Torturat pe dinăuntru sau o poveste despre singurătate? Interviu. Cosmin Perța, despre „Ca să nu se aleagă praful de toate“
Deschidem „Ca să nu se aleagă praful de toate “. Autor Cosmin Perța. Editura Polirom. Ați văzut cum moare un câine?
„Spuneți-mi Samson. Așa îmi spune toată lumea, deși nu e numele meu. Lucrez la gater și aici mă simt bine. E aer curat și nu mă freacă nimeni la cap. Îmi văd de gândurile mele. Aș sta mereu la gater dacă aș putea. Îmi place mult mai mult decât la școală. ……. Problema e că, deși nimeni nu îndrăznește să-mi spună în față, știu că ceilalți mă cred prost. De asta nu-mi place la școală. Am fost mereu mai încet, dar nu sunt prost. Și pentru că știu că ei cred asta îmi vine să le rup capul. Și uneori chiar o fac.”
Samson nu simte durerea fizică. Dar care e punctul lui slab? Poate visa un pachet de mușchi? Cosmin Perța ne poartă într-o lume în care violența e ca aerul. România anilor ‘90?! Poate fi și România din școlile anului 2023. O tranziție încheiată din care dispar taxele de protecție, corupția, traficul de carne vie? Samson e un erou? De la taxele de protecție din școli la dreptatea făcută cu pumnul atunci când Dumnezeu a întors privirea de la cei mai slabi. Ce visați cu ochii deschiși? Și s-a ales praful de Samson? O să recitiți finalul de câteva ori, de nenumărate ori și de fiecare dată altfel. Radio Hit l-a provocat pe Cosmin Perța la un interviu despre… Samson, toate lumile noastre și praful care acoperă uneori visele care devin istorie. Sau nu.
Violeta Cincu: Invitatul HITVoice, ediția de luni, 3 aprilie, este Cosmin Perța, poet, prozator și eseist, iar pe masă avem astăzi „Ca să nu se aleagă praful de toate”, volum semnat de Cosmin Perța, apărut la Editura Polirom, colecția EGO Proză. Samson ar putea fi un erou în școlile de astăzi pentru că îi apără pe cei mai slabi de bullying și nu tot timpul pentru taxă de protecție. Este un erou Samson?
Cosmin Perța: Samson este un individ ambivalent, să-i spun așa, el este totodată și protector, dar și opresor, este un băiat care încearcă să se găsească. Se caută, practic, într-o lume în care singura șansă de a supraviețui este asigurată de violență și ajunge la un moment la care își dă seama că orice ar face, oricât ar încerca să își îndrepte energia înspre ceva pozitiv, să devină o persoană mai bună, să evolueze, lumea din jur nu îl lasă să facă asta. Practic, este o luptă pe care o duce într-un sistem viciat.
Violeta Cincu: În același timp, ratează o carieră la Facultatea de Educație Fizică pentru că nu suportă să fie înjosit de profesori care îl consideră o brută fără minte.
Cosmin Perța: El este un băiat care a crescut fără mamă și cu un tată alcoolic, prin urmare, este un copil care are mari probleme cu autoritatea sau cu orice i se impune. E un individ care s-a dezvoltat încercând să ocolească orice sistem care îi poate impune ceva din afară. De aici, toate problemele sale, nu doar cu școala, ci și cu societatea și cu regulile sociale ale acelui moment. Este cineva care încearcă să evadeze din interiorul sistemului și de aici, până la urmă, și obsesia sa de a fugi, de a fugi din țară, de a-și găsi un drum și de a-și croi un destin în afara lucrurilor cunoscute.
Violeta Cincu: Cartea este una puternică, care practic te boxează la început prin ceea ce consideri a fi violență, Samson nu simte durerea fizică, însă o simte foarte mult în suflet. De ce nu simte durerea fizică și ce e mai rău – să nu simți durerea fizică sau să o simți foarte tare pe cea din suflet? Pare o brută, dar apoi îți stârnește milă, îți vine să îi dai sfaturi, să îl scoți din carte.
