audio Interviu cu pictorul Cătălin Bedelici: „Aceasta este vocația mea. Să aprind existența”

Picturile realizate de Cătălin Bedelici se află expuse până pe 27 august în foaierul Ateneului Național din Iași. Face parte din noua generație de pictori și spune cu umor că : „Sunt în căutare de sensuri, de idei ireductibile – probabil se poate spune că sunt un romantic în căutarea adevărului, așa cum se spunea în analizele literare pe care le învățam în școală.”

Cum s-ar prezenta Cătălin Bedelici? Cum arată cartea de vizită?

Sunt o persoană care își dorește să îi vadă pe toți cei din jur fericiți, să vadă o lume perfectă, iar pânzele sunt niște ferestre prin care ofer invitația privitorului să contemple alături de mine această emoție a armoniei. Pentru mine, pictura în ulei este ca o simfonie – una dintre cele mai sofisticate manifestari ale civilizației umane. Sunt un umanist – împărtășesc foarte mult viziunea scriitorului francez Antoine de Saint Exupery. Sunt în căutare de sensuri, de idei ireductibile- probabil se poate spune că sunt un romantic în căutarea adevărului așa cum se spunea în analizele literare pe care le învățam în școală.

Pictura este o pasiune sau un mod de viață?

Pictura este o pasiune, dar asta nu înseamnă că nu îi acord importanta cuvenită. De fapt, are un rol central în viața mea deoarece simt și știu că sunt un artist, aceasta este vocația mea: „să aprind existența”, să o topesc, să o torn in forme noi, să creez lumi care din zona imaginației să treacă în realitate,  și să  îmbogățească lumea înconjurătoare. Nu mă așez în fața șevaletului ca pe scaunul de la birou, de la job, ci în calitate de creator al unui nou Big Bang – entuziasmat ce sa va naște ceva ce încă nu există.

Vă mai amintiți primul tablou pictat?

Prima mea pictură în ulei a reprezentat niste bujori, când lucram la ea mă durea foarte mult mana din umăr și nu înțelegeam cum este posibil sa poți picta având în vedere acest lucru. Cred că aveam 15 ani. Tatăl meu era pe atunci „profesorul” , el mi-a insuflat pasiunea pentru pictura deoarece și el desena și picta, nu la un nivel profesionist dar a realizat desene și picturi foarte frumoase. Știu că în clasa a XI- a am luat niste cursuri de desen și mi am dezvoltat tehnica reușind să fac primul meu desen care a făcut trecerea spre o etapă superioară, am făcut un studiu după „Fata cu perlă”– de Vermeer și i-am spus tatălui meu: „Gata, elevul și-a depășit maestrul”. Deci, a fost un drum de la a mă durea mâna când țineam pensula până la a-mi depăși „maestrul”.

Dar primul tablou vândut? Ce ați făcut cu banii din primul tablou?

Prima pictură pe care am vândut o a căzut de 2 ori de pe șevalet in timpul unui vernisaj iar prietenul și mentorul meu Paul Adrian Chiș mi-a zis: „ce cade se vinde” și așa a fost. Era o lucrare mai micuță in ulei panza reprezentând o fata care se uita spre privitor și era alcătuită din pete de culoare. Cumpărătorul a fost un prieten, i-a plăcut foarte mult pictura și o are in continuare expusă în living -ul său. Cu banii nu-mi amintesc sa fi făcut ceva special, i-am pus alaturi de cei pe care îi aveam dar în mod cert am ieșit în oraș împreună cu cei care m-au ajutat sau inspirat pentru a celebra organizarea expoziției care fusese și prima pe care o făcusem.

Care sunt temele abordate de pictorul Cătălin Bedelici?

Temele abordate sunt natura umană și incursiunea către suflet prin abstractizare și reducere la esență. Abordez rar peisaje sau natura moarta deoarece îmi place ca pictura să conțină un personaj uman și atunci eventual îmbin un peisaj cu un chip așa cum am făcut spre exemplu într-una din lucrările prezentate la Ateneu. Îmi place foarte mult soarele, culoarea galbenă, albastrul, griul , îmi place să surprind o anumită încărcătură psihologică sau spirituală pentru a realiza o comunicare profundă cu privitorul adresandu -ma adevăratei lui esențe. În celelalte serii de lucrări mă voi concentra și asupra altor teme favorite: ochii, nudul, astrele, florile. Am spus ochii deoarece prezintă o fascinație speciala pentru mine aceasta temă – este într-un fel cel mai vital element vizual pentru privitor, el va avea în față o altă ființă acolo în tablou , va fi o conexiune mai directă, iar lucrarea va fi metamorfozata și mai mult din obiect în ființă.

Ați rupt vreodată un tablou pe care l-ați pictat considerând că e nereușit?

Da, mi s-a întâmplat o singura dată, am lucrat foarte mult la un tablou și ulterior am constatat că nu exprima foarte bine mesajul din interiorul meu așa că l-am rupt. Știu că Piet Mondrian își distrugea lucrările pe care nu le reușea, Stradivarius la fel făcea cu viorile, este un impuls de moment deoarece artistul, in viziunea mea, se afla ca un gladiator in arenă și luptă pentru a-și aduce visele in realitate, el nu doar visează ci negociază cu realitatea primirea noilor opere , iar uneori negocierile eșuează.

Unde vă pot vedea ieșenii tablourile? De unde le pot cumpăra?

Picturile mele se află expuse până pe 27 august în foaierul Ateneului Național din Iași de unde pot fi cumpărate. De asemenea, pe pagina mea de Facebook sau  Instagram -pot fi găsit cu același nume: „Cătălin Bedelici” – se poate vedea conținut foto – video cu vernisajul cât și cu alte lucrări, iar conținutul este distribuit și pe pagina de Facebook a Ateneului National Iași.

Planuri de viitor?

Peste 6 luni voi organiza o nouă expoziție la care lucrez de mai mult timp. Printre lucrările expuse va fi ceva la care lucrez de 3 ani- un concept personal de pictură care îmbină linia specifica desenului și o anumită fluiditate a formelor colorate. Pictura o va reprezenta pe zeița Durga din mitologia budistă. Inspirația a venit atunci când am citit că a patra formă de manifestare a zeiței: „Durga Kushmanda” a creat lumea doar prin zambetul ei și a eliberat energia solară. Acela a fost momentul când mi-am dat seama că ceea ce a văzut Van Gogh in „Noapte înstelată” poate fi dus mai departe.

Ce îți dorești de la arta ta?

Și răspunsul ar fi: sa ii emoționeze pe oameni așa cum mă emoționează pe mine. Consider că artistul ca arhetip și munca sa folosesc umanității prin educarea celui mai prețios zăcământ din toate timpurile: emoțiile. Emoțiile sunt ca exploziile solare: incalzesc Terra și dau sens și posibilitate vieții dar o pot și distruge. Îmi doresc ca arta mea sa ii facă pe oameni să aprecieze existența, sa se aprecieze pe ei înșiși, pe cei din jur, sa manifeste o atitudine constructivă in societate, sa aprecieze pacea, sa înțeleagă faptul că orice detaliu al oricărei ființe este important, așa cum detaliile lucrărilor mele creează măreția pânzei, detaliile- poate aparent neînsemnate – ale vieții lor sunt de o importanță magnifică, nu există nicio diferență între dimensiunea de 200.000 de ani lumină a Căii Lactee și cei 180 de centimetri ai corpului uman.