audio Dinastii dulci! Aurora Liiceanu: „La noi, când puteau să se încropească dinastiile, a venit comunismul și s-a terminat! “

Un băiețamdru orfan din Catalonia își ia lumea-n cap. Micul Mateu a devenit celebru. Pâinișoara muntenească este considerată moștenirea cea mai de preț a lui Mateu. E un început simbolic, fondator, așa cum au fost scaunul lui Pugin și zgarda lui Balenciaga.  Știți cine e considerat Salvador Dali al bucătăriei?Când făina a fost scoasă din rețeta pentru lokum, atunci Bekir Efendi a devenit celebru. Mănânci dulce, vorbești dulce spun turcii, iar grecii spun că îndulcesc un funcționar când îi oferă o cutie cu bomboane. 

Vouă ce mirosuri v-au rămas în memorie? Mirosul casei bunicilor? Mirosul de școală? Mirosul de frig, de iarnă?

Mirosul unei zile, dârzenia de a reuși, biscuiții care îți aduc timpul pe pastilele gustative, dinastii, povești de familie….povești de dragoste, istorie și …războaie care au pornit de la bezele… toate țesute cu măiestrie după o documentare riguroasă de Aurora Liiceanu.

Dinastii dulci! Seria de autor. Aurora Liiceanu. Editura Polirom este recomandarea Radio HIT.  

În urmă cu 140 de ani, gândindu-se cu nostalgie la vremea copilăriei, patiserul Louis Lefevre-Utile și-a propus să creeze un produs care să semene cu șervetul de masă cusut de bunica sa. Așa a apărut biscuitul petit beurre, care prelua simbolurile timpului de pe acel șervet: cele patru „urechiușe” reprezentau anotimpurile, cei 52 de „dinți” – săptămânile dintr-un an, iar cele 24 de găurele – orele unei zile. Astăzi, biscuitul arată exact ca atunci, dar probabil că foarte puțini îi cunosc istoria. După cum puțini știu istoria cunoscutei cofetării Escriba din Barcelona sau a rahatului turcesc…

Aurora Liiceanu ne spune poveștile unor dulciuri celebre și ale dinastiilor de cofetari și patiseri care și-au legat numele de ele. Alături de bărbați pasionați de meseria lor, ca Jean-Romain Lefevre și Antoni Escriba, vom întâlni femei puternice precum Pauline Utile sau Jocelyne Tholoniat, care au contribuit la dezvoltarea afacerilor familiilor lor. Iar pentru că gustul e asociat cu mirosul, vom face o incursiune în lumea parfumurilor, după care vom reconstitui mirosurile de odinioară ale unor orașe ca Amsterdamul, Parisul sau Bucureștiul.

Radio HIT a provocat-o pe Aurora Liiceanu cu Dinastiile dulci pe masă!

De ce Dinastii dulci?

Ar trebui să spun că eu nu mă omor după dulciuri și mi-a intrat în cap că trebuie să te abții de la ele, bineînțeles, e și chestia că te îngrașă. Ideea am pornit-o de la faptul că m-am gândit la dinastii, mai ales la cum se construiesc în timp, având în vedere că astăzi lumea se împarte, se desparte, diversitatea, dispariția familiei și toate chestiile acestea și m-am gândit că sigur, există dinastii de diferite feluri. Există dinastii politice, de interlopi și așa mai departe. Mi s-a părut, totuși, că cea mai simpatică, care e plină de povești pe care pot să le găsesc că documentarea e foarte importantă pentru mine, a fost cea cu dulciurile și așa am plecat de la biscuitul acela franțuzesc. Întâmplător am citit și despre Casa Capșa. Așa cu tristețe mi-am dat seama că la noi, când puteau să se încropească aceste dinastii, a venit comunismul și s-a terminat. Mi se pare că doar două generații au fost și a doua s-a oprit, ceea ce eram convinsă că dacă nu ar fi fost așa, poate am fi ajuns să avem niște generații de Capșa.

Ce v-a uimit în documentarea pe care ați făcut-o? Care a fost secretul reușitei?

Cred că m-a impresionat faptul că începuturile dinastiei, cei care au fost fondatori, au fost oameni îngrozitor de ambițioși și care și-au depășit foarte mult condiția socială, ajungând din ce în ce mai bine situați. Nu e vorba doar de o motivație extrinsecă, de bani și de afaceri, deși și asta este important. Ceea ce este extraordinar este această, eu i-am zis în capul meu sindromul păstrăvului, cel care sare din viața pe care o trăiește și visează un fel de bovarism pozitiv. Dorește un alt tip de viață și are ambiție. Sunt convinsă că în cuplurile care s-au format te poți întreba dacă motivația a fost o condiție importantă pentru longevitatea cuplului, sigur că a fost, dar cred că pe locul I a fost această ambiție de a-ți schimba viața, de a avea o identitate cu care să te simți bine.

Poveștile dinastiilor pe care le-ați spus au făcut istorie. Ce au avut atât de special?