Cosmin Perța: Faptul că nu simte durere fizică nu-l protejează și de durerea emoțională. E un paradox aici, cu acest personaj, care aparent este imbatabil tocmai pentru că nu simte durere fizică, însă este un personaj torturat pe dinăuntru, care a fost crescut într-un mediu în care a resimțit durere emoțională intensă, iar această rezistență la durerea exterioară se reflectă într-o sensibilitate interioară și mai acută. Practic, până la urmă, aceasta este slăbiciunea lui Samson, călcâiul lui Ahile, ca să-i spun așa. Pe de o parte este inocența lui pentru că, cu toată cruzimea de care este capabil, are o doză de inocență, e un copil, chiar și după ce trece de 20 de ani, nu se maturizează emoțional, iar pe de altă parte, faptul că tânjește după dragoste, afecțiune, caută în continuare figuri care să îl iubească, iar această căutare îl vulnerabilizează, îl va pune în niște poziții foarte periculoase.
Violeta Cincu: Tatăl îl ținea în butoiul cu apă ca să-l educe, să-l aducă pe un anumit drum, dar el povestește că țineam ochii deschiși, vedeam o imagine deformată și, în cele din urmă, am reușit să îmi țin răsuflarea sub apă cam 3 minute. De ce o lume atât de violentă?
Cosmin Perța: Tatăl lui încerca să îl educe în felul acesta. Tocmai pentru că nu simțea durere fizică, bătaia nu ar fi avut efect, iar bătaia era instrumentul principal de educație în societatea noastră din anii 90, ne amintim cu toții de asta, cei care am prins acele vremuri, așa că tatăl lui Samson găsește o metodă alternativă, și anume, scufundarea în apă, încercând să instaureze teamă, panică în felul acesta și să îl determine pe Samson să asculte, doar că Samson nu înțelege resorturile din spatele acestei decizii, nu înțelege de ce trebuie să se procedeze așa, iar procesul care se produce este, din contră, opus. Samson nu începe să devină supus sau să se teamă ci, din contră, el devine tot mai critic și tot mai retractil, se închide tot mai mult în platoșa interioară și devine tot mai resentimentar, lucru care va avea o greutate foarte mare în deciziile pe care le va lua ulterior în pragul maturității.
Acest Samson este un soi de imagine, un soi de model paradigmatic pe care îl putem găsi în multe persoane care au trecut prin acest deceniu, anii 90 din România și, în special, tocmai pentru că acțiunea se întâmplă undeva la graniță, la o periferie, o zonă de margine a țării, este relevantă pentru un anumit tip de mentalitate.
Este o mentalitate a unor oameni care se pomenesc într-o tranziție pe care nu o înțeleg, care este deosebit de brutală și care, într-un fel sau altul, încearcă să îi persuadeze fie să devină parte a sistemului, un sistem brutal, cum spuneam, corupt, fie să îl părăsească, iar Samson asta încearcă să facă, să fugă din țară și trebuie să ne amintim că acea perioadă, sfârșitul anilor 90, începutul anilor 2000, s-a produs marele exod al tinerilor din țară. Majoritatea diasporei atunci a plecat din România.
Violeta Cincu: Nimeni de partea lui Samson, trădări, cu excepția mamei și a Ilonei, tânăra traficată de olandezi, care își regăsește, practic, mama. Nu e prea multă singurătate în viața lui Samson sau așa e în viața noastră? E drept, atunci nu erau rețelele sociale.
