audio HIT Voice. Omul de afaceri Marian Berdan: „ Avem un mare dușman: lumea politică românească și guvernul României, care nu sprijină absolut deloc firmele românești!”

În urmă cu 30 de ani, tânărul cercetător Marian Berdan a decis să devină antreprenor. Își amintește că a dat și o „atenție”, un cartuș de țigări grecești, pentru un spațiu de 130 mp de la Regia Autonomă a Locuințelor. A construit o afacere durabilă pas cu pas. Acum, grupul de firme pe care îl conduce are o fabrică modernă la Miroslava. Investește în cercetare și continuă să viseze cu ochii deschiși. De politică și politicieni nu vrea să mai audă. Pentru taxele și impozitele plătite cu grijă și la timp, pentru locurile de muncă create și menținute chiar și în vremuri grele, pentru inovație, Iașul vă mulțumește, domnule Marian Berdan.

Omul de afaceri Marian Berdan a fost invitatul Violetei Cincu în ediția HITVOIce de luni, 26 iulie.

30 de ani de la înființarea companiei Electra. La mulți ani, Electra! Invitat în HitVoice din această săptămână este fondatorul Electra, ulterior grupul de firme Electra, omul de afaceri Marian Berdan. Bine v-am regăsit!

Bine v-am regăsit și eu și mulțumesc pentru felicitare.

Să dăm timpul înapoi cu 30 de ani. Ce făcea în urmă cu 30 de ani tânărul inginer Marian Berdan?

Acum 31 de ani eram încă angajat la ICPE, filiala Iași. Eu am lucrat în cercetare vreo 6 ani, imediat ce am terminat facultatea și încă eram angajat. Tocmai se produseseră aceste schimbări politice și sociale, apăruse legea 31/1990 și, bineînțeles, spiritul de antreprenor din mine, pe care nu mi-l știam, a răbufnit și am zis: domnule, trebuie să facem ceva! Și am înființat firma Electra cu un grup de colegi, rude, cum era pe atunci, cu un entuziasm tipic comunist.

 

Ascultați integral interviul

 

 

Câți bani avea atunci în buzunar Marian Berdan, câți are acum în conturi? E o diferență semnificativă?

Întrebarea asta nu prea îmi place. Bine, atunci nu aveam bani. Cu ce am pornit mai mult a fost cu pasiune și cu acele materiale pe care le aveam ca om pasionat în ale electronicii.

Cât a fost investiția?

Îmi amintesc că la vremea aceea capitalul social a fost de 300.000 de lei. Nu era o sumă mare.

Nu, 30.000 de lei costa o carte.

Bine spus! În schimb, am contribuit cu foarte multe materiale adunate de noi, componente electronice, diverse aparate de măsură pe care le avea fiecare dintre noi, cei pasionați de electronică.

Dar ce știați despre antreprenoriat? Nu erau cărți de dezvoltare personală, de afaceri. Nu era internet, nu erau telefoane mobile.

Mă bazam pe pasiunea și pe puterea noastră de muncă, cu credința că dacă lucrezi și ai încredere în ceea ce faci și, bineînțeles, dacă ai și un nivel de cunoștințe care să îți permită să faci lucruri fără greșeală, atunci vei reuși. Acesta cred că a fost primul nostru impuls, cel care ne-a dus mai departe.

Cum arăta sediul în care v-ați început afacerea? Pentru că astăzi aveți o fabrică premiată la Miroslava, cu un anumit design, cu inteligență artificială…

Cum era pe atunci, în vara lui 1991, tocmai reușisem, deși nu mă pricepeam la astfel de chestiuni, să obțin un spațiu de la Regia Autonomă a Locuințelor undeva la parterul unui bloc din Șoseaua Nicolina. Îmi amintesc că am dat și șpagă un cartuș de țigări grecești. Altfel nu puteai fără o mică atenție. Dar am obținut acel spațiu de 130 mp și acolo ne-am început activitatea.

