audio HITVOICE. Interviu cu medicul și profesorul Mircea Onofriescu

Invitatul din această săptămână al emisiunii HIT Voice, realizată de Violeta Cincu, este profesorul univ. dr. la Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa” din Iași și, în același timp, doctor la Maternitatea ,,Cuza Vodă” din Iași. Despre perioada în care avortul era interzis până la reproducerea asistată și iarna demografică în care se află România.Tot atâtea subiecte abordate.

Violeta Cincu: Sunteți o legendă vie, bună dimineața.

Mircea Onofriescu: Cred că e prea mult spus, bună dimineața.

Violeta Cincu: Cum e să fii legendă?

M. O.: E plăcut, e plăcut. Am foarte multe amintiri plăcute și meseria asta pe care am îmbrățișat-o are niște aspecte foarte-foarte frumoase pentru că fiecare ține minte nașterea unui copil, acest eveniment care este cu totul și cu totul special. Unul din momentele plăcute pe care le-am trăit a fost momentul în care am mers la liceul ,,Negruzzi” cu prima nepoată, în primul an de școală, pe terenul de sport din spatele liceului ,,Negruzzi”, unde era foarte multă lume și am fost asaltat de foarte multe mămici care voiau să îmi prezinte copii care erau în clasa întâia, a II-a, în clasa a VI-a, a VIII-a sau a XII-a, cu care am făcut cunoștință și le-am ajutat în momentul nașterii. Deci, niște momente deosebit de plăcute.

V. C.: Mircea Onofriescu, sunteți tatăl a câți copii? Ați contabilizat?

M. O: Nu, este foarte greu de contabilizat, sunt foarte mulți copii sănătoși și care au avut o evoluție extraordinar de frumoasă. Să vă mai spun un eveniment care s-a petrecut recent. La maternitatea ,,Cuza Vodă” vin, bineînțeles, și rezidenți pe Terapie Intensivă, își fac stagiile în specializarea noastră și, în general, în timpul operației, eu mai discut cu colegii cu care mai operez și cu anestezistul. Discutam cu această tânără doctoriță, medic-rezident ATI, și care mi-a spus că am asistat-o la naștere și mă cunoaște de foarte multă vreme. A fost un moment de destindere în sala de operație și a fost foarte plăcut. Iar acum, ultimul meu hobby este fertilizarea in vitro și sunt multe aspecte foarte plăcute pentru că sunt cupluri care doresc cu ardoare să aibă un copil. În momentul de față, progresele medicinei sunt cu totul și cu totul deosebite și reușim să obținem sarcini la niște cupluri cu probleme de sănătate. Chiar săptămâna trecută a născut o mamă la 52 de ani pentru că a făcut fertilizare cu ovocite donate, este o posibilitate care se poate realiza și în Iași în momentul acesta cu bune rezultate. Doamna respectivă, prin vârsta sa, de 52 de ani, este undeva în top rezultate obținute cu fertilizarea in vitro. Bineînțeles, familia, toată lumea, a fost foarte încântată și a apreciat momentul de fericire al acestei familii. Sunt niște lucruri și niște momente cu totul și cu totul deosebite.

Am avut norocul de a avea niște maeștri de o calitate cu totul și cu totul deosebită, am avut posibilitatea să lucrez cu domnul Dobrovici în ultimii săi trei ani de viață. Profesorul Dobrovici, ca un simbol al medicinei ieșene și al obstreticii românești, a decedat și a fost înmormântat la data de 22 decembrie 1989. Era un anticomunist și avea o atitudine cu totul și cu totul radicală față de ceea ce se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu și a fost decesul și înmormântarea lui în acea perioadă, le-am considerat ca un răspuns al sorții asupra personalității acesteia imense. Am avut posibilitatea să operez cu profesorul Dobrovici, cu profesorul Gavrilescu și ulterior cu profesorul Dragomir, cu profesorul Mihai Pricop și, ulterior, cu doamna profesoară Marie Jeanne Aldea, care practice este mama mea în specialitate pentru că ea a avut răbdarea să mă asiste la foarte multe operații și să mă învețe foarte multe lucruri. După revoluție, am avut posibilitatea, la recomandarea profesorului Dragoș Dragomir, să fac un stagiu la Universitatea din Geneva. A fost un stagiu deosebit pentru că atunci, imediat după revoluție am reușit să aflu foarte multe lucruri noi. Atunci am aflat prima oară despre fertilizarea in vitro, despre reproducerea umană asistată. Eram o sută de oameni din toate țările lumii, din Georgia și Pakistan, până-n Chile, Statele Unite ale Americii, țări din Africa și am stat șase săptămâni la Universitatea din Geneva și am avut posibilitatea să avem ca profesori niște somități care erau reprezentanții țărilor lor la Organizația Mondială a Sănătății, cu sediul la Geneva. Eram opt români, din toate centrele universitare ale României și am scos o carte de planificare familială, care a fost o carte deosebită și apreciată, care a fost distribuită, ulterior, în regim gratuit și în Republica Moldova. A fost un moment frumos și interesant al profesiei mele.

