audio INTERVIU. Teodor Baconschi: „Într-o lume în care foarte multe lucruri fac zgomot pentru nimic, trebuie să revenim la autori care ne fac să înțelegem frumusețea lumii”

În răspăr cu duhul demolator şi resentimentar al epocii, Teodor Baconschi recomandă autori, artişti şi gânditori, cărţi şi filme de neocolit în noua sa carte, Făclia de smalț. Recomandări iubitoare într-un secol dezordonat. Alege ce-i mai bun, creionând un adevărat canon cultural. În acest panteon subiectiv se regăsesc Stendhal şi Camus, Monseniorul Ghika, Nicolae Steinhardt şi Robert Schuman, Nicolás Gómez Dávila şi Martin Buber, Jacob Taubes şi Olivier Clément, Federico Fellini şi Horia Bernea. Teodor Baconschi spune că trebuie să revenim la acei autori care ne fac să înțelegem sensul existenței, frumusețea lumii.

Violeta Cincu: Teodor Baconschi, Făclia de smalț. Dacă ne uităm, făclie înseamnă, fie căldură, flacără, văpaie, dar și forța aducătoare de libertate, de adevăr, de cultură, pe când smalțul fie face impermeabile obiectele de ceramică sau metal, fie le înfrumusețează.

Într-o lume în derivă, de ce făclia de smalț?

Teodor Baconschi: Am ales acest titlu și ca să folosesc două cuvinte frumoase din limba românească mai veche, cuvinte pe care nu prea le mai folosim, dar și pentru a sugera tocmai această funcție pe care o are hermeneutica culturală în general. Când citim și ne transcriem impresiile de lectură, când facem recomandări pe seama unor cărți care nu trebuie ocolite. Avem, pe de o parte, dinamismul acesta al al focului intelectual care se extinde și, pe de altă parte, mineralitatea asta a smalțului, pentru că scrisul fixează, creează un reper pentru memoria colectivă. Deci, chiar dacă metafora acestui titlu mi-a venit spontan, atunci când căutam o formulă pentru volumul recent de la Polirom, ea are totuși o întemeiere, ca să zic așa. 

Violeta Cincu: Făclia de smalț, Recomandări iubitoare într-un secol dezordonat, semnată de Teodor Baconschi. E o oază în această lume sau e un strop de frumusețe?

Teodor Baconschi: Nu cred că mie îmi revine datoria de a face astfel de evaluări poetice sau nu, dar cred că Polirom unde sunt găzduit cu mai multe cărți în ultimii ani, sprijină autorii români, sprijină pe cei care prin scrisul lor încearcă să întrețină tinerețea noastră pentru că vedem astăzi, pe de o parte, autorii români sunt copleșiți de concurența pe care le-o pune în față valul de traduceri din toată lumea, mai cu seamă din lumea anglo-saxonă.

Pe de altă parte, suntem confruntați cu declinul atenției. Adică cititorii competență răresc. Piața cărții e adevărat, crește lent și organic. Nu scade însă, totuși, oamenii citesc mai degrabă mesaje pe Whatsapp, Messenger sau mici articole de presă online și nu își mai oferă răgazul de a sta într-un fotoliu acasă, la ei sau pe o terasă vara și de a citi o carte cap coadă. Oricum, formula mea preferată, care e eseul scurt, e convenabilă și din punctul ăsta de vedere al ritmului nostru de viață actual, pentru că oriunde te-ai găsi și ai deschide acest volum, poți să parcurgi textele destul de rapid și să să le reiei atunci când ai vreme.

Violeta Cincu: Cum v-ați ales temele? Cartea dumneavoastră e ca o cutie cu bomboane și nu știi niciodată ce gust are bomboana pe care tocmai o citeșt. De la Ghica, benzi desenate, lemn, paralelă Rusia-România, vorbim despre noul progresism, corectitudine politică.