Dacă ați da timpul înapoi, ați lua aceeași decizie?

Cu siguranță da. Bine, cu mintea de acum aș fi făcut multe lucruri altfel.

Dintr-un spațiu închiriat de la Regia Locuințelor cu un cartuș de țigări ca șpagă, la o fabrică premiată în Miroslava care utilizează inteligență artificială nu a fost deloc ușor în 30 de ani. Care a fost sloganul primilor 10 ani de activitate?

Nu știam noi pe atunci de sloganuri, de aceste tehnici, politici de marketing. Un lucru era clar pentru noi, la ce știam atunci, că ne pricepeam la diverse dispozitive industriale. Cu ele am și început, lucru care a fost un eșec de altfel. Ne-a fost foarte, foarte greu în primii ani, fiindcă industria tocmai se ducea la vale, nu mai avea nevoie de dispozitive noi, îmbunătățiri de fluxuri tehnologice. De asta am dus-o foarte greu până prin 1994, când s-a născut primul interfon proiectat în Electra și vândut pe piața din Iași. Atunci mi-am dat seama că România, dar și celelalte țări foste comuniste au un potențial foarte mare pentru a vinde acest produs.

Cum s-a născut interfonul Electra? Cum v-a venit ideea? Ați avut și o expoziție cu evoluția interfoanelor din ultimii 30 de ani.

Recunosc, nu a fost chiar ideea noastră, noi eram dispuși să facem orice dispozitiv care să se vândă. Aici îl amintesc cu plăcere pe domnul doctor Untu, medic cardiolog, care a intrat la noi în acel parter de bloc și ne-a întrebat: „Ce faceți aici? Dar niște interfoane știți să faceți voi?”. Văzuse în București și ar vrea și el la blocul lui. La început am zis că sigur că știm să facem, dar nu mi-am dat seama chiar atunci de potențial. După care vine peste două săptămâni la noi: „Ei, ce ați făcut?”. Zic: „Domnule, am început, mai lăsați-ne două săptămâni”. În cele două săptămâni, am proiectat câteva modele, i le-am arătat, cum funcționează și el a spus: „Bine, când veniți să-l montați?”. Ei, i-am spus că într-o lună, că trebuie să fie produs. Și așa a început această epopee a producției de interfoane la noi. La nivelul Iașului de aici a pornit totul.

Următorii 10 ani, către pragul de 20?

Între 1991 și 2001 ne-am dezvoltat pe această direcție, am început să producem interfoane, am montat destul de multe în Iași. În 1997 vindeam deja în jumătate din țară.

Câți angajați avea Electra?

Cred că vreo 12-15. Dar jumătate de țară nu înseamnă cantitățile care sunt acum cerute. Dar apogeul cantitativ a ceea ce am vândut noi în România a fost în 2004, când în acel moment lunar se montau 24.000 de apartamente cu interfoanele Electra. La vremea aceea aveam vreo 50 de angajați. Dar tot în 1997 am înregistrat primele două brevete de invenție, ca să ne protejăm de copieri, de falsificări, lucru care ne-a ajutat foarte mult pe piața din România, fiindcă în acel entuziasm în care fiecare voia „să se privatizeze”, căuta orice produs care să fie cumva sigur în vânzare. Cum interfonul deja dovedise că este nevoie de el pe piața din România, au fost în Iași vreo trei-patru firme care ne-au copiat. Le-am acționat în judecată pe baza acestei înregistrări de brevet.

Bănuiesc că în primii ani, atunci când ați înființat Electra, nu erau planuri de management pe termen mediu, pe termen lung. Când ați făcut primul plan de management și ați decis încotro merge corabia Electra?