Cosmin Perța: E o poveste despre singurătate, despre un marginal, e un caz, să spunem așa, pe care l-am dus la extrem, dar Samson, în singurătatea aceasta a lui, încearcă să înțeleagă lumea, să o descopere, încearcă să îi dea sens și, până la urmă, asta m-a interesat ca prozator, să încerc să văd prin ochii lui Samson realitatea și, odată cu el, să încerc să-i creez un sens, să dăm sens tuturor lucrurilor care se întâmplau și pe care le luam ca atare, nu le consideram nici greșite, nici bune, era despre felul în care lucrurile se întâmplau. Acum, retrospectiv, cred că lucrurile trebuie să capete un sens, iar Samson, pe parcurs, asta încearcă să facă. Până la urmă, și titlul cărții este legat de asta pentru că această încercare de a face în așa fel încât să nu se aleagă praful de toate este, de fapt, o încercare de a da sens lumii și de a căuta o soluție pentru a face ca într-o mare de corupție, de rău, de violență, să existe o mică speranță.
Violeta Cincu: E o carte care ar trebui să fie și pe masa ministrului Educației și la orele de dirigenție.
Cosmin Perța: Poate e un pic cam mult pentru societatea din ziua de astăzi. Din fericire, lucrurile s-au schimbat, lumea nu mai e așa ca în anii 90, însă cred că este un exemplu care poate fi văzut despre cum au fost lucrurile în trecutul foarte recent. Dacă nu ne cunoaștem istoria și nu mă refer doar la istoria fizică, mă refer și la istoria afectivă, istoria mentalității, la felul în care gândeam și acționam ca ființe în urmă cu 20-30 de ani. E foarte posibil ca la un moment dat să repetăm o parte dintre greșelile pe care le-am făcut în trecut.
Violeta Cincu: Sunt jurnalist, nu și critic literar, dar cartea este și filosofică, și de acțiune. N-am să spun decât că atunci când am citit sfârșitul, și n-am să-l dezvălui cititorilor, am fost prima dată ușor șocată, apoi am găsit cel puțin 3-4 chei de interpretare. Există soare în volumul Ca să nu se aleagă praful de toate?
Cosmin Perța: Da, eu zic că da, eu zic că există speranță acolo și finalul este deschis pentru că eu cred în finalurile deschise și cred în cititor foarte mult. Cred că trebuie să-i lăsăm mereu cititorului o oportunitate de interpretare, de înțelegere și de a nu-i închide niciodată sensul. Cred că sensul trebuie să fie lăsat deschis într-o carte și am fost foarte surprins în urma publicării, oameni foarte diferiți, scriitori, critici literari și fiecare înțelesese diferit finalul, iar lucrul acesta m-a bucurat pentru că mi-am dat seama că tipul acesta de final, în care cumva lucrurile pot fi interpretate în funcție de starea fiecărui cititor, în funcție de cât este el de optimist sau pesimist, spune foarte mult despre cititor și cred că lectura literaturii asta ar trebui să facă. Poate nu în primul rând, dar e unul din lucrurile importante pe care trebuie să le facă, să ne facă să ne cunoaștem pe noi ca persoane.
Prin acest microroman, Cosmin Perta introduce in proza romana contemporana un personaj inedit, situat la granita subtire dintre antierou si supererou. Rezistent la orice tip de durere fizica, Samson pare condamnat la o suferinta interioara continua, un Sisif modern in Romania anilor ’90. (Victor Cobuz)
COSMIN PERȚA este un eseist, poet și prozator român. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Și-a continuat studiile de literatură la Universitatea din București cu un masterat în literatura contemporană, mai apoi obținând titlul de doctor cu o lucrare referitoare la literatura fantastică europeană. A publicat volume de eseuri, romane, povestiri și poezie. De-a lungul timpului a obținut unele dintre cele mai importante premii literare românești. Fragmente din opera sa poetică au fost traduse în 14 limbi, iar cel mai recent roman al său este în curs de traducere integrală în patru țări. A lucrat timp de 8 ani în presa culturală din Cluj și București, iar în ultimii 10 ani a înființat și a condus unele dintre cele mai apreciate și premiate colecții de literatură contemporană la editurile Tracus Arte și Editura Paralela 45.