Kiwi 2023. Antologie de proză scurtă. Editura Polirom. Coordonator Marius Chivu. 

Dacă Kiwi. Antologie de proza scurtă 2023 ar fi un desert, ce fel de desert ar fi?

„Nu știu că nu mă pricep la deserturi, dar cred că aș trișa un pic și l-aș alege pe cel mai mare dintre ele, ar fi un tort cu mai multe straturi, cu un blat însiropat deasupra căruia vin tot felul de compoziții. Nu l-ai putea mânca deodată pentru că și asta e o prejudecată că o carte de proză scurtă se citește foarte ușor și ar trebui citită deodată, dimpotrivă, sfatul meu e ca cei care pun mâna pe antologia Kiwi să citească foarte lent, în sensul în care nu știu, ar fi o proză-două pe zi. Așa și cu tortul. Mă îndoiesc că cineva, bucurându-se de tort, l-ar mânca pe tot deodată”, a răspuns Marius Chivu.

Ediția din acest an are multe provocări pentru cititori?

„David Means, într-adevăr, este marele meu pariu cu cititorii români de proză scurtă. Este un autor american de proză scurtă pe care eu îl urmăresc de foarte mult timp. A scris un singur roman, în rest, are câteva volume de proză scurtă, toate nominalizate la marile premii. M-am bucurat că am putut să obțin drepturile pentru a aduce această povestire care, de fapt, este o mică capodoperă și probabil cea mai bună povestire publicată în antologiile Kiwi în acești trei ani. După mine, este de departe bijuteria literară absolută și sper ca vreun editor să-l remarce și să îl pună cu o carte întreagă și pe piața românească”, ne-a dezvăluit Marius Chivu.

Fragment din Clementine, Carmelita, cîine. Autor David Means

Cînd vremea era bună, avea obiceiul să iasă pe terasa din spate – trecînd prin ușița pe care o instalase Steve – și să stea cu botul pe balustrada de lemn, privind în zare pe deasupra apei, urmărind păsările pe cer, în timp ce întorcea vîntul pe toate părţile în nas. Într-o dimineață, în casă a mai apărut o prezență, un mic ritm inaudibil pulsînd în burtica Luisei, o mișcare. Carmelita și-a coborît capul și a ascultat, auzind o impetuozitate lichidă şi albă, laolaltă cu pulsaţia, în timp ce ea simțea pe limbă – lingînd-o pe Luisa pe piele la nesfîrșit – înțepătura gustului sărat de viață nouă.

Kiwi. Antologie de proza scurtă 2023. Trecuturi. Stăm acum la taclale cu Marius Chivu. Coordonează cu mult succes Kiwi. În acest an, motto-ul este legat de trecut, de fapt, de trecuturi.

După cum cei care au citit deja cele trei ediții ale antologiei știu, nu am o temă la care cer texte sau în jurul căreia îmi conturez antologia. Nu există o temă aleasă sau impusă de mine ca editor. Ea este aleasă ulterior, odată ce am antologia gata făcută, în funcție de un element comun, semnificativ, metaforic. Toate titlurile trebuie citite și luate în cheie metaforică și Granițe, Sosiri-Plecări, Trecuturi, în ideea că edițiile fiecărui an pot fi ușor diferențiate. Nu m-aș risca să fac o antologie cu o temă dată în prealabil autorilor pentru că nu știi niciodată ce primești, așa că prefer să lucrez cu scriitorii sau să aleg eu texte din cărțile lor, când e vorba de cei străini, în funcție de valoarea povestirii, nu de tema ei.

Proza scurtă e ca un strănut. E doar o definiție pe care ați primit-o, ați făcut și ceea ce se cheamă o analiză printre cititorii tineri. Dacă ar fi să redefiniți acum proza scurtă, încercând să găsiți altă definiție, care ar fi aceea?