V. C: Vom reveni la fertilizarea in vitro, însă aș vrea să ne întoarcem puțin în timp. Ce își dorea să fie Mircea Onofriescu atunci când era mic și se gândea la momentul când va crește mare?

M. O: Când eram mic, cred că voiam să fiu profesor pentru că părinții mei erau cadre didactice. Mama a fost învățătoare, iar tata a fost profesor de biologie. Așa am avut posibilitatea să fiu mai aproape de noțiunile acestea legate de biologie și de medicină. Am ajuns la Universitatea de Medicină din Iași în urma unui concurs foarte greu.

V. C: Cum v-ați decis să urmați Medicina?

M.O: Pentru că mi s-a părut că este o specializare senzațională. Poți să ajuți oameni și să salvezi niște situații medicale deosebite, poți să salvezi vieți. Mi se părea o specializare deosebită, chiar dacă medicina are o gamă largă de posibilități de a aborda acest domeniu și eu am avut norocul să practic o astfel de meserie.

V. C: Cum a fost examenul de admitere? Acum e simplu, sunt dosare, dar concurența era foarte mare.

M. O: Concurența era foarte mare, cred că am fost atunci cam zece pe un loc și se dădeau teze, dar și un examen oral. Au fost niște emoții extraordinar de mari. Înainte examen atunci, era turneul de la Wimbledon și Năstase era vedetă, juca finala atunci și a trebuit să renunț să văd finala pentru că era un examen de o importanță deosebită. În universitate am avut parte de profesori deosebiți, iar lista este foarte lungă, dar, dintre toți, aș aminti, deși regret că nu pot vorbi mai multe, despre profesorii promoției mele, eu terminând în 1978 și am fost promoția profesor ,,Corneliu Gavrilescu” și alături de acest mentor al nostru trebuie să îl amintesc la Farmacologie pe Sava Dumitrescu, la Anatomie pe profesorul Adomnicăi și la Fiziologie pe profesorul Hăulică, academician, o personalitate la nivel național care avea o carte de fiziologie extraordinară apărută atunci pe care o scrisese cu colectivul de la Iași. Atunci am avut norocul de a avea niște profesori deosebiți și, spre marea mea surpriză, am ajuns să fiu șeful de promoție.

V. C: Fără năzbâtii în facultate?

M: Năzbâtii bineînțeles că au fost, erau inerente. În grupa mea aveam și un coleg mult mai special cu care puteam să facem niște lucruri puțin alt fel. Era pe vremea lui Ceaușescu și erau restricții cu totul speciale. Aveam un coleg Nigerian care făcea Facultatea de Medicină din Iași, avea acces la valută, putea să meargă în anumite locuri, având această atitudine și poziție de student străin. Aveam un coleg din Vietnam care era retras, dar și unul din Liban, foarte activ în acțiuni extra școlare. Îmi amintesc cu plăcere, l-am vizitat ulterior în Liban, când a fost un congres al Francofoniei în Liban și mi-a folosit ca ghid și am avut niște amintiri cu vizite la locuri deosebite în Liban. Aveam o obsesie de a vizita Balbeckul, cu toate poveștile cu extratereștri și cu ajutorul lui am vizitat Balbeck-ul într-o perioadă foarte interesantă deoarece izbucnise al doilea război din Golf, iar tot Orientul Mijlociu era în stare de alertă. Fiind o situație cu totul specială, turiștii erau puțini, iar din delegația de 20 de profesori din România am mers doar doi profesori, eu și profesorul Stamatian de la Cluj. Am avut posibilitatea de a participa la niște activități în formă restrânsă deoarece de la un congres de mii de participanți s-a restrâns la unul de câteva sute de participanți pentru că toată lumea a refuzat să ajungă la Beirut care e foarte aproape de Iraq. Era o atmosferă foarte tensionată, iar noi am avut privilegiul de a bea cafeaua în palatul prezidențial de la Beirut, care este un adevărat muzeu pentru că sunt o multitudine de obiecte de artă de pe vremea babilonienilor, sumerienilor. Am avut niște experiențe interesante, deși toată lumea din țară se temea că vom muri acolo, că nu o să putem pleca, că o să avem tot felul de probleme. Este adevărat că nu am putut să ne întoarcem la momentul respectiv pentru că s-au anulat foarte multe zboruri, dar noi am stat în continuare într-un hotel și gazdele noastre libaneze ne-au creat condiții cu totul speciale.