Chiar dacă nu era un plan de management pe termen lung sau de vânzări, eu aveam mereu în cap perioade mai lungi de dezvoltare. Nu priveam doar ziua de azi, de mâine. Mereu mă gândeam ce voi face într-un an, ce trebuie să fac până atunci? Care sunt căile prin care trebuie să mă dezvolt? Abia în 2001, după ce am fost pentru prima dată certificați cu sistemul de management ISO 9001, care ne-a ajutat mult, ne-a structurat activitatea, ne-a structurat gândirea, și abia de atunci am început să lucrăm cu planuri de management, cu direcții clare de dezvoltare și așa mai departe.

În același timp, Electra e istoria firmelor și a privatizărilor din România, o reală poveste de succes. Care au fost cele mai grele momente?

Au fost acelea în care m-am abătut de la linia pe care o gândeam. Într-o vreme se discuta foarte mult despre repartitoarele pentru energia termică. Având în vedere că Electra avea din anul 2000 un mic compartiment de cercetare și dezvoltare, am investit destul de mult în acest produs. A fost o greșeală, pe care ulterior nu am repetat-o – în sensul că vezi tot felul de produse. Nu, trebuie să-ți vezi de linia ta. Fiindcă toate acestea te perturbă și intri într-o zonă pe care nu o cunoști prea bine. În naivitatea mea că în România lucrurile se fac corect, ne trebuiau niște avize, or aici ne-am blocat. Deși am obținut, prin perseverență și determinare, aceste avize, la final am primit o hârtie că produsele noastre nu se pot vinde în România. Trebuiau vândute cele ale celorlalți, care erau importate. Când au văzut că putem să vindem, atunci chiar ne-au blocat.

Credeți că atunci au fost favorizate firmele din străinătate în detrimentul celor locale?

Sigur că da! Nu neapărat ca o politică națională. Erau interese personale. Și cum în vremea aceea între mediul de afaceri, care se înfiripa a fi mai puternic, și mediul politic era o legătură foarte strânsă, asta a dus la creșterea corupției în România, la denaturarea dezvoltării normale a unei țări tocmai ieșite din comunism și ne-a adus mari pierderi.

Dar știați rețeta, ca toți oamenii de afaceri știați care e butonul ce trebuia apăsat. Nu ați făcut-o.

Fiindcă, în primul rând, nu știam cum se face, în al doilea rând fiindcă nu e felul meu de a face așa ceva. Eu m-am bazat pe propriile forțe și am reușit.

Dar vi s-au pus bețe în roate?

Da, deseori. Acolo unde începeam să ating anumite interese din unele zone ale economiei. Au încercat chiar pe domeniul de interfoane să facă treaba asta. Îmi amintesc că prin 2006-2007 cineva din Râmnicu Vâlcea, cu puternice legături în Parlamentul României, mi-a făcut o reclamație la Consiliul Concurenței cum că Electra cu distribuitorii ei din țară au făcut un cartel în care controlează prețurile. Persoana respectivă voia să înceapă să importe masiv din China și voia să-și asigure piața. Prețurile noastre, care erau corect calculate, niciodată nu am fost adeptul de a specula foarte mult, fiindcă prin asta câștigi mult pe scurt timp, dar ai secătuit izvorul. Iar noi am mers inginerește, nemțește, nu am crescut prețurile decât cât să obținem un profit, să ne putem dezvolta mai departe. Or persoana respectivă, cu relațiile pe care le avea, ne-a trimis controale de la Consiliul Concurenței, și nouă la Iași, și distribuitorilor cei mari din țară. Bineînțeles, nu au găsit nici o dovadă cum că ne-am înțeles să ținem prețurile jos. Nu am primit după asta nici un fel de informare din partea autorităților să mi se spună că, în urma sesizării lui cutărescu, nu s-a dovedit nimic. Noi între timp am încercat să ne apărăm: am luat acele produse pe care voia să le introducă, am plătit bani să vedem dacă corespund standardelor din UE și am constatat că nu respectau condiții minimale. Știți că din China poți aduce orice produs, acoperit de niște hârtii aruncate acolo în față. Numai că autoritățile române trebuie să știe că în baza acelui certificat de conformitate trebuie să existe un dosar de încercări, care de obicei are sute de pagini. De exemplu, la electrosecuritate trebuie să dovedești că produsul nu periclitează viața umană sau că nu influențează funcționarea altor aparate. Se numește compatibilitate electromagnetică. Or astea nu erau respectate.

