audio Adrian Munteanu: „Dar sunt lucruri care cu siguranță țin de noi: pe ce ne punem atenția, cum și cu cine ne petrecem timpul și ce informații digerăm”
Am vorbit cu Adrian Munteanu, de la Mindgrasp, despre ce înseamnă sănătate mintală în ziua de astăzi și cum ne putem lăsa mai puțin afectați de pandemie.
De altfel, pe Adrian îl veți putea asculta de acum săptămânal, lunea, de la ora 17, numai pe 94,9 FM, la Radio Hit.
Andrei Ivașc
Am zis că vom vorbi un pic despre sănătate mintală. Invitatul dimineții e Adrian Munteanu de la Mindgrasp. Te rog, spune-mi tu ce anume înseamnă asta.
Îmi place să spun că ceea ce fac este mind hacking, respectiv îi susțin pe cei cu care lucrez să scape de virușii mentali și emoționali care îi împiedică să își țină celulele în viață.
Acum trecem printr-o perioadă fără precedent în istoria modernă și cu atât mai mult ne împinge, ne îndeamnă să dezvoltăm noi abilități mentale, emoționale pentru a-i face față. Iar flexibilitatea este cheia. Majoritatea oamenilor trăiesc pur și simplu ca reacție la ce se întâmplă în jurul lor.
Există exerciții de stretching emoțional?
Un prim exercițiu foarte simplu este să te hotărăști ce vrei să obții de la viața ta. În momentul în care ai o miză semnificativă, care să îți dea tragere de inimă, atunci asta te pune în mișcare și atunci ajungi să-ți depășești provocările de zi cu zi.
Dar într-o lume în care suntem bombardați cu știri despre îmbolnăviri record de COVID-19, lipsa paturilor la ATI, decese, atunci principalul obiectiv ar fi să rămân sănătos.
Sunt complet de acord, ar fi un prim punct de plecare. Apoi întrebarea e ce faci cu sănătatea. Pentru că sănătatea, dincolo de absența bolii, înseamnă și vitalitate, înseamnă și chef de viață, înseamnă și a te simți bine în propriul corp. Revin la ceea ce spuneam mai devreme, felurile motivante, ce ne permite să ne păstrăm în mișcare și ce ne permite să avem o miză dincolo de ceea ce se întâmplă de jur-împrejur. Pentru că, într-adevăr, sunt lucruri pe care nu le putem influența în viață, precum pandemia. Dar sunt lucruri care cu siguranță țin de noi: pe ce ne punem atenția, cum și cu cine ne petrecem timpul și ce informații digerăm, pentru că ele ajung apoi să se transpună în convingerile noastre, în comportamentele noastre, în rezultatele vieții noastre.
Apar idei conform cărora totul ar fi un fake, vaccinul nu există. Cum interpretăm procentul mare de nevaccinați?
Nu sunt sociolog să mă pronunț în această privință. Ce pot să observ din punctul de vedere al influenței și comunicării este că lumea în România nu are încredere. În primul rând nu avem încredere unii în ceilalți, suntem pe ultimele locuri din acest punct de vedere în Europa și în același timp nu există încredere în autorități.
Dar e vina lor sau e vina noastră? Unde să căutăm vinovații pentru lipsa de încredere?
Nu știu dacă a căuta vinovați e cea mai bună soluție, pentru că arăți cu un deget în afară și cu trei degete arăți înapoi spre tine. Cred că cel mai important lucru e să vedem ce putem să facem cu situația de față și aici cred că exemplul personal contează foarte mult, respectiv a-ți spune propria poveste și cum ai ajuns la deciziile pe care le iei. Trebuie să-i abordezi pe oameni din aproape în aproape, adică de unde vin ideile și deciziile lor care se îndepărtează de opiniile avizate. Iar apoi să oferi o alternativă: cum altfel poți să îți asiguri certitudinea, cum altfel poți să-ți asiguri sănătatea într-un mod responsabil și în armonie cu ceilalți. Sunt foarte multe persoane care spun „nu mă vaccinez pentru că știu că pot să fiu în siguranță, știu că pot să depășesc asta”. Foarte posibil, dar în același timp aș spune că aici e o dimensiune a responsabilității care ne depășește viețile individuale, ține și de ceilalți din jurul nostru și de cum îi putem susține.
Un psihoterapeut spunea că teama de vaccin vine de la faptul că poate, atunci când eram mici, am fost obligați să mâncăm diferite chestii pe care nu ni le doream sau poate că nu am fost convinși că trebuie să facem ceva și ni s-a impus lucrul ăla.
Este o perspectivă și nu cred că suntem unici din acest punct de vedere. Mă uit prin comparație la alte țări. De exemplu, Danemarca, una din țările din Europa cu procent foarte mare de persoane vaccinate. Scepticismul inițial legat de vaccin a fost cel puțin la fel de mare ca în România. În același timp, lumea a hotărât să facă pasul respectiv, nu atât de dragul propriei persoane, cât de dragul celorlalți. Mai este un aspect: la sfârșitul anului trecut procentul persoanelor dispuse să se vaccineze în România era cam la fel, poate chiar mai mare decât în țări precum Franța, Marea Britanie…
Da, da, când era greu să-l procuri.
Și atunci care e diferența? Un lucru hotărâtor a fost modul în care a fost făcută campania de către autorități, modul în care s-a pus problema și modul în care au fost abordate restricțiile. Pentru că dacă pandemia a fost considerată închisă încă din mai, majoritatea oamenilor s-au gândit ce rost are să mă mai vaccinez.
Una dintre cele mai profunde nevoi ale noastre este să fim egali cu noi înșine, indiferent de ce înseamnă această perspectivă. De aceea, revin la ce spuneam, contează foarte mult exemplul personal, pentru că fiecare dintre noi are o influență concentrică asupra celor de lângă noi. Așadar, exemplul hotărâtor al celor în care avem încredere poate să facă diferența la nivel emoțional. Dacă o persoană pe care o creditezi ca fiind rezonabilă și se vaccinează, asta poate înclina balanța și pentru tine.
Cum scăpăm de panică?
O metodă foarte simplă, și e și metoda de bază pe care o dau este bazată pe respirație. Ritmul respirației și profunzimea ei influențează starea în care ne aflăm. Și activarea vederii periferice: dacă îți duci atenția în vederea periferică, este stimulat la nivel neurologic nervul vag, care joacă un rol hotărâtor în bunăstarea noastră fizică și emoțională. De asemenea, ne oferă o stare de calm.
Mai multe exerciții interesante luni, de la ora 17, cu Adrian Munteanu, la rubrica Ai grijă de tine.