Vă provocăm să răspundeți la întrebările din finalul fragmentului de mai jos!

Chestia dintre Nel și Nina a părut a fi, cum să vă zic, ca o zăpadă în martie. Ceva neașteptat, care face totul să pară magic și nou, din nou. Nel a descoperit că-i place să gătească frigănele și, mai ales, că-i place să-i gătească frigănele Ninei, Nina aproape că a învățat să nu-și mai ardă degetele când aprinde chibrituri și să nu mai pufăie când fumează. De data asta, ea nu s-a mai imaginat cu numele lui de familie doar pentru că așa se practică și el n-a simțit niciodată că rămâne sau că e lăsat în urmă. Și-au peticit unul altuia colțurile uzate din oraș – școala, fabricile, librăriile fără cărți, Casa Modei cu materiale și fără prea multă modă, parcurile cu scrâncioburi ruginite, hotelurile pentru străini, băncile din fața bisericilor pe care se sărutau până ce se aprindeau și se stingeau la loc și-apoi iar se aprindeau felinarele. Se pare că prieteniile-iubiri, devenite iubiri-prietenii, transformă ciocăniturile porumbeilor în geam în metronom pentru cântat game la pian și absența părinților în lipici. Oare există iubiri adevărate care să nu fie iubiri-prietenii? Oare are loc mai mult de o iubire-prietenie într-o viață de om? Dar într-o viață de câine? Sau de pisică? Oare are rost o iubire, fie ea și adevărată, dacă nu e iubire-prietenie?

V-am stârnit curiozitatea cu micul fragment? Este un fragment din romanul Banchetul cerșetorilor de Irina Anghel, câştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2022.

Irina Anghel s-a născut în 1997 la Iaşi. Este jurnalistă la Bloomberg în Londra, unde a scris, printre altele, despre economie şi pieţele de cafea, zahăr şi cacao. Înainte de a se alătura redacţiei Bloomberg, Irina a colaborat cu Iaşul nostru, Buletin de Bucureşti, Economedia şi Şcoala9. Este licenţiată în economie politică la King’s College London şi are un master în jurnalism şi politici economice de la Sciences Po Paris.

Cum s-a făcut de a devenit jurnalista Irina Anghel, scriitoare? Este prima întrebare adresată Irinei de jurnalista Violeta Cincu.

Nu știu! Scriitor e un cuvânt foarte mare și aproape că nici nu-mi vine să îl folosesc când vorbesc despre mine, dar mereu am scris într-o formă sau alta. De când eram mică desenam mult și spuneam povești cu voce tare despre personajele pe care le desenam. Și apoi am început să desenez și să scriu pentru mine tot felul de reviste, începuturi de cărți. Am scris și câteva piese de teatru pentru școală. Și am și crescut cu multe filme și povești. Citesc mult și de toate de când mă știu. Cumva cred că toate astea la un loc m-au făcut când am ajuns la școală să scriu compuneri care le-au atras atenția profesorilor mei de limba română.

Și auzind încurajările profesorilor mi-am zis: Hai uite că poate pot și eu să scriu pe bune, nu doar în joacă sau pentru note! Dar scrisul nu a fost niciodată doar o ambiție sau un lucru pe care îl fac doar pentru că am impresia că mă pricep la el. Scriu și ca să-mi dau seama ce gândesc, mereu am ținut un jurnal. Și cred că scrisul la mine vine și dintr-un impuls de colecționar, de a aduna momente, sentimente, expresii, și de a le da o nouă viață.Să spun o poveste cu ele, ca să le conving să rămână cu mine, să nu fie uitate. Foarte frumos, a spus Orhan Pamuk că romanele se disting de muzee pentru că muzeele conservă lucruri dar romanele consercă întâlnirile noastre cu diverse lucruri. Și cumva cred că m-am regăsit în ce a spus Orhan Pamuk. Și pe lângă asta, scrisul la mine mai vine dintr-o dorință de a amuza, de a da un spectacol pentru cineva. Cum făceam spectacole cu fratele meu pentru părinți în sufragerie, când eram mici. Și așa cred că știu să mă dau acum un spectacol în scris.

Tu ai ales subiectul sau subiectul te-a ales pe tine. Ce te-a inspirat? Ai spus la un moment dat că totul a pornit de la o conversație auzită demult într-o librărie.

