Ligia Ruscu: „Sper ca cititorul să rămână cu o imagine mai din carne și sânge despre Cantemir. Nu doar un nume prins cu ace în istoria literaturii române”
Ce imagine vă vine în minte atunci când spun numele cărturarului Dimitrie Cantemir? Fotografia prinsă cu ace în istorie și în istoria literaturii române. Fotografia cu buclele lungi ar putea stârni zâmbete copiilor și tinerilor. Ligia Ruscu ne aduce un altffel de Dimitrie Cantermir în „Cantemir. Inorogul în lavirinthul neștiinții” Editura Polirom, Colecția Biografii Romanțate. Ca și cum bei un pahar cu apă rece pe caniculă, așa se citește cartea. Sprințară, cinematografică, cu învățăminte, personaje puternic conturate….. „Cantemir. Inorogul în lavirinthul neștiinții”, Editura Polirom, Colecția Biografii Romanțate, e o carte pe care și Cantemir ar fi citit-o cu plăcere. Poate orgoliul l-ar fi făcut să bată din picior atunci când cursul istoriei era mai lent ca gândirea și predicțiile lui.
Fragment din „Cantemir. Inorogul în lavirinthul neștiinții”
Cum să-i spună el lui Kantemiroğlu că asemenea sindrofii împreună cu păgînii i se păreau nepotrivite, cînd ştia că domnii cei mari judecau lucrurile astea altfel decît fiul popii din Karlovasi?
Kantemiroğlu păru să ghicească cîte ceva din acestea.
— Ai fi vrut mai bine să petreci fără să ai de-a face cu oamenii ăştia? Te cred, dar nu e înţelept. Astăzi, ei sunt puternici şi noi suntem slabi. Pentru ca asta să se schimbe, e nevoie să le aflăm slăbiciunile şi plăcerile. Iar pentru asta, e nevoie să-i cunoaştem şi să-i înţelegem. Or, cum putem noi face asta dacă stăm deoparte de ei?
Dimos se holbă la el.
Beizadeaua îi zîmbi îngăduitor. … Vezi tu, oamenii cu care ţi-ai petrecut noaptea asta sunt încă tineri şi nu foarte sus pe scara rangurilor. Dar vor urca, mulţi dintre ei vor urca… şi au să-şi aducă aminte de mine cînd va fi să se hotărască cine va fi într-o zi domn al Valahiei… sau al Bogdaniei…
Dimos se dădu un pas înapoi, mai să cadă în apă. — Domn, aşa! zise el cu prefăcută uimire.
Kantemiroğlu…….. Nu suntem destul de avuţi ca să-i cumpărăm pe toţi cei ce se cer cumpăraţi în oraşul ăsta plin de stricăciune, iar să mă înglodez în datorii pe care să le plătesc pe urmă storcând ţara, asta nu vreau să fac. Şi-atunci, ce cale îmi mai rămâne?
Beizadeaua încuviinţă din cap şi privirea i se ridică în zare, dincolo de Bosfor, de parcă ar fi putut zări Bogdania de aici.
— Şi toate astea, urmă Dimos, pentru ce, pentru binele ţării acesteia… sau pentru al tău?
Şi aşteptă, fără să bage măcar de seamă că-şi ţinea răsuflarea.
Privirea lui Kantemiroğlu se întoarse din depărtări asupra sa cu o nedumerire ce nu era defel prefăcută.
— Nu-i acelaşi lucru? întrebă el.
Radio HIT a provocat-o pe Ligia Ruscula un interviu despre… „Cantemir. Inorogul în lavirinthul neștiinții”
Cantemir. Inorogul în lavirinthul neștiinții, Ligia Ruscu, Biografii romanțate. Cine pe cine a ales? Ligia Ruscu l-a ales pe Cantemir sau Dimitrie Cantemir a ales scriitoarea?
Asta e mai greu de spus. Eu l-am ales în sensul că atunci când mi-a făcut editura propunerea să mă gândesc la o eventuală biografie romanțată nu erau chiar așa multe opțiuni între personalități culturale românești care să nu fie mai recente de jumătatea secolului al XIX-lea. Eu sunt istoric al Antichității, deci cu cât e ceva mai vechi, cu atât e mai bine pentru mine. Atunci, l-am ales pe Cantemir ca să mă ducă într-o epocă mai îndepărtată decât cele recente în care se încadrează marea majoritate a biografiilor romanțate publicate până acum.