Cred că a fost foarte mult ideea de muncă, de efort, de a pune la bătaie toate abilitățile pe care le ai și să le dezvolți. Acum, când vorbim de dinastii, ați văzut că a apărut nepo baby, există dinastiile Hollywood, care rămân și care s-au multiplicat și în alte părți și în Europa, chiar și la noi în țară. Vedem această ambiție a părinților de a-și împinge copiii pe aceeași direcție. E adevărat că actorii francezi, citind biografiile, am aflat că copiii s-au explicat, să zic așa, cum că important a fost stilul de viață, faptul că au trăit și s-au mișcat în lumea artei i-a făcut să capete aceeași motivație. Sigur, poate fi o explicație familiaritatea cu contextul, dar, pe de altă parte, cum  vedem noi în multe cazuri și s-a și criticat acest sistem, mulți actori nu au urmași care să fie la înălțimea talentului lor. Adică e o subiectivitate a părinților care a contat foarte mult în împingerea copilului pe același drum. Chestia amuzantă la Hollywood este că, într-adevăr, copiii sunt frumoși, părinții sunt frumoși și pare-se că până la urmă, frumusețea fizică începe să conteze mai mult decât orice altceva.

Frumusețea fizică începe să conteze mai mult decât orice altceva, compensează chiar și lipsa talentului?

Da pentru că frumusețea nu intră în meritocrație. Știți cum se zicea că Voltaire ar fi spus că frumusețea fizică este o carte de vizită în alb, dată de Natură favoriților ei. Nu ai niciun merit că te naști cu picioare lungi și frumoase sau cu un corp extraordinar, niciun merit, dar această frumusețe fizică se impune foarte mult și știu că se fac studii și în străinătate, sondaje și cercetări psihologice și se demonstrează că ușile se deschid mult mai ușor către cei frumoși, că femeile frumoase au salarii mai mari decât femeile urâte și  așa mai departe și că dacă ești frumos, lumea este copleșită de frumusețe și ți se iartă multe.

Pentru că deja, cum reiese și din ce am scris, dinastiile nu mai au soliditatea de altădată și marile multinaționale înghit orice tendință de dinastie pornită. Este exact cum se spune, că peștele mare înghite peștii mici și așa și-au dat seama când au apărut magazinele acestea mici. Un mall înghite o droaie de buticuri, care ar putea să creeze, din fiecare să iasă o dinastie. S-au creat acele magazine de proximitate cu mai puțină diversitate, dar foarte comode pentru că e caraghios și cu totul ineficace să te duci la un mall nu știu cât de departe ca să cumperi pătrunjel că ai uitat să cumperi sau un lucru mic, zahăr, sare, cafea. Trăim într-o perioadă în care nu se mai știe cine este cel mai important pentru că este cu acționariat și cine are cele mai multe acțiuni are și cel mai mare acces la decizii.

Multe din invenții….biscuitul Petit Beurre, Escriba din Barcelona promovat cu un fior emoțional de patiserul Louis Lefevre.

Așa a apărut marketingul emoțional, subiectiv, partea subliminală a alegerilor noastre. Probabil că de aia au și plecat de jos, din sate, din locuri mici, unde nu exista diversitate și așa au ajuns departe. Dar astăzi, când e atât de mare diversitate, mă gândesc că nu ne rămâne decât ce a scris cartea aceea, Tipping Point, a lui Gladwell Malcolm, care explică foarte bine cum în această diversitate poți să te mai impui și așa a apărut în psihologie acel sindrom al măgarului vechi care trebuie să aleagă între fân în dreapta și în stânga și ajunge să moară de foame, care astăzi e considerat un pericol pentru depresia omului pentru că pentru un om este foarte greu și astăzi să navighezi în această diversitate în care trăim. Diversitatea extraordinară este un obstacol în apariția dinastiilor.

Mulțumim, Aurora Liiceanu! Sunt oameni care și-au început ascensiunea de la un obiect creat de ei. În spatele oricărui obiect se află o persoană. Uneori, istoria a șters persoana și a rămas obiectul. S-a petrecut o anonimizare a inventatorului.

https://www.catavencii.ro/psihologul-detectiv-pe-urmele-afacerilor-vaduvei-clicquot/

Aurora Liiceanu s-a născut in Basarabia, pe data de 1 august 1948. Este unul dintre cei mai cunoscuți psihologi din România, autoare a numeroase lucră0ri în acest domeniu. Dintre cărțile publicate de ea, amintim aici: Povestea unei vrăjitoare (apărută în 1996, la editura All), Rănile memoriei, Nucșoara și rezistenta din munți, Prin perdea, Viața nu-i croită după calapod, La taifas etc. A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite Universități din București, dar și în Canada și Franta. În prezent, Aurora Liiceanu este cercetător senior la Institutul de Filosofie si Psihologie din cadrul Academiei Romane. A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu și au împreună un fiu, Ștefan Liiceanu, absolvent al Academiei de Studii Economice.