Da, așa este. Subiectul, putem spune că subiectul m-a ales pe mine sau eu am atras cândva subiectul, nu știu depinde. Eram în liceu și eram în librărie. Am auzit o frântură dintr-o conversație între câțiva bărbați mai în vârstă, care vorbeau despre Banchetul Cerșetorilor, adică albumul de la Rolling Stones. Dar au folosit chiar cuvintele astea. Și m-a lovit senzația asta că am dat eu peste ceva și că trebuie să transform conversația aia într’o poveste. Mi s-a părut mie ceva mai bun, magic cum suna titlul în română. Și cred că eram și într-o stare de căutat subiecte pentru scris, pentru că aveam de făcut câteva povești pentru un concurs la școală și zero inspirație. Despre ce să scriu? Și pornind de la acea conversație din librărie, mi-am construit în cap o mică narațiune cu Mel și Victor, care caută discul Banchetul Cerșetorilor pentru Mișu pentru întâi aprilie. Chiar dacă acesta a dispărut cu 10 ani în urmă în amintirea propriilor lor banchete din liceu . Și practic, de atunci și până anul ăsta, am tot adăugat la acest schelet inițial până a ieșit cartea.

Practic, cât ai scris la Banchetul Cerșetorilor?

Deci practic, am scris din clasa a 9-a sau a 10-a, nici nu mai țin minte, până când am trimis cartea la tipar. Cred că până în vară anul ăsta. Am scris până în ultimul moment.

Avem un început foarte provocator și neobișnuit. Personajele din carte sunt inspirate din personaje reale?

Nu mai mult decât în oricare altă operă de ficțiune. Adică n-am avut nici un personaj pe care să-l fi construit după vreun model din realitate. Am luat ca toți scriitorii diverse lucruri care m-au amuzat, surprins s-au mau atins din viața reală și după le-am transformat în cu totul altceva. Nici eu mai nu mai știu de unde am pornit de multe ori. Cred că pentru că am stat cu cartea asta în cap atâția ani mă trezeam de multe ori că mă plimbam pe stradă și luau aproape în mod inconștient de la oamenii care treceau pe lângă mine setalii care s-ar potrivi lui Nel, Mișu sau Nina. Și cumva poate s-au regăsit unele dintre observațiile astea ale mele în carte apoi.

Banchetul cerșetorilor este un roman polițist. E SF?

Nu cred că se încadrează într-un anumit într-un anumit gen . Eu una chiar sper că nu are un gen anume,. Deși mă mai distrez spunând că e un fel de pseudo roman polițist. Și trebuie să spun că m-a flatat faptul că unele librării l-au inclus la categoria umor. Este un amestec de mai multe genuri și pentru mine tocmai ghiceala asta continuă de oare ce e cartea asta m-a entuziasmat cel mai tare când când am scris. Îmi place să cred că genul romanului se schimbeă și în funcție de persoana care îl citește.

Cum ai luat decizia de a te înscrie la concursul de debut al Editurii Polirom?

Eu am terminat o primă variantă a romanului la finalul lui octombrie anul trecut, și nu știam exact ce să fac cu cu ea. Ear o prima variantă, era un draft și am vrut s-o las la sertar o perioadă, să mă reîntorc la ea cu alți ochi. Dar nu-mi dădusem în cap un termen de o lună, 2 luni, 3 luni, 4 luni. Numai că o prietenă mi-a spus: Uite, este concursul acesta la Polirom și poate ar trebui să-ți înscrii romanul. Concursul avea și un dead line, la finalul iernii și am zis că uite asta e o ocazie bună să redeschid manuscrisul. Având și un dead line. Deci am lălăit-o foarte mult cu cartea asta. A început practic în liceu și am dus-o până anul acesta. Mi-am spus chiar trebuie să termin cartea. Așa că am scris destul de mult iarnă și l-am chinuit la la la concurs.

A fost o surpriză premiul?

În bine, știți cum e! Eu l-am trimis la concurs deci nu a fost o surpriză cum ar fi fost dacă m-aș fi trezit premiată, fără să știu măcar. Când l-am înscris la concurs nu l-am înscris cu speranța de a câștiga. L-am înscris pentru dead line ca să îtermin cartea. În ultimii ani aplicând la tot felul de internship uri și locuri de muncă. M-am obișnuit să o aplic în 100 de locuri și să mă simt norocoasă dacă mă cheamă cineva la un interviu. Nici nu mi-am pus problema că o să-mi câștig. A fost o surpriză, dar o surpriză plăcută.

Emoții atunci când a apărut cartea în librării. Când cititorii au început să cumpere cartea?