Oare sunt respectate astăzi?

În mare parte cred că da, lucrurile s-au mai îmbunătățit.

Electra de pe piața internă pe cea externă. Cum ați luat această decizie?

În activitatea mea socială, fiind membru Rotary, am făcut și un pic de politică. În 2000-2005 am fost membru PNL, am fost exclus, dar am învățat multe lucruri de acolo. Am cunoscut oameni foarte mulți, am văzut cum lucrează. În 2008, odată cu criza, am luat decizia să divizăm firma, care oricum se dezvoltase foarte mult pe mai multe domenii tehnice. Făceam multă chimie, un pic de micrometalurgie și făceam electronică, mecanică, injecții de masă plastică. Atunci s-a impus procesul de divizare, cumva accelerat de cerința unei firme din Germania de a se asocia cu noi, cu maximum de 15%, doar pe partea de asamblări electronice. A fost și pentru noi o mare ușurare, fiindcă un director tehnic, de exemplu, trebuia să cunoască de toate. Atunci, divizându-ne, ne-am superspecializat pe fiecare domeniu. Au luat ființă trei firme: Electra, firma mamă, PCB Electra, care face circuite imprimate, și EMS Electra, care face asamblări electronice. Firma din Germania cu aceasta voia să se asocieze. Am făcut divizarea, s-au asociat, lucrurile au mers bine. Sigur, perioada de criză nu a fost deloc ușoară pentru noi, dar firma mamă a mers bine și atunci și a avut puterea financiară să le susțină și pe celelalte două, aflate în nevoie, dar și la început de drum. Noi ne-am dorit dintotdeauna să mergem mai departe de interiorul țării românești și am vizat vestul Europei. Eram deja prezenți, vizitasem târguri, vedeam ce se oferă, totul s-a făcut pe cheltuiala noastră. În ultimii 10 ani, între 10 și 15%, în funcție de an, din cifra de afaceri mereu s-au dus pe cercetare și dezvoltare.

Pentru că ăsta e motorul.

Fără cercetare, în câțiva ani cobori. Și văzând și cum funcționează, corupție în România, interese care afectează mersul normal al economiei, ca să putem pătrunde mai ușor pe piața din Vest, am luat decizia să înființăm o firmă în Viena, care să aibă rolul de a prezenta produsele Electra în Europa. În vara lui 2013 am înființat firma Electra Building Communications GmbH, care a contribuit foarte mult la dezvoltarea noastră.

Ați trecut peste stereotipuri și clișee.

Da, rolul său este de a evita cumva proasta reputație a României.

Avem o reputație proastă în continuare?

Și mai proastă, cred eu. Reputația noastră a scăzut an de an. Exceptând aderarea la NATO, unde lucrurile se pare că merg OK, dar pe partea asta europeană, vedeți dumneavoastră, sunt foarte multe lucruri care nu merg cum trebuie.

În același timp, ca popor, avem vocația Mioriței, să ne ardem grânele, să otrăvim fântânile, nu am avut vocația de a fi cuceritori. Electra s-a dovedit a fi un cuceritor pe piețele externe. Ați încercat foarte mult, au fost și eșecuri, ați cunoscut multe culturi.

S-a încercat, s-au cheltuit destul de mulți bani pe participări la târguri, fiindcă dacă ești la un târg cu importanță internațională, acolo viitorii tăi clienți își întăresc încrederea în tine. Dacă o firmă a ajuns până acolo, înseamnă că e ceva de capul ei. Desigur, sunt mulți care, cum spuneam văd prost România. Dar, din experiența noastră, toți cei care ne-au vizitat în ultimii 15 ani au fost foarte impresionați și ne-au spus clar că nu se așteptau să găsească în România o firmă atât de organizată, curată.

