audio În Franța, Esports a ajuns să fie prima industrie culturală, depășind cinematografia și industria cărților
În Franța, Esports a ajuns să fie prima industrie culturală, depășind cinematografia și industria cărților. Declarația a fost făcută la Iași de președintele Federației Franceze de jocuri video Tristan Brandily. Jucătorii din Franța participă la Campionatul Mondial de Esports care se desfășoară în aceste zile la Iași. Tristan Brandily spune că jocurile video nu sunt recunoscute în Franța de Guvern.
În aceeași situație se află și jucătorii din România. În 2020, veniturile din esports au depășit 1 miliard de dolari, o sumă istorică pentru Esports, dar a subliniat președintele Federației Franceze de jocuri video Tristan Brandily, că deși cifra se va tripla Esports, rămâne un model instabil financiar.
Într-adevăr, cifra pe care ați menționat-o este corectă, iar în 2022-2023 se ajunge la o cifră triplă. În Franța, Esportul a ajuns să fie prima industrie culturală, chiar depășind cinematograful și industria cărților, însă problema este că această industrie se bazează, în primul rând, pe vizibilitate. Așadar, este un model instabil, care se fondează pe vizibilitate și marketing, deci o întreprindere nu știe dacă va trage beneficii de aici, ci știe că va atrage o populație mai tânără grație vizibilității. De asemenea, aspectul prevenției este foarte important. Noi, la nivelul organizației noastre, facem foarte multă prevenție și însoțim familiile, ajutându-le să înțeleagă, arătându-le dezvoltările inerente acestui domeniu și activitățile pe care le poate face un jucător pentru a ajunge profesionist.
Ce i-ai spune unei mame, aceasta fiind o situație frecventă în România, care-i spune băiatului că stă prea mult pe calculator și chiar îi pune consola sub cheie?
Pare foarte bună și noi avem multe acțiuni în această direcție. Sigur că i-aș spune că dacă acel copil petrece foarte mult timp jucând jocuri video, aceasta este o problemă, dar sunt foarte multe puncte pozitive din punct de vedere cognitiv. Dezvoltă reacția și poate să ajute și la învățarea istoriei. Sunt foarte multe jocuri bazate pe istoria Primului Război Mondial, celui de-al doilea Război Mondial, chiar despre Antichitate. În primul rând, foarte important este dialogul cu copilul, adică să înțeleagă de ce acesta se joacă. Vrea să devină profesionist sau are nevoie să se ascundă? Poate că acesta este un indicator al faptului că există niște probleme, că nu este integrat la școală, că este respins. Atunci, prin discuție, părinții află care sunt cauzele adevărate și reușesc să îl ajute să le facă pe amândouă.
Franța este una din țările în care Esports este o distracție națională, dar este și reglementat. Poți face o carieră din asta. Cât de ușor sau cât de greu a fost acest drum, de la un simplu joc către federații, cluburi, recunoașterea jocurilor ca sport?
Nu este 100% adevărat deoarece nu este un domeniu recunoscut oficial de guvern, deci rămân încă foarte multe lucruri de făcut în această direcție, există cele două organizații care lucrează pentru recunoașterea oficială a Esports. Drumul este, însă, lung pentru că suntem în această dinamică în care ne întrebăm dacă este sau nu un sport, dar cred că într-un an, doi, vom ajunge, fie prin aceste organizații, fie printr-o a treia, la această recunoaștere și vom recupera nivelul de acum 15 ani, când Franța se compara în acest domeniu cu Coreea de Sud. Acum avem o oarecare întârziere la nivelul structurării față de alte țări.
Cum se trece de la amatori la profesioniști?
Ca în orice sport tradițional, ca un jucător de fotbal, de exemplu, trebuie să o iei de jos pentru a ajunge foarte sus. Este destul de complicat în Franța pentru că e multă concurență. Sunt între 6 și 7 milioane de persoane în Franța care au practicat Esport-ul, deci reprezintă 6-7 milioane de concurenți. Există 2 maniere în care poți să ajungi profesionist, fie ajungi să iei un salariu, un salariu minim pe economie, care este destul de mic, fie ajungi să câștigi mai multe turnee, mai multe premii și asta îți ajunge să acoperi traiul pe un an.