Radio Hit
Asculta Live
 

HIT play live

Green Arrow

audio Interviu cu părintele Constantin Necula: „Suntem sub cupola purtării de grijă a lui Dumnezeu. Avem un Dumnezeu viu, care Trăiește viu și pe viu propriile noastre existențe”

  • aprilie 23, 2022
  • Diana Nechita
Părintele Constantin Necula

„Văd la oameni că vor un soft de Dumnezeu montat la îndemâna lor”, e una din mărturisirile făcute la Radio HIT de părintele Constantin Necula. Împreună cu părintele Francisc Doboș, părintele Necula a încercat să găsească calea spre„împăcarea cu tine însuți, care este și titlul cărții. În zi de sărbătoare, părintele Constantin Necula este invitatul HitVoice. Hristos A Înviat și sărbători fericite!

Violeta Cincu: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dar noi pe noi, deseori, ne criticăm, ne judecăm, cum să interpretăm Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți?

Părintele Constantin Necula: Împăcarea cu tine însuți, cartea pe care am reușit să o scriu cu părintele Francisc Doboș, ține de această încercare de a explica lucrurile, dar e mult de lucru. În primul rând, redescoperirea capacității de rezistență la orice fel de manipulare din afară împotriva propriului tău sine. Noi cădem foarte tare victima contra galeriei făcute de ceilalți. Toți îți spun că ar fi fost mai bine dacă ascultai de ei înainte de a fi în locul în care poți să faci binele. Când îi pui să facă bine, nu sunt de nicio încredere. Am trăit asta de zeci de ori. Mai am câte unul care spune că data următoare când te cheamă la emisiune să zici așa și așa. Și le zic- când te cheamă pe tine, atunci să spui așa și așa. Pe mine nu mă reprezintă ce spui tu. E modul în care înveți să ții departe încrederea din tine. Ușor, te sfătuiești cu oamenii deștepți la minte, la suflet, și dacă Dumnezeu îți Ajută să crești.

Violeta Cincu: Dacă Dumnezeu îți ajută să crești?

Părintele Constantin Necula: Da, pentru că uneori ești încăpățânat și vrei tu să Îl crești pe Dumnezeu, sunt erou, învață de la mine. Ne ies și prostii din astea din minte.

Violeta Cincu: Îl ținem pe Dumnezeu într-un sertar al inimii ca roata de rezervă a mașinii, ne aducem deseori aminte de el când ne e greu și atunci îl judecăm odată cu noi, așteptăm, strigăm- de ce, Doamne? De ce eu?

Părintele Constantin Necula: E una din marile noastre reflecții la lipsa de empatie. Noi credem că Dumnezeu trebuie să fie un fel de simulacru de coleg de bancă, de camarad de zâmbet. El Este camaradul nostru de zâmbet și colegul nostru de zâmbet, dar în chip real și definitiv. Adică în întregime. Ceea ce văd eu la oameni este că vor un soft de oameni montat la îndemâna lor. Așa nu merge, Hristos Este asumat ontologic sau nu poți face altceva decât să te minți și este de preferat să Îl asumi pe viață și pe moarte, asta e părerea mea personală.

Violeta Cincu: Cum E Dumnezeu? E aspru, râde?

Părintele Constantin Necula: Întrebați-L, vorbiți cu El. Fiecăruia I se descoperă într-un fel anume. Cântă copiilor să adoarmă, trimite îngerii ca niște licurici să lumineze din întuneric, face bomboane din binele absolut. Are o mulțime de moduri de a se prezenta frumusețea Lui. Dumnezeu, fiind Totul lui Toate și binecuvântare în general, nu lipsește de la nicio întâlnire cu frumosul și binele.

Violeta Cincu: Statisticile arată că în pandemie a explodat numărul cărților de dezvoltare personală vândute, avem o viață în căutarea fericirii, cariere, mantre, cărți de dezvoltare personală și ajungem să fim singuri împreună.