Titlul este provocator prin el însuși. Inorogul în lavirinthul neștiinții. În primul rând, de ce inorog? Unicornul e animal legendar, ridicat la rang înalt în timpul Antichității. Vânat, căutat și pictat pentru cornul despre care se spunea că are puteri magice și vindecătoare. Ce înseamnă lavirinthul neștiinții? Știm că Dimitrie Cantemir a fost un cărturar, așadar, o provocare de la titlu.
Clar, e de neînțeles înainte de a fi citit cartea. Inorogul e Cantemir însuși. Așa se prezintă el pe sine în romanul său, primul roman din literatura română și mi-am permis să împrumut animalul fantastic cu pricina ca titlu. Cât despre lavirinthul neștiinții, grafia provine tot din istoria hieroglifică. Am ales această formulă pentru că sintetizează oarecum viața lui Cantemir ca personaj politic, în primul rând, dar și ca om de cultură în sensul că mi-a părut mereu un om de o inteligență ieșită din comun și care, tocmai din cauza asta, era adesea cu un pas înaintea contemporanilor și chiar cu un pas înaintea evenimentelor. Exemplul cel mai potrivit este cum a anticipat el deja la 1700 prăbușirea finală a Imperiului Otoman. Avea sigur dreptate, dar a durat mai mult decât i se părea lui în momentul acela și același lucru îl găsim în puținul cât i s-a îngăduit să funcționeze ca om politic. Domnia lui în Moldova a fost foarte scurtă și a încercat să își pună în practică ideile, ținut pe loc de inerția contemporanilor. Era un om cerebral, care pornea de la idee și încerca să o pună în practică și poate nu în suficientă măsură, a ținut cont de dificultățile practice. În momentul în care ideea și practica nu se potriveau una cu celelalte, avea tendința să creadă că practica e de vină.
Vă fac o mărturisire. L-am studiat la școală și probabil pe alocuri forțat, la o vârstă nepotrivită și m-am îndepărtat de Cantemir. Sunt probabil ca Dimos, personajul din cartea dumneavoastră, dar îl faceți pe Cantemir apropiat de oameni de la primele rânduri. Cât de dificilă a fost documentarea? V-ați îndrăgostit de acest personaj, de Dimitrie Cantemir, care în cartea dumneavoastră e viu, e vesel, e deștept, e și arogant?
Documentarea a fost destul de dificilă. Nu e, cum vă spuneam, perioada mea, așa că a trebuit să citesc o mulțime de lucruri despre el, despre viața lui și, în general, despre epocă, fundalul e esențial, fundalul istoric și cultural e esențial pentru a-l înțelege pe Cantemir. E un efort de care sper că cititorul nu va fi conștient, dar pentru fiecare amănunt istoric pe care îl dau, eu trebuie să știu 20 pe care nu le includ în carte, dar de care am nevoie pentru fundalul cu pricina. Apoi, despre el însuși. Trebuie pornit de la operă și mărturisesc, proza lui Cantemir nu e tocmai ușoară, ceea ce a scris în românește, desigur. Ceea ce s-a tradus mai recent din opere pe care el le-a scris în alte limbi este, desigur, într-un limbaj modernizat, dar istoria hieroglifică este dificilă pentru oricine. Este un personaj interesant, fascinant chiar, avea un enorm farmec personal, asta spun mulți dintre cei care l-au cunoscut, dar era arogant pe bună dreptate până la un punct. Pentru că era așa de cerebral, asta ține la distanță și pentru unii dintre cei care l-au cunoscut și poate pentru cititori. E o personalitate atât de scânteietoare încât e mai ușor de admirat de la distanță. Cei care erau foarte aproape de el erau poate, mai degrabă, în poziții de subordonare.