Aceea e o definiție dată de un copil care m-a amuzat și am pus-o în prefață, da, ca pe un strănut. E o discuție foarte lungă ce anume e proza scurtă, ce anume dă specificul ei. În primul rând, e vorba, firește, de dimensiune. E un text pe spații mici, dar și spațiile astea pot fi foarte mici sau pot fi ceva mai mari. Proza scurtă e ceva între schiță și roman. Nu m-aș hazarda să dau o nouă definiție prozei scurte, aș cita-o pe Alice Munro, o autoare care a luat Nobelul, deși toată viața ei a scris proză scurtă. Spun deși pentru că proza scurtă e în continuare un gen văzut cu multă prejudecată. Ei bine, Alice Munro spunea că proza scurtă bună este un roman în miniatură. Într-adevăr, în ciuda spațiilor foarte mici, într-o proză bună, scurtă, scrisă foarte bine, gândită bine, se pot întâmpla atât de multe sau pot fi înțelese atât de multe întâmplări trecute și viitoare încât ele, într-adevăr, pot concura ca amploare, ceea ce se întâmplă sub ochii noștri, într-un roman. De aceea, cititorii de proză scurtă după mine, ca cei de poezie, sunt cei mai buni cititori pentru că ei se angajează cu totul în lectura unei proze scurte care, din cauza sau datorită dimensiunilor ei, lasă foarte multe lucruri pe dinafară, nu le spune, dar le lasă să se înțeleagă.

Marius Chivu, la un moment dat se vorbea despre modul în care tehnologia influențează jurnalismul. Există o celebră zicală. Dacă nu poți să scrii o știre într-o postare Twitter, înseamnă că nu e știre. Am putea avea surpriza să vedem proză scurtă cam cât într-o postare Twitter?

Există un asemenea gen, se cheamă flash fiction. Există proze scurte constrânse sau care funcționează după niște reguli bine determinate, fie să aibă 12 cuvinte, de exemplu, sau să aibă 160 de caractere sau alte asemenea reguli. Nu e un gen nou sau un subgen nou, se face de multă vreme. De altfel, e faimoasă cea mai scurtă povestire din lume, scrisă de Hemingway, dar nu este limpede dacă el a scris-o- Vând pantofi de copil nepurtați. Deci există genul acesta. Nu sunt un mare admirator al acestui gen. Cred că poți păcăli foarte ușor că știi să scrii literatură sau că ai ceva de spus, de aceea cred că adevărata proză scurtă are nevoie de un spațiu în care să se vadă un pic gândirea scriitorului, stilistica, conturarea unui personaj. Aceste enunțuri nu au decât calitatea că ele conțin ceva misterios și, într-adevăr, au foarte multe presupuneri, posibilități neexplorate încă. Un mare prozator dă dovada calității sau talentului său în măsura în care, dintre toate posibilitățile, dezvoltările unui subiect, al unui conflict, le alege pe cele mai bune. Aici, într-adevăr, conlucrarea cu cititorul este extremă în cazul prozei foarte scurte, dar e prea absent scriitorul.

Kiwi, Antologie de proza scurtă 2023 marchează câteva premiere. În primul rând, debut, Elena Pop, Ileana Vornicu.

Bun, în fiecare an am debutanți, absolut, care nu au mai publicat nicăieri niciodată. Anul acesta, într-adevăr, sunt două autoare. Una din ele locuiește în Anglia, Elena Pop. Ileana Vornicu este ieșeancă de a voastră și a fost una din marile surprize. A venit în tabere, ea făcând un curs online cu Florin Iaru. În sinea mea nu îi dădeam prea multe șanse să prindă antologia Kiwi, doar că m-am înșelat, pe bucuria amândurora.

Fragment din Flori de timp. Autor. Ileana Vornicu

“Madam Margareta a fost mereu o mare iubitoare de frumos. Ai înțeles? Cînd au băgat gresia, cu ciment și cu ce-au mai pus ei, au mîncat din lungimea cavoului și acum nu le încăpea sicriul.
— Păi, și ce-au făcut? Au scos gresia din cavou?
— Ei, au scos pe dracu’. Pînă la urmă au făcut comandă de un sicriu pe măsura ei, care să le încapă în cavou. Problema e că n-au nimerit aceeași culoare și au avut scandal mare.
— Cu pompele funebre?
— Cu Margo. După vreo săptămînă de zăcut, își revine asta, vede sicriul pe masă și zice: „În cîcatu’ ăsta vreați să mă-ngropați, fă?“. I-a făcut pe toți cu ou și cu oțet, dar a scăpat, i-a murit moartea. Trăiește și acum hoașca, se mișcă bine, mersi, dar o țin copiii încuiată, că, dacă scapă, pleacă de acasă și nu mai știe să se întoarcă.

