow

audio „Să aprindem inimile, nu doar lumânarea. Să plantăm cer în inimile noastre.” Interviu cu părintele Francisc Doboș

  • aprilie 17, 2022
  • Diana Nechita
Francisc_Dobos

Părintele Francisc Doboș este preot romano-catolic, absolvent al Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași și al Universității Pontificale Urbaniana Santa-Croce din Roma. Paroh al Bisericii Sacré Coeur din București, dar și responsabil al oficiului de Evanghelizare și Promovare Umană. Părintele spune adesea că misiunea noastră este să plantăm cer în inimă.

Despre liniște și Înviere, părintele Doboș spune că este esențial ca un creștin să nu comercializeze sărbătoarea Învierii, ci să o simtă cu sufletul, în comuniune cu cei din jur, să fie prezent cu trupul și sufletul. Suntem în goana cadourilor, cumpărăturilor, dar pierdem esențialul acestei sărbători importante. Că Iisus a Înviat, Ne cheamă spre rugăciune, spre credință și toate în legătură cu El.

Un om al liniștii, al compasiunii, al iubirii față de Dumnezeu. Despre sfaturi și trăiri, despre ce să facem acum, în prag de sărbătoare. Un interviu HitVoice cu părintele Francisc Doboș.

 

Violeta Cincu: Împăcarea cu tine însuți, BookZone, Dialoguri de Francisc Doboș și părintele Constantin Necula. Părintele Doboș este invitatul HitVoice în duminica în care credincioșii catolici sărbătoresc Paștele. Bun găsit!

Părintele Francisc Doboș: Hristos a Înviat, mulțumesc frumos pentru invitație!

Violeta Cincu: Adevărat a Înviat! Un copil m-a întrebat odată când S-a născut Dumnezeu și dacă Își petrece ziua la Kidsland.

Părintele Francisc Doboș: Hristos Se naște de fiecare dată atunci când Îi dăm voie în viețile noastre. El fiind veșnic, nu are nevoie de naștere în veșnicie, ci doar în timpul nostru și în viețile noastre și se naște în sufletul fiecăruia dintre noi atunci când suntem învățați primele rugăciuni sau când ni se șoptesc vorbe de sens de către părinți, îndeosebi de către mame, care îi învață pe proprii copii primele rugăciuni.

Violeta Cincu: Îl vedem noi deseori pe Dumnezeu ca pe Moș Crăciun care trebuie să facă daruri tot anul și atunci când nu primim ce ne dorim, batem bosumflați din picior?

Părintele Francisc Doboș: Se întâmplă, și mai ales dacă unii dintre noi, din partea celor care au responsabilitatea de a-L predica, nu predicăm un Dumnezeu stăpân – atunci ne este frică de acest Dumnezeu și încercăm să menținem echilibristica și am vrea doar să nu ne vadă și ne ferim de El, facem slalom prin viață. Dacă, în schimb, părinții și părinții noștri duhovnici, preoții, ajungem să predicăm un Dumnezeu Tatăl, nu doar un Dumnezeu hipster care ne lasă – faceți ce vreți voi –, un Dumnezeu Tată care iubește și iartă, atunci această iubire, care iartă, ne responsabilizează. Ajungem să nu mai facem acele greșeli ale noastre, nu din frică, ci din iubire prea mare de a nu-l răni pe cel care ne iubește.

Violeta Cincu: Cât de importantă este taina spovedaniei? Cât de importantă este relația unui credincios sau a unui om cu preotul? Pentru că putem asculta o slujbă și la televizor, în sufragerie, putem să ne rugăm din dormitor, fără să călcăm pragul unei biserici… E o temă care apare în cartea pe care ați scris-o împreună cu părintele Necula.

Părintele Francisc Doboș: Există această ispită, a privatizării lui Dumnezeu. O să ne tragem fibra optică pe canapeaua de acasă pentru a avea noi propria legătură cu Dumnezeu. Tocmai că Dumnezeu atunci când S-a întrupat, a Mers în comunitate, a Întâlnit oameni, a Ieșit El, i-a chemat la templu, le-A spus ca fiecare să se roage în inima lui, dar mai apoi, cenacolul, acolo unde a avut loc ultima cină unde S-a coborât Duhul Sfânt, trebuie să existe în viața fiecăruia dintre noi. Contactul cu comunitatea, cu biserica de care aparține – ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică –, chiar și pentru evangheliști, acolo unde se regăsesc ei, dar evident că pentru noi, pentru biserica catolică, ortodoxă, avem Sfânta Liturghie, Taina Spovedaniei. Nu putem trăi fără această întâlnire cu Dumnezeu pentru că altfel devine o aroganță spirituală și rămânem acei creștini, după perioada de pandemie, și putem risca să rămânem la nivelul de creștinism de canapea. E nevoie acum să redescoperim pelerinajul la biserică, săptămânal, mersul la sfintele celebrări, la Sfânta Liturghie, la această ascultare activă a cuvântului lui Dumnezeu, devine o lectură și o ascultare comunitară, împreună cu cei pe care uneori îi cunoaștem sau, mergând la biserici, nu-i cunoaștem pe toți oamenii, dar fac parte din comunitate, devine aspectul comunitar al credinței, ceea ce este foarte important.