Dimitrie Cantemir (1673-1723), om de stat şi prolific om de litere, a fost domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 şi 1710-1711) şi una din cele mai strălucite figuri ale iluminismului european. Victoria austriacă asupra turcilor în bătălia de la Zenta (1697) l-a încredinţat că Imperiul Otoman se afla în pragul declinului; ca atare, în războiul ruso-turc din 1710-1711 a trecut de partea lui Petru cel Mare. În urma victoriei otomane în bătălia de la Stănileşti (1711) s-a refugiat în Rusia, unde şi-a petrecut tot restul vieţii, ca apropiat şi mai apoi senator al ţarului. În exil şi-a scris cea mai mare parte a operei: monumentala Istorie a Imperiului Otoman, care a rămas până la mijlocul secolului al XIX-lea opera de referinţă pe acest subiect în istoriografia europeană, Descrierea Moldovei, scrisă la cererea Academiei de Ştiinţe de la Berlin, al cărei membru era, sau Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Vasta sa operă acoperă domenii variate: a fost istoric şi filosof, etnograf şi lingvist, compozitor şi muzicolog, dar şi autorul celui dintâi roman din literatura română, Istoria ieroglifică. Vorbea şi scria în unsprezece limbi şi a fost unul din primii orientalişti europeni. Cu deosebire însemnat este tratatul său de teorie a muzicii otomane, care cuprinde şi piese muzicale tradiţionale şi contemporane lui, pentru transcrierea cărora a elaborat un sistem propriu de notare muzicală derivat din alfabetul arab, primul de acest fel din cultura otomană.
Și toate astea, urmă Dimos, pentru ce? Pentru binele țării acesteia sau al tău? După o petrecere în care Cantemir i-a explicat că are nevoie de oamenii aceia pentru că pot decide cine va conduce Valahia și așteptă. Dimos așteaptă răspunsul. Pentru binele țării sau pentru al tău? Privirea lui Kantemiroglu se întoarse din depărtări, cu o nedumerire ce nu era deloc prefăcută. Nu e același lucru?, întrebă el. O scenă care e mai actuală ca oricând.
Într-un fel. El avea, fără discuții, intenții politice mai bune decât acelora dintre contemporanii lui care urmăreau să obțină conducerea uneia sau alteia din cele două țări române. În același timp, însă, pornea de la niște idealuri, niște principii pe care își dorea să le pună în practică. În același timp, însă, așa mi-a reieșit mie, cel puțin din ceea ce scrie, avea convingerea profundă că numai el este capabil să pună acestea în practică. Atunci, el a petrecut foarte mult timp în capitala Imperiului Otoman, unde a fost mereu prins într-o sumedenie de intrigi și manevre de culise împreună cu fratele său sau singur împotriva Brâncovenilor sau împreună cu ei, asta mai rar, agățându-și carul de steaua unuia sau altuia dintre înalții pregători otomani de care spera să se poată folosi. Toate astea nu sunt îndeletniciri nici foarte nobile, nici foarte elevate spiritual, dar le considera necesare pentru a-și atinge țelul final, care a fost domnia Moldovei.
Ligia Ruscu, nu o să facem rezumatul cărții, nu o să dăm spoiler pentru că ea poate fi citită în seria Biografii romanțate, Editura Polirom, ca o carte de aventuri, ca o biografie, ca o carte de învățăminte politice. Cum vreți să rămână cititorul după ce încheie ultimele rânduri din Cantemir. Inorogul în lavirinthul neștiinții?
Păi, principalul scop al oricărui autor este ca cititorul să găsească cartea sa interesantă. Sper să o citească cu plăcere și sper ca cititorul să rămână cu o imagine mai din carne și sânge despre Cantemir, nu doar un nume prins cu ace în istoria literaturii române și un om cu pasiunile, slăbiciunile, frământările sale, care avea această scânteie de geniu pentru care îl numim între marii oameni de cultură ai noștri
Mulțumim Ligia Ruscu!
Ligia Ruscu (n. 1967) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj şi a obţinut titlul de doctor în istorie în 2001. În prezent predă istorie antică la aceeaşi universitate. A publicat trei cărţi şi numeroase articole pe teme de istorie antică. La Editura Polirom i-au apărut romanele O dimineaţă la vânătoare (2014) şi O căutare (2017).