Traduși pentru prima dată. Sven Popovici și David MeansDavid Means, într-adevăr, este marele meu pariu cu cititorii români de proză scurtă. Este un autor american de proză scurtă pe care eu îl urmăresc de foarte mult timp. A scris un singur roman, în rest, are câteva volume de proză scurtă, toate nominalizate la marile premii. M-am bucurat că am putut să obțin drepturile pentru a aduce această povestire care, de fapt, este o mică capodoperă și probabil cea mai bună povestire publicată în antologiile Kiwi în acești trei ani. După mine, este de departe bijuteria literară absolută și sper ca vreun editor să-l remarce și să îl pună cu o carte întreagă și pe piața românească.

În Kiwi. Antologie de proza scurtă 2023 avem și o avanpremieră, Alex Leo Șerban, regretatul critic de film.

Da, e adevărat. S-a întâmplat să știu că există în pregătire o carte compozit, cu mai multe texte scrise în viața lui Alex Leo Șerban și, iată, publicate acum, după moartea lui. Pentru că am fost prieteni și pentru că era un tip foarte-foarte talentat la scris, inclusiv la poezie și la proză, m-am gândit să mă folosesc de această oportunitate, deschizând în același timp și posibilitatea ca de aici încolo, asta fiind iarăși un element inedit absolut, posibilitatea de a publica proze scrise și de autori care nu mai sunt. Paleta ofertei este copleșitoare și nu știu cum o să mă descurc cu un autor pe o ediție, care va fi acel autor de proză scurtă care nu mai este printre noi pe care îl voi alege să îl public în Kiwi. Vom vedea. Sper că va avea o viață lungă și atunci, măcar o mână de mari autori care nu mai sunt vor apărea și în paginile noastre.

Marius Chivu, dacă Kiwi. Antologie de proza scurtă 2023 ar fi un desert, ce fel de desert ar fi?

Nu știu că nu mă pricep la deserturi, dar cred că aș trișa un pic și l-aș alege pe cel mai mare dintre ele, ar fi un tort cu mai multe straturi, cu un blat însiropat deasupra căruia vin tot felul de compoziții. Nu l-ai putea mânca deodată pentru că și asta e o prejudecată că o carte de proză scurtă se citește foarte ușor și ar trebui citită deodată, dimpotrivă, sfatul meu e ca cei care pun mâna pe antologia Kiwi să citească foarte lent, în sensul în care nu știu, ar fi o proză-două pe zi. Așa și cu tortul. Mă îndoiesc că cineva, bucurându-se de tort, l-ar mânca pe tot deodată.

Antologia 2023 știu că e ca o felie de tort pe care o împarți cu prietenii pentru că dacă apuci să împrumuți cartea, n-o mai primești înapoi. Ce mesaj aveți pentru ieșeni?

Pentru cititorii ieșeni, în primul rând, am un mesaj de întâlnire pentru că în toamna aceasta, în septembrie-octombrie, voi veni la FILIT la Iași, unde voi lucra la noua mea carte, timp în care voi face două evenimente, și cu antologia Kiwi, și cu a treia mea carte de călătorie, așa că aștept să ne revedem pentru că sunt deja doi ani de când nu am ajuns în Iași și era timpul.

Marius Chivu (n. 1978) este scriitor, traducător și cronicar literar. A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămâni în Himalaya (Humanitas, 2012, 2016), Trei săptămâni în Anzi (Humanitas, 2016) și Trei săptămâni în Atlas (Humanitas, 2023), volumul de proză scurtă Sfârșit de sezon (Polirom, 2014, 2022, nominalizări pentru Cartea anului 2014 la Gala Industriei de Carte și Gala Radio România Cultural), cartea de interviuri literare Ce-a vrut să spună autorul (Polirom, 2013) și volumul de poezie Vântureasa de plastic (Brumar, 2012; Humanitas, 2018; premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor și revistei Observator cultural). A făcut selecţia textelor pentru Romanian Short Fiction. An Anthology / Antologie bilingvă de proză scurtă româneasă (coord. Lidia Vianu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2018). La Polirom a editat antologiile: Dan Lungu, Părul contează enorm (2019), Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (2013), Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (2005) și Mihail Sadoveanu, Ochi de urs și alte povestiri (2005). A tradus din Tim Burton, Richard Ford, Paul Bailey, Lewis Carroll și Richard Scarry. Din 2011, împreună cu Florin Iaru, ţine cel mai longeviv atelier de creative writing din România. Este redactor al revistei Dilema veche și realizatorul radio-talk-ului cu scriitori „All You Can Read” de pe UrbanSunsets.com.