Violeta Cincu: Am trecut prin doi ani de pandemie, acum avem aproape de granițele noastre un război. „De ce unesc mai mult violențele decât dragostea?”, s-a întrebat într-un interviu o actriță din Republica Moldova.

Părintele Francisc Doboș: Pentru că în fața violențelor descoperim lucrurile comune pe care le avem, viața pe care nu reușim să o prețuim atunci când avem perioade de pace – atunci vedem că aproapele nostru devine concurentul nostru și intrăm în mecanisme de invidie, de egoism, de calcule, de răutăți. Atunci când dăm de greu, de conflict sau de război, lăsăm la o parte orice aroganță și ne dăm seama că viața aproapelui nostru, a ucrainenilor pe care românii, în general, nu îi simpatizează în mod deosebit. Acum am demonstrat, români de peste tot, că putem fi solidari, putem sufleca sufletele și mânecile pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lor, pentru că fug de gloanțe, de arme și de război și au nevoie să își conserve și să își păstreze viața pentru a trăi mai apoi reunirea cu cei dragi, după terminarea războiului.

Violeta Cincu: Prin viață, căutăm liniștea și siguranța într-o cursă de mare viteză. Fugim după bani, cariere, unii părinți fac slalom cu copiii lor, încercând să-i ducă la balet, la meditații – nu ne mai mulțumește nimic. Uneori cumpărăm cărți de dezvoltare personală, recităm mantre. Cum ne dăm seama care este misiunea noastră?

Părintele Francisc Doboș: Eu spun adesea: misiunea noastră este să plantăm cer în inimă – dar nu este o formulă de dezvoltare personală, o mantră și cuvinte care nu cresc cu cerul din noi. Această operațiune agricolă spirituală, de a planta cer în inimi, ține de un Dumnezeu care S-a Întrupat. Nu este doar lucrarea noastră, este lucrarea lui Dumnezeu, iar pentru asta avem nevoie de smerenie și de bucurie pentru că smerenia gheboasă sau falsă nu folosește la nimic. Să nu fie vorba în toată această misiune doar despre noi, ci să ne dăm seama că în toate relațiile noastre trebuie să existe Dumnezeu. El să fie conexiunea și bucuria vieții noastre.

Violeta Cincu: Ușor de spus, greu de făcut.

Părintele Francisc Doboș: Dacă începem în fiecare dimineață, cu mici pași, și ne concentrăm pe cele 24 de ore o să vedem că va fi ușor de făcut și poate mai greu de spus, pentru că nu o să avem timp. Dacă ne concentrăm pe toată viața și responsabilitatea, simțim că toată această presiune devine prea mare pentru noi ca și cum am avea responsabilitatea întregii omeniri. Nu avem decât responsabilitatea gesturilor noastre. Acea lume ține și de mine, de împăcarea cu Dumnezeu și de pacea pe care o sădesc în propria mea familie cu cei dragi ai mei.

Violeta Cincu: Învierea a devenit o amplă operațiune comercială deseori. Iisus e cel mai bun agent de marketing. Facem casa lună, dar uităm să ne curățăm mintea, inima. Ou, cozonac, cadouri, iepuraș, ne batem în parcările din supermarketuri, bifăm Învierea, luăm lumina și plecăm. Unde e Taina Învierii?

Părintele Francisc Doboș: Ne-am înconjurat de o spiritualitate a stomacului. Paștele de pe masă, ouăle, drobul, agitația din supermarketuri, să facem pace, să ieșim din spiritualitatea superstițioasă și comercială. Avem nevoie de toate acestea, dar să le drămuim și să le dozăm pentru că echilibrul face diferența. Să avem grijă să consumăm cu încredere rugăciune și har, iertare de la Dumnezeu, împreună cu bucatele de pe masă, fără să le divinizăm pe acelea.

Violeta Cincu: Cum putem învăța să iubim fără să cerem nimic la schimb?

Părintele Francisc Doboș: Doar cine se simte și trăiește iubirea care vine de Sus și vine și prin brațele celor dragi, ale mamei pentru un copil, ale propriei familii, chiar dacă nu există relații perfecte sau de tensiune, doar atunci când ajungi să primești iubirea înveți să o dăruiești pentru că ieșim dintr-un mecanism – încep să iubesc doar dacă sunt iubit. Nu sunt condiții, doar asta face Dumnezeu. Noi trăim relații de foarte multe ori comerciale. Facem ceva doar dacă primim ceva la schimb. De la Dumnezeu învățăm, în acest timp pascal, Paștele pentru noi, Săptămâna Mare pentru ceilalți credincioși, că sacrificiul lui Hristos ne invită la o generozitate, la o vulnerabilitate pentru a putea trăi adevărata gratuitate a iubirii care doar de la Dumnezeu vine. Noi, ceilalți, încercăm să învățăm gratuitatea, dar știm că de foarte multe ori ajungem să aprindem inimile, nu doar lumânarea.

Violeta Cincu: Un mesaj pentru credincioși?

Părintele Francisc Doboș: Să trăiască nu doar senzaționalismul sărbătorii și al ghiftuirii de la masă, ci să trăiască toate senzațiile spirituale, interioare, sufletești, care ne introduc în misterul Învierii lui Hristos. Nu vedem, nu suntem siguri pentru că nu punem mâna, ci suntem siguri pentru că trăim în interior, sufletește, Învierea lui Dumnezeu. Să trăim orice senzație spirituală și să nu căutăm doar senzaționalismul.