V. C.: Îmi amintesc că v-am sunat la un moment dat pentru un interviu și erați într-un congres într-un mare oraș, o destinație importantă și v-am zis: ,,Wow, ce locuri frumoase vedeți!” și mi-ați zis: ,,Deseori văd doar pereții sălilor de conferințe”.

M. O: Este unul din avantaje, dar comunicarea aceasta este foarte importantă și participarea la anumite conferințe a fost benefică pentru activitatea mea medicală și pentru informațiile medicale pe care le-am strâns.

V. C: Domnule profesor Mircea Onofriescu, ați optat pentru Medicină pentru a face bine. Acum predați. S-a schimbat ceva în opțiunea candidaților la titlul de doctor? Vor să facă bine, vor un anumit statut, vor bani, vor să plece din țară?

M. O: Este foarte greu să cuantifici în procente, părerea mea este că, din păcate, marea majoritate a celor care doresc să ajungă să profeseze medicina doresc să aibă un statut și, din nefericire, mulți se gândesc că vor putea pleca în străinătate, vor avea o poziție socială și niște avantaje materiale mult mai mari. Asta este, bineînțeles, nefavorabil, pentru că eu cu regret trebuie să recunosc că zeci de rezidenți din Maternitatea ,,Cuza Vodă” din Iași, care s-au format în specializarea noastră, lucrează acum în Marea Britanie, Franța, Belgia, Elveția și sunt extraordinar de bine cotați, foarte apreciați și pe undeva este trist că au fost formați și statul român a investit foarte mult în pregătirea lor și ei asigură un serviciu medical de calitate în altă parte. Este acest drept la libertatea de mișcare la nivelul lumii, la nivelul comunității europene. Este foarte greu să oprești această migrație și mișcare a timpului unor specialiști care sunt de foarte bună calitate. La momentul actual avem niște rezidenți de foarte bună calitate, care sunt implicați și care doresc să fie pregătiți cât mai bine, să învețe, să cunoască multe lucruri și să aibă multe cunoștințe.

V. C: Mircea Onofriescu de ce a rămas în Iași, în România? Au fost, mai mult ca sigur, oferte.

M. O: Au fost oferte, dar sunt două aspecte. În primul rând, nu m-aș fi adaptat, indiferent de unde aș fi lucrat, pentru că consider că fericire e activitatea mea și prietenii mei din Iași, cunoștințele mele, viața pe care o am aici, unde am foarte mulți prieteni și cunoștințe care nu se compară cu viața din alte zone, chiar dacă profesezi în niște spitale care sunt extraordinar de bine dotate și sunt niște realizări profesionale deosebite. Totuși, starea de spirit a românilor care lucrează din străinătate nu este cea mai bună și am avut niște experiențe pentru că una din șederile mele cele mai profitabile care au fost în America, la Boston, am fost la un spital deosebit la nivelul Statelor Unite ale Americii, unde am avut posibilitatea să stau în clinica de Obstretică – Ginecologie de acolo și să vizitez și centrul de fertilizare in vitro al unei personalități remarcabile la nivel de America, Catherine Racowsky. Acolo m-am întâlnit cu români, am fost în casele lor și am stat la mese cu profil culinar românesc, dar și thailandez, pentru că anestezista româncă de la spital era căsătorită cu un American care avea niște titluri la niște concursuri de bucătărie și ne-a făcut într-o seară mâncare cu profil asiatic, bunătățuri de care îmi aduc aminte și acum. Am fost în case de medici în Vancouver, unde am fost la un congres mondial de ecografie și am stat la ei pentru că era, bineînțeles, mult mai ieftin să stau la niște români decât să stau la hotel. La fel, aveau o nostalgie a României, ascultau doar posturile românești, televiziunea de la noi, citeau ziarele românești pe Internet, încercau să mănânce cât mai românește și așa mai departe. Există un dor de țară al acestor români care stau în străinătate, deci cred că mi-ar fi fost foarte greu să stau o perioadă lungă de timp în altă parte, rupt de familie, de prieteni, de cunoștințe și de lumea medicală ieșeană. A mai fost un aspect, eu am prins ca vârstă și ca evoluție profesională această trecere de la dictatura comunistă la democrație. Din nefericire, din punctul meu de vedere, sunt foarte multe lucruri de schimbat din punct de vedere legislativ, iar pandemia a pus capăt la toate. Pot să vă spun, cu bucurie, că este o sărbătoare la Maternitatea ,,Cuza Vodă” din Iași, pe 1 iulie ne-am întors la vechile circuite care erau înainte de izbucnirea pandemiei. Practic, am reamenajat paturi, aparate de anestezie, instrumental medical pentru a reface vechile circuite care erau înainte de pandemie. A fost o perioadă foarte intensă, aglomerată.