Da. Mai ales că a apărut mult mai devreme decât mă așteptam. Și m-am simțit destul de vulnerabilă așa în prima săptămână. Cartea asta pe care am avut–o atâția ani doar pentru mine, în care am pus inevitabil ceva dincine sunt eu …era dintr-o dată așa la liber. Sentimentul acela a fost puțin de: Acum toată lumea pare să îmi răsfoiască imaginația și creierul și eu n-am nimic de zis. Dar a trecut acum panica asta. Și m-am bucurat să primesc tot felul de reacții de la cititori și sunt chiar curioasă să văd ce înșelege fiecare din din cartea asta.

Irina Anghel, Banchetul Cerșetorilor, câștigătoarea concursului de debut al editurii POLIROM 2022 , Cum vrei să rămână cititorii după ultimul rând?

Ideal aș vrea să fie ca în citatul acela citat și răscitat din De veghe în lanul de secară. O carte care să te facă să-ți dorești ca autorul ei să îți fi fost prieteni și să fi putut suna oricând îți doreai!

Se adresează unei anumite categorii sau e interzisă unei anumite categorii?

În niciun caz! Eu n-am scris-o cu anumită categorie în cap. Cred și sper că o să-și găsească Banchetul singur cititorii.

Cât a contat fața de masă cu maci roșii de la bunica în procesul de scriere?

A avut și față de masă cu maci de la bunica rolul ei. Am scris o bună parte din carte pe ea în bucătăria mea din Londra, iarna și primăvara asta. Chiar după ce am primit răspunsul de la concurs chiar am continuat să scriu mult la carte. Cred că acolo am și scris ultimele rânduri înainte să trimit la tipar. Chiar de pe acea față de masă am trimis cartea la tipar. Eu am crescut și cu părinții și cu bunicii mei în aceeași casă. Bunica n-a fost niciodată doar un loc în care mergeam în vacanță sau în weekend. Era și este și acum, când merg acasă este o parte din în fiecare zi ul meu. Și fața asta de masă cu maci este doar unul din modurile în care simt că o am cu mine mereu oriunde. Bunica e printre cele mai bune prietene ale mele . Ne plac poveștile astea de două rânduri înțelepte și amuzante și când își dau voie și puțin triste. O singură replică am pus de la bunica în carte. Când zice Nina că soțul ei care a murit e la băile de nămol la 2 metri în jos. Cred că multe din micile paranteze cu povești din carte, au ceva din spiritul bunicii mele sau așa îmi place să sper

A citit bunica cartea?

Nu! Cred că ar trebui să trebuie să o încurajez.

Ce urmează după Banchetul Cerșetorilor?

Scriu câteva povesti, am și terminat chiar câteva, Dar nu e mereu ușor să continui, mai ales că acum s-a publicat Banchetul. Și îmi place să vorbesc despre carte, despre Banchetul Cerșetorilor, dar asta înseamnă că mă afund cumva din nou în universul ei. Așa că trebuie să învăț să vorbesc despre Banchetul Cerșetorilor ca și cum aș merge într-o vizită în lumea cărții, fără să mă fac prea comodă acolo în trecut. Sunt curioasă ce va ieși din povestirile astea pe care le scriu. Mai ales că Banchetul Cerșetorilor a învățat și cum să lucrez disciplinat cu program și cu un plan. Și acum am mai multă încredere în mine că voi termina aceste povestiri și că nu va dura 7 ani.

Ce întrebare i-ar adresa jurnalista Irina Anghel scriitoarei Irina Anghel?

Nu m-am gândit niciodată la asta. Cred că pentru mine, cel puțin când citesc interviuri cu scriitori, cel mai mult îmi plac întrebările astea legate, de ce? De ce scrii? Întrebare pe care foarte frumos ați pus-o și dumneavoastră la început, când ați fost curioasă să aflați care a fost impulsul meu de a scrie, cred că asta e întrebarea mea preferată. Și citesc constant răspunsurile altor scriitori la întrebarea asta și ca formă de inspirație,

Ce mesaj ai avea pentru cineva care stă în librărie în fața raftului unde e Banchetul Cerșetorilor și se gândește dacă să o cumpere sau nu?

Nu cred că trebuie să știe nimeni nimic despre mine . Cred că l-aș încuraja să cumpere,Aș încuraja o să citească prima pagină .Pentru mine, cel puțin când am scris prima pagină, am simțit că uite, am o voce care îmi place. Dar la un moment dat am scris această pagină. Și cred că ăla a fost unul dintre momentele în care mi s-a părut că am găsit vocea cărții Am găsit ceva care mă intrigă, mă făcea să-mi doresc să scriu mai mult. Aș încuraja oamenii să citească prima pagină și dacă le place și îi intrigă să cumpere cartea și apoi îmi spună.