Teodor Baconschi: Sunt temele timpului nostru, cum spunea Ortega Y Gasset. Cred că e felul meu de a trece prin lumea românească și europeană, pe care le cunosc în egală măsură. Nu poți să rămâi fixat într-o tematică atemporală pur metafizică. Trebuie să pleci în reflecțiile pe care le asumi de la actualitate, de la ce frământă societatea în care trăiești asta fac și eu, iar în prima parte a cărții sunt aceste recomandări, în special de filme cărți pentru că de multe ori nu știi cu ce să începi. Am constatat că atunci când scriitorii fac recomandări critice, în general suscită poate niște descoperiri intelectuale la public de orice vârstă, poate să fie un elev de liceu deștept care caută să pună bazele unei culturi generale. Poate să fie o persoană adultă, un profesionist care vrea să își ofere când și când o fereastră în care să scape puțin de ce are de făcut zi de zi. Deci mă bazez pe faptul că cititorii cărții îmi acordă acest credit prealabil de a face recomandări justificate și asta și încerc să arăt de ce o carte sau alta de ce trebuie să fie, discret, dacă tot am marcat la noi centenarul, Fellini. E bine să descoperi filmografia acestui gigant.

Cred că într-o lume în care foarte multe lucruri fac zgomot pentru nimic și diverse tipuri de impostură par să ne copleșească, e nevoie să revenim la un catalog de autori și de creatori care să ne ajute să înțelegem cu adevărat frumusețea lumii, sensul existenței, de ce trăim împreună și cum o putem face mai bine. Toată această pânză freatica a umanismului european din care mă hrănesc și eu rămâne vitală pentru țesătura noastră socială, pentru coeziune, pentru ideea de bine comun. Toate aceste teme m-au însoțit constant și n-am de gând să le abandonez.

Violeta Cincu: Am desfăcut bomboana care are rezonanța culturală a lemnului. E ca un vals care ne poartă de la dreptul Iosif Logodnicul Fecioarei Maria până către sfârșit, dnde scrieți, domnule Teodor Baconschi, Numai ultima noastră îngustă, locuință, terestră și limba de lemn a diplomaților rezistă neabătut. Dacă ar trebui s ă facem o comparație, cum vorbim în zilele noastre, gândindu-ne că vorba e ca o îmbrăcăminte. Cum arată cei mai mulți dintre noi îmbrăcați?

Teodor Baconschi: În primul rând, trebuie să fim conștienți că prin fiecare carte bine scrisă, care se hrănește dintr-o cultură asimilată, care cultivă nu neapărat calofilul, frumusețea expresivă a limbii române, salvam limba română. Limba română este, odată cu societatea noastră, post-totalitară, cu traumele ei odată cu occidentalizarea care vine cu depozitul ei de barbarisme, de neologisme prost-asimilate. Limba e în suferință într-un fel și dacă te uiți la acest idiom de emoticoane sau la diversele abrevieri pe care le folosim ca să comunicăm instant pe social media, îți dai seama că avem nevoie de o contrapondere la acest fenomen de ponosire, de sărăcire a limbii și că fără o limbă suficient de complexă, de variată, de nuanțată semantic, riscăm să ne sărăcim viața colectivă și, până la urmă, să dăm destinului nostru național o direcție cu siguranță înfundată.

Deci, eu cred că slujirea limbii române prin eseul cultural contemporan e o necesitate și răspunsul cititorilor asta face, consacră nevoia de a ne aduce aminte de a explora capacitățile plastice ale diverselor tipuri de știri, dar aici sunt gândurile mele adunate în eseuri pe teme contemporane, în general, dar și cu privire la ce fac medieviștii români sau erudiții români pentru a pune cultura lor în circulație, texte antice și medievale pentru a ne racorda la Europa în toată anvergura ei și cred că tot acest meniu, care poate să pară pestriț la prima vedere, e un aliment pentru combustia de care ai nevoie.

 

TEODOR BACONSCHI s-a născut în 1963, la București. După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995–1996), apoi redactor-șef în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomaţie, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997–2000); director general în Ministerul Afacerilor Externe (2001–2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002–2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004–2006); consilier prezidențial (2006–2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007–2009); ministru al afacerilor externe (2009–2012).

A fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România). Publicații, sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996 (Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008); Iacob şi îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreună cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; 111 incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnătura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (în dialog cu Armand Goșu),Curtea Veche, 2013; Facebook. Fabrica de narcisism, Humanitas, 2015; Anatomia ratării. Tipuri și tare din România postcomunistă (în dialog cu Dan Silviu Boeriu), Humanitas, 2016.