În același timp, absența unei infrastructuri moderne vă afectează afacerea?

Afectează toată lumea din România. Suntem ultima țară din UE, cred că și bulgarii au mai multe autostrăzi decât are România. La noi nu s-a construit nimic. Și de ce? Din cauza incompetenței, incapacității clasei politice, care în toată această perioadă nu a făcut decât să se prostitueze. A fost o prostituție politică la nivel național.

Dar noi i-am ales.

Da, i-am ales. Dar când ajungi acolo sus, nu-ți amintești pentru ce ești acolo? Depui un jurământ. Toate sunt false, fiindcă toți, cum ajung acolo, încearcă să vadă cum își pot ei aranja mai bine interesele personale. Asta este marea problemă a României. În ultimii ani, s-a promovat foarte mult incompetența. Dar să lăsăm astea. Dacă e să vorbim de autostrăzi, tot partenerul nostru din Germania, care săptămânal trimitea camioane cu materiale selectate de dânsul, pe care noi le asamblam, le testam, după care le duceam dincolo, a renunțat să mai lucreze cu noi, fiindcă timpul înseamnă bani. Concurența foarte mare face ca firmele să-și controleze costurile și să-și reducă prețurile pe piață, astfel încât să-și mențină cota de piață pentru produsul pe care îl vând. Or transportul, întârzierile generate de el contează foarte mult. Și mai ales când faci produse în cantități mari, în serie. În acest caz, partenerii noștri au spus cu regret că trebuie să renunțe. Și-au făcut calculele: au firma pe lângă Leipzig, iar până în Polonia au autostradă, pe lângă Poznan, iar acolo își construiesc o sucursală care să producă, cu niște costuri de manoperă mai mici decât în Germania. Și astfel am pierdut din cauza faptului că nu avem autostrăzi.

Sunteți și un activist, cel puțin de câteva luni, pentru infrastructură modernă.

Eu cred că toți românii trebuie să promoveze și să lupte pentru bunăstarea noastră viitoare. A sta și a aștepta nu este o soluție, trebuie să ne implicăm cu toții, cu o participare undeva, cu un vot, cu 100 de lei donație, fiindcă Asociația A8 în care activez, cum mai sunt și altele în Iași, mi s-a părut o asociație în care conducătorii sunt foarte-foarte dedicați acestui subiect, autostrada Iași – Târgu Mureș.

Domnule Berdan, încotro Electra? Pentru următorii 10 ani, ce planuri de viitor aveți?

Aceste planuri nu le puteam avea în vechiul sediu, acum avem un nou sediu. Doar mutându-ne acolo am constatat o reducere a costurilor cam cu 15% datorită organizării fluxului într-un alt mod, reducerea timpului de lucru și așa mai departe.

În Iași nu putea să mai încapă.

Am fi vrut să rămânem în Iași, dar dacă Iașul nu ne-a oferit nici un fel de soluție… Pe partea aceasta a construcțiilor noi în Iași este o întreagă mafie, iar prețurile sunt extraordinare. Pe noi nu ne interesează să cumpărăm un teren, noi știm să producem. Iar oferta de la Miroslava a fost una foarte bine venită. Nici acolo nu sunt toate lucrurile OK. Dar am putut să construim acolo, cu costuri mai mici. Pentru viitor, suntem foarte ambițioși. Considerăm că abia acum ni s-au deschis adevăratele căi. Ține de noi. Dar ține și de implicarea autorităților centrale în dezvoltarea întreprinderilor românești. Cum vă spuneam, cheltuielile noastre de cercetare-dezvoltare sunt foarte mari și trebuie să știe orice ales al românilor că toți își susțin industriile. La un moment dat am avut un mare regret, prin 2018-2019, că nu am avut intuiția de a construi această fabrică undeva pe lângă Viena.