Părintele Constantin Necula: Unii, alții reușesc să descopere comuniunea, cei care se dezvoltă personal doar la tiktok-uri au problema că rămân doar așa. Ceilalți, care știu că a te dezvolta personal înseamnă a te așeza într-o logică, se simt mai bine, mult mai bine și sunt cazuri bune, fericite, care au ieșit din anonimatul coaching-ului personal și al travelling-ului pe probleme de sincretisme și zen vibe-uri, au ieșit afară în lume, au suflecat mânecile, au muncit, trăiesc și muncesc pe mai departe, lucruri mult mai importante. Se pare că e important să ne trăim viața, nu doar să o plănuim. Definiția prostului este că înțepenește în starea de proiecție. E chestia aia cu de mâine mă apuc de treabă și fac praf toată lumea sau stau cuminte și nu mai fac praf pe nimeni. Ori viața e făcută din viață, nu ai cum să o anulezi. Hristos Este în mijlocul vieții, crucea aceasta se înfinge în mijlocul lumii în care trăim, nu e ridicată undeva deasupra ei și plutește deasupra norilor. Nu avem un Hristos care Stă doar de-a dreapta Tatălui. Înainte de a Sta de-a Dreapta Tatălui a Venit printre noi și ne-a Arătat unde trebuie să ajungem de-a Dreapta Tatălui.

Violeta Cincu: Până când moartea ne va despărți. Doar în povești?

Părintele Constantin Necula: Doar în slujba catolică și anglicană. În biserica ortodoxă nu e așa. Biserica ortodoxă spune așa, că jurământul mirilor este până dincolo de mormânt. Scrie acolo, e o rugăciune specială care se citește la sfârșitul nunții. Dacă noi ne uităm doar la televizor, nu la biserică, riscăm să amestecăm. E ca povestea aia, nu lăsăm noi tinerii să se căsătorească pe câmpuri, pe acoperișuri, ca în filmele astea sud-americane pentru că biserica ortodoxă, cu ceva ani mai veche decât cea de acolo, are rânduiala ei și ierarhia ei de valori. E o temă de gândit la exigențele acestea valorice cu îndârjirea și trăirea în comuniune.

Violeta Cincu: Mulțumesc pentru îndrumare, dincolo de mormânt. Dar ce se întâmplă în zilele noastre, ce pierd cuplurile, familiile?

Părintele Constantin Necula: Pierd energia asta care să îi țină împreună. E foarte dificil să ții tonusul familiei tale. Din nefericire, greșești uneori pentru că există un flux de textualitate mărit în societate și uneori te mușcă ispita asta. Trebuie să îți revii. Chiar dacă greșești, să ai puterea să recunoști că ai greșit și să te întorci, să tragi de tine, te așezi în normalitatea casei, liniștea pe care ți-o oferă așezarea în comuniune cu ai tăi. E dificil, e dificil și ca preot să lupți împotriva unui balans preatrupescului lumii de acum. Hristos Vine în trup și ne arată că trupul poate să fie antrenat să te izbăvească de ispita asta. Biserica lovește în ispită. Societatea modernă crede că cu cât ești mai ispitit cu atât ești mai valoros. Pe unii îi promovează dacă dosarul lor de vulnerabilități este mărit la măsuri mari. Cred că suntem chemați să mărturisim și puterea noastră de a ne deșerta de ale omenescului. Până la urmă, cine sunt cei săraci cu duhul? Cei care s-au deșertat și s-au lăsat umpluți de duhul lui Dumnezeu.

Violeta Cincu: Viața este bucurie, e copilărie, e zâmbet. În Împăcarea cu tine însuți reveniți de multe ori asupra temei copilăriei, a copiilor întâlniți, o scenă în care un tată agresiv față de familie, ați sosit acolo și v-a luat o fetiță ca un fulg de mână și a mers în fața tatălui ei și a spus Te iubesc.