V. C: Ne vom întoarce la subiectul pandemiei pentru că ne-ați lansat o provocare, dar, profesor universitar doctor Mircea Onofriescu, Maternitatea ,,Cuza Vodă”, ați cunoscut femeia în perioada comunismului, femei care avortau acasă. Practic, cunoașteți transformarea femeii din comunism până astăzi, la fertilizarea in vitro.

M. O: Am prins acest lucru și, din nefericire, tinerilor studenți, la cursurile mele, le aminteam de tragediile din perioada comunismului și bineînțeles erau și subiecte despre avortul septic.

V. C: Ei mai cred?

M. O: Ei nici nu înțeleg, cât le-ai explica și le prezint cazuri extrem de sugestive pentru tragedia acelor vremuri. Rezidenții mei au izbucnit toți în râs când eu le explicam că pe vremea lui Ceaușescu noi examinam ginecologic fără mănuși chirurgicale. Deci, posibilitatea de a lua hepatită, de a lua alte boli sexuale sau alte boli, fără să ai o măsură de protecție, este cu totul și cu totul criminal din punctul acesta de vedere. Aceasta era realitatea, iar profesorul Călin, era un om de o calitate umană și profesională deosebită, se ocupa de acest sector al avortului care avea acceptul medical să se facă întreruperea de sarcină. El era deținătorul unor mănuși pe care le spăla la robinet și le reutiliza. Sunt niște lucruri pe care toți studenții și rezidenții, în momentul de față, nu le pot înțelege. Erau niște situații cu totul aberante din punct de vedere medical. Pentru specializarea obstretică-ginecologie, a fost o perioadă cu numeroase decese materne din cauza avorturilor provocate. Poliția, procuratura, informatori din maternitate, toate au dus la o situație neplăcută și în momentul de față eu îmi amintesc niște cazuri care s-au soldat cu decese materne și țin minte și salonul, sala de operații în care au murit. Erau niște cazuri cu particularități medicale și niște tragedii de viață de familie cu totul incredibile pentru tinerii studenți și rezidenți din zilele de astăzi. Evoluția ulterioară a medicinei este extraordinar de dinamică și lucrurile evoluează fenomenal, în sensul bun al cuvântului. În specializarea noastră, evoluția a fost una spectaculoasă, există o multitudine de posibilități de a rezolva cazuri deosebit de grave cu rezultate foarte bune, având în vedere și monitorizarea ecografică care poate fi realizată în zilele de astăzi, testele genetice sau monitorizarea gravidelor. Ca să nu mai spunem de progresul care este făcut cu terapia intensive neonatală de la maternitatea ,,Cuza Vodă”, indiscutabil este cea mai bună terapie intensivă neonatală din România, ca rezultate și ca indicatori medicali. Câți copii de 1.000 de grame sunt salvați și pleacă acasă sănătoși din spital?

V. C: Domnule profesor Mircea Onofriescu, un pioner al fertilizării in vitro în România, îmi amintesc primele interviuri când ați deschis acest program. Am ajuns de la generația mamelor care făceau avorturi pentru că nu voiau copii la generația femeilor care vor copii și nu pot.