Asta am vrut să vă întreb, nu v-ați gândit să vă relocați într-un alt spațiu?

Acum e prea târziu. Dar nu se știe ce o să fie în viitor. Deocamdată însă nu, prea mult s-a investit aici, cu împrumuturi la bănci, acum nu se mai poate. Dar am amintit de Austria fiindcă acolo Camera de Comerț chiar vine cu foarte multă susținere, chiar și cu bani, dacă faci producție.

Sunteți dezamăgit de experiența din politică? Ați fost exclus pe vremea când excluderile erau o raritate.

Am fost exclus din toate, și de la PNL, apoi, chemat de foști prieteni, am fost în Partidul Mișcarea Populară, și de acolo ne-au dat afară…

Erați incomozi?

Cred că foarte incomozi pentru cei care mâniau lucrurile pe acolo, foarte incomozi.

Au fost politicieni care v-au cerut susținere financiară?

Cât am fost eu pe acolo, da, am susținut financiar. După ce am plecat, nu am mai făcut-o.

Aveți doi copii care au reușite excepționale. Alexandra, arhitect, s-a reîntors în România, a proiectat fabrica de la Miroslava, Radu, specialist în Inteligență Artificială. Unde le vedeți viitorul, în România?

În continuare le văd viitorul în România. Alexandra rămâne aici, fiindcă fetele sunt mai mult cu gândul acasă. Radu speră ca la anul să se întoarcă în România și să contribuie mai mult la expansiunea Grupului Electra în Europa și nu numai. Sunt piețe foarte interesante pe globul ăsta pământesc.

Doina Cepalis spunea într-un interviu la HitVoice că nu ar fi supraviețuit dacă nu ar fi fost partenerii din afară, care au fost susținuți de guvernele lor, ceea ce la noi nu s-a întâmplat.

Nu se întâmplă și nu înțeleg de ce.

Dar contribuiți lunar la bugetul de stat și plătiți la zi. Și în locul acestei susțineri ce primiți, în afară de controale?

Nimic. Controalele s-au mai reglementat însă, și o spun aici foarte liber. Noi nu am mai fost controlați din punct de vedere fiscal de peste 10 ani.

Nu le dați idei!

Nu, dar de ce nu? Să vină! Dacă nu le place ceva, le dau cheile și le zic: „Luați-le voi și plătiți măcar cât am plătit eu până acum la bugetul statului”.

V-ați gândit vreodată să vindeți și să trăiți din dobânzi? Ați avut oferte?

Nu, dar am avut și continuă să îmi vină oferte, dar nu vând.

Ce vă mână în luptă? Mi-ați spus că nu v-a plăcut o întrebare: câți bani avea Marian Berdan în urmă cu 31 de ani și acum?

Acum stau mai bine cu cashul meu, dar să nu-și imagineze lumea că, așa cum îmi spunea cineva, numai la fecior îi dă 50.000 de lei pe lună, să aibă bani de cheltuială. Nu, nu sunt așa. Copiilor nu le-am dat nimic. Și Alexandra și-a cumpărat mașina din banii pe care i-a câștigat ea. Și cred că asta este calea cea mai bună, fiindcă în felul acesta îți crești copiii în spiritul muncii, al valorilor. Noi nu am primit nimic, am realizat toate acestea din dorința de a dovedi că suntem în stare să facem ceva.

Așadar, ce vă mână în continuare în luptă? Mai albit, mai cu experiență.

Dar cu satisfacții, foarte mari. Vă spuneam, având foarte multe vizite din străinătate, toți au rămas foarte impresionați de firmele din Grupul Electra și atunci sunt foarte mândru și mulțumit când văd că o firmă românească este apreciată. Deci vrem să dovedim că și noi, românii, suntem în stare să facem așa ceva. Avem un mare dușman: lumea politică românească și guvernul României, care nu sprijină absolut deloc firmele românești.