Părintele Constantin Necula: Da, este taina asta a copilăriei care mărturisește ceea ce noi nu avem curajul să mai facem. Zilele acestea am citit o carte despre violență, mama lui a murit de supărare din cauza violențelor soțului său. Viața întreagă și-a dedicat-o după aceea identificării urmelor lui Hristos prin lume și prin viață, dar și mângâierii sufletului celui care are nevoie de iubire. Uneori facem din agresor doar țap ispășitor. E greu să educi un om care nu vrea să se educe. Mă uit în penitenciare. Ce eforturi fac colectivele de educatori de acolo din penitenciare pentru a încerca să schimbe ceva în viețile lor. E aproape imposibil. De aceea e rost să spunem că atunci când vrem să schimbăm ceve, avem nevoie de Cel care schimbă oameni și Este dintotdeauna Dumnezeu. Harul și binecuvântarea lui, Învierea, sunt cele care schimbă Iadul. Asltfel, sunt încercările noastre omenești care duc la niște fundături, așa, duhovnicești. În Hristos nu este așa. Într-o clipă se poate schimba totul. Fragilitatea lumii poate să învingă oricând bădărănia lumii.

Violeta Cincu: Oricât de greu ne-ar fi, oricât de mult am crede că suntem într-o peșteră care nu are ieșire, Dumnezeu Ne poate Arăta lumina.

Părintele Constantin Necula: Nu suntem într-o peșteră. Asta ne face oameni de biserică, nu de peșteră. Suntem sub cupola purtării de grijă a lui Dumnezeu, un Dumnezeu contabil, între fișe, observație. Avem un Dumnezeu viu, care Trăiește viu și pe viu propriile noastre existențe.

Violeta Cincu: Cât de importantă este relația credinciosului cu Dumnezeu prin preot? Pentru că am avut, iată, anii de pandemie în care porțile bisericilor au fost, deseori, înlocuite cu sufrageria. Cât de important este un preot?

Părintele Constantin Necula: Este atât de important cât îi faci loc în relația ta cu Dumnezeu, cât îi îngădui tu, credincios fiind. Preoții nu trag de noi. De mine nu trage niciun preot să fiu mai preot sau mai puțin preot, eu nu trag de nimeni. Nu tind să fiu ceva important în viața nimănui, dar îi văd că vin cu dragoste și vin inclusiv oameni care nu cred în Dumnezeu. Nu trăiesc viața bisericii și asta face și mai valoroasă prezența preoției în lume. Nici nu știm noi câte spitale de neuropsihiatrie sunt mai eliberate de faptul că parte din cazurile acestea identificării unor probleme psihice se fac la spovedanie în marele laborator al bisericii. Psihiatrii care sunt atenți la misiunea lor știu ce înseamnă asta. Ei se bazează pe ajutor, iar eu, în ultima vreme, lucrând mult în echipe mixte cu psihiatri, cu neurologi, cu specialistul în suicid, mi s-a părut mult mai important să facem echipă pentru a ajuta oamenii decât să credem că suntem unii mai buni decât ceilalți. Nu suntem niciunul mai bun decât celălalt, Hristos ne face mai necesari omului unii decât alții în funcție de etapele pe care le parcurg oamenii. Ăsta e momentul pe care și-l asumă preotul. Atunci lucrează în numele lui Dumnezeu. Este întotdeauna extrem de dificil, la limita pericolului. Sentimentul meu este că e tot mai greu să îi ajuți pe oameni.

Violeta Cincu: De ce e tot mai greu?

Părintele Constantin Necula: Se lasă foarte greu îndreptați, iar tu ești unul singur în fața a zeci, sute de mii de oameni. Este foarte greu.

Violeta Cincu: O viață salvată este un dar de la Dumnezeu. Aveți un mesaj pentru credincioși?

Părintele Constantin Necula: Să se bucure de întâlnirea cu Hristos, să își trăiască ortodoxia și să nu se rușineze de ea, să facă tot ce se poate face pentru ca darul acesta al Învierii să nu fie prăznuit doar într-o noapte de sâmbătă spre duminică prin ieșirea cu lumânările în mână. Hristos Are nevoie de noi în fiecare zi. Suntem martorii Învierii Lui.

Violeta Cincu: Ați reușit să Îl faceți pe Dumnezeu să Zâmbească, nu E un Dumnezeu judecător. Cât de ușor sau cât de greu vă este?

Părintele Constantin Necula: M-am obișnuit. Simt că Dumnezeu ne vrea iertați, ne vrea împăcați.

Părintele Constantin Necula a fost în HitVoice. Sărbători fericite!