M. O: Sunt foarte multe cupluri și este o iarnă demografică. Este păcat că nu se discută mai mult acest subiect care, din nefericire, este o realitate. Este un declin al natalității, nu doar în România, ci în toate statele europene și este păcat că Guvernul, Ministerul Sănătății, cei care au condus în această perioadă România, nu înțeleg că este important să susțină aceste programe pentru familiile care nu pot obține o sarcină decât prin tratamente de fertilizare in vitro și, din nefericire, este un lucru pe care eu l-am tot spus în toate interviurile pe care le-am dat, și anume că România este singura țară din comunitatea europeană în care este plătită doar o jumătate din costurile unei fertilizări in vitro. În Albania, Bulgaria, Ungaria, Serbia, adică în statele cele mai sărace din estul Europei, sunt plătite de către Casele de asigurări trei cicluri de fertilizare in vitro. Este dramatic că nu se înțelege la nivel politic. Noi, ca specialiști, am făcut un lobby extraordinar pe acest subiect să fie ajutate aceste cupluri. Doamna Firea, primarul Bucureștiului, pe care toată lumea o cunoaște, a realizat impactul deosebit care este inclusiv și sub aspect politic și sub aspect al atragerii alegătorilor, a făcut acel program pentru cuplurile care au reușit să aibă copii cu investiții minime. Sunt niște criterii de vârstă, anumite criterii medicale, sunt o sumedenie de cupluri care, cu tratament adecvat, pot obține sarcina mult dorită. Doamna Firea a realizat acel program pentru ajutorul cuplurilor infertile și a primit susținere din partea acestui segment populațional. Erau femei din Muntenia care se duceau și își făceau buletin de București pentru că, având buletin de București, puteau intra în acest program de fertilizare. E un subiect care este de impact și regretabil. Dintre toți miniștrii Sănătății cu care am putut să discut, pentru că reprezint și o societate profesională, doar ministrul Costache, care a fost o perioadă scurtă de timp, a înțeles mai bine acest aspect, comparativ cu celelalte țări ale societății europene. Noi nu cerem niște lucruri ieșite din comun. Sunt niște lucruri care în toate țările civilizate ale Europei se întâmplă. România este singura țară a comunității europene care nu are o lege a reproducerii umane asistate, este o lege care stă în comisiile de sănătate din Senat și Camera Deputaților de cel puțin cincisprezece ani. Noi, ca specialiști, am încercat să finalizăm ideea acestei legi dar, din nefericire, a existat o indolență și o nepăsare a forurilor politice mare. Și acum, sunt alte probleme politice, dar și România trebuie așezată într-o anumită poziție adecvată la nivel european.

V. C: Cum s-a schimbat percepția față de fertilizarea in vitro din momentul în care a început acest program? Îmi amintesc că la primele cazuri spuneau că: ,,Nu, nu vreau să vorbesc”, ,,Nu vreau să se spună că copilul meu s-a născut în eprubetă”, vă amintiți clișeele, până astăzi.

M. O: Lumea a devenit mult mai relaxată discutând despre aceste subiecte. Atunci, erau niște noțiuni medicale care nici nu erau cunoscute. În momentul de față, în România cred că există 25 de centre medicale de fertilizare in vitro care sunt private. Sunt două de stat la spitalul Giulești din București și la maternitatea din Cluj, cel din Cluj cu activitate și rezultate mai reduse, iar cel din Giulești, cu activitate mult mai bună. Nu mai există o secretomanie din acest punct de vedere, fiind niște proceduri care au devenit mult mai comune și mai obișnuite pentru majoritatea cuplurilor. Există și extraordinar de multă informație pe rețelele acestea de socializare și o informație la care are acces majoritatea cuplurilor infertile și, bineînțeles, a devenit o problemă cât se poate de obișnuită.

V. C: Profesor universitar Mircea Onofriescu, doctor la maternitatea ,,Cuza Vodă”. Oare suntem atât de neputincioși încât nu am construit în 30 de ani nicio maternitate nouă și avem doar un institut regional de oncologie care a pornit ca spital regional de urgență? Ce se întâmplă cu societatea asta? Îmi amintesc atunci când presa locală și națională a titrat, știți titlul, ,,Maternitatea morții”, ați spus și s-a spus că spitalele construite în vremea comunismului ar trebui dărâmate și construite altele noi. N-am reușit.

M. O: E o problemă. Pandemia asta, până la urmă, va avea și niște aspecte mai bune. Unul din lucrurile importante este faptul că sistemul sanitar trebuie pus pe o poziție mult mai adecvată.

V. C: Au luat spitalele foc.

M. O: Bineînțeles că a existat o suprasolicitare a sistemului electricității în situații de criză, de urgență pentru că toate aceste incidente au arătat faptul că lucrurile trebuie să se schimbe în sectorul sanitar și că trebuie acordată mai multă importanță și mai multe investiții în acest sector. Noi, la maternitatea ,,Cuza Vodă”, avem norocul că a fost un program de reabilitare și vreau să mulțumesc încă o data guvernului elvețian, prim-ministrului elvețian care, în urmă cu 20 de ani a făcut asta. Colaborarea a fost cu ei, zece milioane de euro a dat Guvernul elvețian și zece milioane de euro Guvernul României. Tendința a fost ca această secție de terapie intensivă neonatală să fie acaparată la București. Atunci, ambasadorul Elveției a întrebat unde este cea mai mare rată de nașteri premature, unde este cea mai săracă zonă a României și toată lumea a spus Moldova. Atunci, ambasadorul Elveției a spus că acest lucru trebuie făcut în Moldova, la Iași, fiind centru universitar și cu mai multe posibilități. Datorită corectitudinii elvețiene, noi am reușit să avem această poziție foarte importantă în terapia intensivă neonatală și toate cazurile grave din Moldova vor ajunge tot aici, iar rezultatele vor fi foarte-foarte bune. Necesitatea construirii unor spitale noi la standarde europene este unanim acceptată, acum să vedem dacă fondurile care vor veni de la nivel de comunitate europeană vor fi folosite în termen adecvat și cât se poate de corect din acest punct de vedere.

V. C: Timpul s-a scurs printre degete, dar vom lăsa pentru o emisiune viitoare o analiză asupra pandemiei. Dar, profesor universitar doctor Mircea Onofriescu, aș vrea să vă întreb un lucru. Care ar fi cartea preferată pe care ați lua-o pe Lună dacă ar fi să construiți acolo o maternitate?

M. O: Pot fi două lucruri, discuțiile legate de profesie și aici aș lua niște cărți legate de fertilizarea in vitro pentru că pe cele clasice de obstretică și ginecologie le-am parcurs prea mult.

V. C: Beletristică?

M. O: Din beletristică aș lua niște cărți SF. A fost o perioadă în care am citit mult Arthur C. Clarke și ceilalți maeștri de referință în SF.

V. C: Ce muzică vă destinde? Ce ascultați?

M. O: În general, ascult muzica clasică. Ascult mult Verdi, încerc să îl înțeleg pe Wagner în ultima perioadă pentru că are o muzică cu totul deosebită și operele lui sunt speciale și, bineînțeles, Mozart, Beethoven, muzică pe care o ascult la calculator când citesc mail-urile, când mai scriu articole pentru că în felul acesta este o atmosferă mult mai plăcută și citesc și rețin cu mai mare plăcere,

V. C: Ipoteza: Mircea Onofriescu, singur acasă. Ce gătește sau face o comandă?

M. O: Comandă pentru că am niște prieteni care au niște restaurante care fac mâncare foarte bună.

V. C: Mult mai bună decât ați găti-o.

M. O: Da, mult mai bună, în mod cert aceasta este varianta.

V. C: Dacă Mircea Onofriescu ar ajunge la poarta Raiului și s-ar întâlni cu Dumnezeu, ce i-ar spune?

M. O: I-aș mulțumi pentru tot ce s-a întâmplat în această viață și pentru toate momentele fericite pe care le-am avut și foarte multe momente de satisfacție pe care le-am avut. I-aș mulțumi pentru nepoatele mele și pentru copiii mei minunați, deci i-aș mulțumi și l-aș ruga să aibă grijă de medicii care lucrează în maternități, în spitale și ca rezultatele muncii lor să fie mereu cele dorite. Din nefericire, sunt cazuri de o gravitate și complexitate deosebită din cauza nivelului scăzut de educație sanitară și a nivelului scăzut socio-economic. Există cazuri grave în specializarea mea, dar și în altele, care nu sunt diagnosticate la timp, oamenii nu înțeleg că trebuie să facă controale periodice și este foarte bine că se introduc aceste ore de educație sanitară. Toată lumea vorbește de educație sexuală. Nu, în cadrul educației sanitare va fi și un segment dedicate educației sexuale, probabil pentru clasele de gimnaziu. Îi învățăm pe copii ce să mănânce, cum să se îmbrace, ce poziție să aibă în bănci, ce sport să facă sau ce dezavantaje aduce obezitatea.

Profesor universitar doctor Mircea Onofriescu, doctor la maternitatea ,,Cuza Vodă” din Iași, mai are multe lupte de sus și multe victorii. Se simte bine ca o legendă vie, dar legenda mai are lucruri de făcut.